12,874 matches
-
dându-i o elasticitate copilărească. Părul șaten, era strâns Într-o coadă de cal care se mișca dintr-o parte În alta, În funcție de mișcările capului, iar ochii erau cu adevărat fascinanți. Mari, imenși și umezi, ca ai unei căprioare, Kawabata, pricepi? Din seara aceea, de când ne-am despărțit, schimbând numerele de telefon, am știut că m-am Îndrăgostit de Ema, și abia așteptam să o revăd. -Dar era căsătorită. -Și ce dacă, berbec lățos, ce, inima ține cont de certificatul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
darnică asociație: câteva haine, un cozonac și niște ouă roșii. De la plecarea Plăcințicăi, Încăperea nu a mai fost atât de curată. Antoniu a măturat, a șters praful, a scuturat țoalele, ba chiar a și spălat niște lucrușoare, cum s-a priceput mai bine. Ceva totuși Îl neliniștește: boala lui Kawabata, care-l apropie pe acesta cu fiecare zi care trece, de lumea de dincolo. Bătrânul se stinge, puterile Îi slăbesc, iar În ochii lui se vede limpede acea strălucire inconfundabilă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
scândură groasă pe care ajutorul medicului o extrage din mașină, cu o singură mișcare. Medicul dă ordine precise, pe care ajutorul le execută, scoțând scurte onomatopei, intraductibile. Scândura este așezată Într-un final pe două cărămizi, În fața Încăperii și Antoniu pricepe Însfârșit, că asta va fi masa de disecție pe care trupul bătrânului va fi Întins și scotocit. Europa n-are săli de disecție pentru toți vagabonzii. Și În moarte există ierarhii, care sunt explicabile. Kawabata e scos din Încăpere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
picturi scumpe, cinci covorașe de rugăciune vechi de câteva secole, tacâmurile rusești din argint aurit, o panoplie cu arme și o colecție de monede, impresionantă. Toate În numai trei ore, când Întreaga familie era la teatru,,. Nici astăzi nu pot pricepe sălbatica golire a casei. Trei generații au rămas atunci, cum s-ar spune, cu ,,fundul gol,,. -Au trecut 60 de ani, ce mai vrei? În 60 de ani orice crimă se prescrie. La cutremurul din 1940, bunicul, om trecut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
trăit la Paris mai mult de-o jumătate de secol! Asta chiar nu-ți spune nimic? Antoniu se gândește că s-a născut totuși În Europa, și asta trebuie să fie un avantaj pentru autorul unei cărți. -Neică, nu contăm, pricepi dumneata? Nu vrea nimeni să știe de literatura noastră. Noi Între noi aici, și pa! la revedere, atâta! În rest, nimeni nu ne ia În seamă. Suntem prea neaoși gagiule,, De uimire, Antoniu a Înțepenit În mijlocul Încăperii, incapabil să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
este vorba, Martin. Acum trebuie să-ți spun. Și n-am cum să te menajez. E vorba despre mine și Anderson. Își întorsese privirea în altă parte și am observat că mâna în care ținea țigara și tremura. Tot nu pricepeam. — Tu și Anderson ce, îngerașule? Păi, atât. Asta-i tot, răspunse Antonia și aruncă țigara în foc. Am privit-o intens, încercând să citesc ceva pe fața ei și să-mi dau seama. Mai mult chiar decât cuvintele, mă speria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Nu fi caraghioasă, Antonia, am spus. Nu face afirmații necontrolate în care nu crezi nici tu. — Martin, te rog, ajută-mă! zise Antonia. Vorbesc foarte serios și vom suferi amândoi mai puțin dacă reușești să mă înțelegi acum și să pricepi acum cum stau lucrurile. Îmi dau seama că te-am șocat îngrozitor. Dar, te rog, încearcă. Sunt cât se poate de amărâtă că trebuie să te îndurerez în felul ăsta. Te rog, ajută-mă, înțelegându-mă. Sunt foarte sigură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Aerul cald și uscat ca o adiere era pus în mișcare de un ventilator invizibil. Transpirasem. — Antonia și cu mine am fost foarte fericiți, am zis. Sper că nu ți-a creat o falsă impresie în privința asta. Încă nu pot pricepe și nu pot accepta situația. Căsnicia noastră are o bază foarte solidă. — Antonia n-ar fi putut să-mi creeze o falsă impresie nici dacă ar fi încercat, spuse Palmer. Fericirea, dragul meu Martin, este un lucru incert. Unii oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
a uluit. — Nu cumva ai primit scrisoarea ei înainte să-ți dau eu telefon? Doar nu ți-o fi scris ție înainte să-mi spună mie! — Ei, nu, sigur că nu! răspunse Alexander. Dar când mi-ai telefon n-am priceput prea bine ce se întâmplase. În scrisoare ea nu-mi spunea nimic, nu-mi dădea nici un fel de informații. Și acum unde ai să stai? Nu știu. O să-mi caut un apartament, probabil. Rosemary și-a oferit serviciile ca menajeră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
puteau descurca singure de minune. Le apreciam pe aceste fete peste măsură, căci știau să scrie scrisori de afaceri corecte și chiar nostime în franceză și în germană și cunoșteau deja activitatea firmei foarte bine deși, fapt amuzant, nu se pricepeau deloc la vinuri și lăudau tot ceea ce li se oferea. Lucrau deja de câțiva ani pentru mine și gândul că vreuna dintre ele s-ar putea să se mărite m-a preocupat destul de mult până când mi-am dat seama, punând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
loc. I-am sărutat mâinile cu umilință. — Da, am încurcat-o, am răspuns, dar nu-i așa că tu o să fii bună cu mine? Și ai să mă cruți? — Eu te iubesc, Martin, spuse Georgie. Capul tău ăla sec n-o să priceapă niciodată acest lucru simplu. — Și nu te superi dacă mai păstrăm încă o vreme secretul nostru? Deocamdată nu pot face altfel, iubito. Nu prea văd de ce, răspunse Georgie. Dar dacă asta vrei tu... Dacă ar fi după mine aș scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să duc lucrurile la bun sfârșit fără alte complicații. Dacă Antonia ar afla, și-ar dori să avem o discuție lungă și confidențială pe tema asta. Și-ar dori să înțeleagă. Iar eu n-aș putea suporta asta. N-ai priceput încă, prostuțo? — Spui „am reglat lucrurile” parcă ai vorbi despre o operă de artă, spuse Georgie. Știi, Martin, câteodată am impresia că ești o pasăre tare ciudată. Însă înțeleg ce vrei să-mi spui despre discuția confidențială. Promite-mi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pe punctul de a izbucni în lacrimi. M-am apropiat și am făcut gestul de a o lua în brațe. În clipa aceea am auzit un zgomot și inima mi-a înghețat de frică mai înainte ca mintea mea să priceapă. Era zgomotul bine cunoscut al cheii răsucite în broasca ușii de la intrare. Îl auzi și Georgie și ochii ei se făcură mai mari, privirea tăioasă. Pentru o secundă rămaserăm neclintiți, paralizați. Apoi eu m-am smuls din îmbrățișare. Nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mă întorc la Antonia. Am dus-o pe Georgie acasă cu mașina. N-am vorbit, eram epuizați. Când am intrat în apartament m-a întrebat dacă nu vreau să mănânc și am mâncat amândoi pâine cu brânză. Georgie nu se pricepea la gătit, iar eu n-aveam nici un chef să pregătesc ceva. Am mâncat pâinea și brânza cu lăcomie, amândoi cu un aer sumbru, și am băut whisky și apă. Simțeam că n-aș putea suporta o dezlănțuire sentimentală din partea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mână pe mâner și ridică sabia cu o iuțeală surprinzătoare și o roti deasupra capului. Sabia scoase un șuierat ca de bici. În coborâre, vârful sabiei trecu la câțiva centimetri de brațul scaunului meu, apoi se lăsă spre podea. — Vă pricepeți s-o mânuiți? am întrebat. — Am studiat mânuirea ei timp de câțiva ani în Japonia, dar n-am făcut decât primii pași. — Arătați-mi ceva, i-am cerut. Voiam să o văd din nou mișcându-se. — Eu nu știu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
lege lucrurile între ele. De foarte departe, într-un mod foarte neclar, dar cu multă forță, a început să-și facă loc în mintea mea explicația suferinței mele. Era ceva nou și în același timp, fapt pe care l-am priceput chiar în clipa aceea, ceva îngrozitor. Durerea mea putea fi comparată doar cu aceea cauzată de o boală incurabilă. În așa hal îmi tremurau mâinile încât abia la a treia încercare am reușit să formez corect numărul din Pelham Crescent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
fi făcut să mă simt umilit. Toți trei, ele cu multă convingere, iar eu acceptând cam fără convingere, ne străduiam să dăm impresia că afacerile merseseră foarte prost în absența mea. Am închis scrisoarea pentru Georgie. Mă întrebam ce-o să priceapă din ea. O persoană tânără și inteligentă nu poate fi ținută într-o încăpere frigorifică decât pe o perioadă limitată. Pentru Georgie această perioadă se apropia de sfârșit. Dar nu puteam face nimic. Nu mă simțeam în stare să dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
privire tandră și posesivă. — Biata Georgie! spuse Antonia. Dar e tânără, o să-și găsească în scurt timp pe altcineva. Cred că ești foarte mândră de tine, i-am spus. Până la urmă se vede că toată lumea te iubește pe tine. — Mă pricep la chestia asta! spuse ea cu un zâmbet triumfător. Apoi mă mângâie pe obraz. Nu te opune iubirii mele, Martin. Tu trebuie să rămâi în plasa iubirii mele. Să știi că te vom ține prizonier acolo, n-o să-ți dăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
-se peste lighean și clătindu-și degetele de săpun, cel puțin duci o viață confortabilă de lichea. Ești norocos că nu trebuie să-ți bați capul cu responsabilități ca ale mele. “ Ultima parte o inventam de obicei singur, Încercând să pricep ce-mi spuneau colegii de școală. Bufonul Își ridica mâinile În aer, În timp ce knisch-ul punea carafa cu apă la o parte. „Prosop, te rog. “ Și pentru că străbunicul meu ținea tichia, stofele și pantofii Într-o mână, și cu cealaltă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
talentul de a face prostii și numele de familie. Și dacă era s-o crezi, unul nu putea fi separat de celălalt. Desigur, aveam propriile mele teorii despre asta, dar În acea fază a visului În care mă aflam, am priceput cu un fel de nebunie lucidă că era mai bine să fi moștenit mai puțin decât prea mult. Mulțumit, m-am gândit la Winkler care era cel mai bun din clasă. Fiind de viță „nobilă“, familia lui avea chiar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
vocabular ce conținea doar cuvintele „cre’ că“ și „căcat“. A, și am uitat de cârnăciori: pe ăștia Îi moștenise tot de la maică-sa - zece la număr, serveau În loc de degete. Și, chiar dacă tatăl lui era farmacist și maică-sa nu se pricepea decât la căderi nervoase, toți vedeau că Erwin Winkler era fiu de măcelar, ca tip și structură. Acestea din urmă m-au făcut să mă gândesc la Greta Harassowitz, mai ales că tatăl ei chiar era măcelar. Greta era frumoasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ascunse? Încercam să mă calmez. Sincer să fiu, există aspecte ale vieții mele care nu privesc pe nimeni În afară de mine. — Vă sugerez doar să spuneți adevărul. Karp părea obosit. Sigur că nu trebuie să vă dezveliți toată viața În fața inspectorului. Pricepe și aluziile, să știți. Dar aveți grijă ce-i povestiți despre Dora. Poliția nu trebuie să afle toate aspectele trecutului său. Anumite segmente ar fi mai bine să rămână ascunse - sau poate, mai bine zis: pe podeaua camerei dumneavoastră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
potrivește. Chestionarul ăla Îmi dă impresia de cămașă de forță, să știi. Și, dacă stau să mă gândesc, În problematica asta sexuală nu e vorba de fantezii pe care nu le Înțelegem, la fel de mult ca despre experiențe pe care le pricepem? Nu? Dar ce-ar fi să le scriu, În loc să le povestesc ca pe niște amintiri credibile? Cine-ar putea descoperi diferența? Și, te rog, acum că am trecut de faza cu prefăcătoria, explică-mi de ce sexualitatea cuiva ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
privea, nu pot să zic că eforturile colegilor mei se ridicau la nivelul acelor vorbe mărețe. Și nici prestația mea ca model. Totuși, mă simțeam curios de Împăcat. Era de parcă aș fi avut o revelație. Nu, e adevărat. Chiar dacă am priceput abia mai târziu, mi-am dat seama ce doream să fac În viață, și intuitiv, am Înțeles ideea lui Polster: că arta era o modalitate de a fi tu Însuți ca altcineva. — Deci, să Înțeleg că atunci când e vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
același coridor nesfârșit, dar În direcția opusă. — La dreapta, vă rog. — Cum poate să spună așa ceva? Toți spectatorii Îmi sunt martori! Și doamna Himmel vă poate confirma. Era și ea acolo. M-a văzut doar! Confuz cum eram, Încercam să pricep ce se Întâmpla. Nimeni nu-i contestă mărturia. Deocamdată, În nici un caz. Manetti se opri În fața unei uși mari de stejar. Șeful dumneavoastră credea că discutăm despre duminica trecută când, dacă am Înțeles eu bine, a organizat o proiecție privată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]