18,499 matches
-
pînă la urmă, spre un același, singur, tipar. Dincolo de ele, folosul lui, dacă se poate numi folos, e-o comesenie literară care nu ajută - Crainic nu scrie mai bine dacă-și dedică versurile lui Barbu, dar încă nici nu strică. Prietenia încă nu s-a transformat în gașcă. Țara de peste veac, în schimb, va fi lumea unor altfel de tabieturi. Inocența livrată în calupuri, antipatică, de bună seamă, gustului nostru, al celor care nu mai avem de mult papile pentru dulce
O dedicație by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8974_a_10299]
-
fiecare din cei cărora le este dăruită cu dedicație - scriitori mari, unii dintre ei - și folosită spre alimentarea propriei opere. Una încrezătoare, ca însuși veacul, în împlinirile vîrstei a doua. Care au venit altfel de cum fuseseră așteptate, transformînd lecțiile de prietenie în lecții de supraviețuire. Dedicațiile, care scriu o istorie a literaturii, paralelă cu orice dare de seamă despre redacții, grupuri, relații, s-au schimbat, și ele, mult. Însă despre soarta lor, peste veac, este mai bine să se tacă.
O dedicație by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8974_a_10299]
-
făcut servicii serioase Securității, cum este "sursa Laurențiu", om de mare respirație academică astăzi, "un rahat în ciorapi de mătase", pentru a utiliza expresia cu care Napoleon l-a încondeiat pe versatilul maestru al combinațiilor, Talleyrand. Intrînd pe poarta unei prietenii și a respectului față de numele de neam, terfelit iremediabil, acesta detaliază planul casei, traseul și habitudinile directorului Europei Libere, Vlad Georgescu, care va muri de un cancer galopant. Emil Georgescu era înjunghiat de 26 de ori, supraviețuind, ceea ce nu s-
Un exercițiu de libertate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8972_a_10297]
-
și de o lume excedată de prost-gust și convenții discriminatorii, cu oameni nerăbdători să-i scoată "gărgăunii" din cap și să-l vindece de "căpiala cărților". Începuturile romantice stau sub semnul unor afinități spirituale, condiție obligatorie a oricărei iubiri sau prietenii adevărate. Firi bovarice, dar conștiente că fericirea nu poate fi găsită în cărți (și aici romanul poate fi suspectat de didacticism), deoarece propria fericire nu seamănă niciodată cu a altcuiva, cei doi nu se mulțumesc cu reveriile și își oferă
Prin lumea evgheniților by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8983_a_10308]
-
Blandiana, Corina Ciocîrlie (din perspectiva unui insider), Dan și Valentina Sandu-Dediu, Smaranda Enache, Alina Ledeanu, Irina Mavrodin, Simona Popescu, Speranța Rădulescu sînt cîteva din numele care semnează articole tip document sau, dimpotrivă, tip... sentiment despre orașul căruia, în amintirea unor prietenii cu oameni, ori doar cu peisaje și clădiri, i-au pus deoparte gîndul încă unei vizite. Să nu uităm, în sprijinul spuselor lor, fotografiile extrem de bine realizate, Luxembourgul vechi, cu Abația, celebră, Neumünster, Luxembourgul nou, cu Kirchberg. La fel de bine fotografiat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8976_a_10301]
-
stricte zgârcita listă se susține de la un capăt la altul. Desigur, nu purismul estetic a dat nota dominantă (cu atât mai mult cu cât alegerea poemelor a rămas la latitudinea autorilor), nu programul teoretic (adesea tacit și neasumat), nu o prietenie cenaclieră (veche sau nouă), ci mai degrabă o anume temperatură poetică a vremii noastre, un spirit difuz al timpului, la care scrisul celor cinci pare a se fi adaptat din mers de minune. Nu știu câți optzeciști lăsați pe dinafară vor subscrie
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
că Mircea Damian: "Avea o mândrie care era înțeleasă greșit și o fermitate în atitudini și acțiune care incomoda. De aceea a avut dușmani, dar tot de aceea a avut și prieteni. Mă socotesc printre aceștia din urmă și dovada prieteniei lui am avut-o în multe împrejurări". Alții, puternicii zilei, n-aveau, însă, motive să-l aprecieze și cu atât mai puțin să-i fie îndatorați. Căci, așa cum cu bun cuvânt a observat și Al. Raicu - în "Luminile oglinzilor" (Ed.
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
cei doi și-au trăit marea dragoste a vieții. Restul corespondenței, asemenea unui ecou ce se întreține pe seama repetării periodice a sunetului inițial, se va hrăni din amintirea unei iubiri căreia trecerea timpului îi va împrumuta tenta domoală a unei prietenii intelectuale. Cînd se vor reîntîlni după război, vibrația lor sufletească se stinsese: Hannah și Martin se prețuiau, se admirau, se respectau, dar atît. Stima luase locul patimii, iar respectul netezise răscolirile cărnii. Îi lega acea simpatie tandră pe care o
Luxul corespondenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9000_a_10325]
-
cu bastonul în tăblie, de înțepeneau. Mai erau doi bătrîni scandalagii, din generația staliniștilor agresivi, care aveau o veche rîcă de rezolvat între ei. Iși dădeau întîlnire să se împace la un pahar și după ce se pupau și-și jurau prietenie veșnică, în loc să se ducă acasă, continuau cu paharele pînă se auzea dinspre ei un zgomot de scaune răsturnate și începeau să se tăvălească. După cîteva zile își trimiteau vorbă să se împace și se întîlneau din nou, cu același rezultat
Peripeții tinerești la Târgul de Carte by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9042_a_10367]
-
o carte scrisă cu înțelepciune și foarte multă dragoste. Dragoste pentru mama sa (proza Mâinile este o sublimă declarație de iubire și înțelegere), pentru soția și copiii săi, pentru orașul Iași în care s-a născut și a copilărit, pentru prietenii mai vechi sau mai noi, pentru toate valorile produse de mintea umană, menite să transforme fiecare clipă a vieții într-o sărbătoare. O confesiune aparținând unui mare intelectual umanist, de pe urma căreia fiecare are câte ceva de învățat.
Volovici par lui meme by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9054_a_10379]
-
excursiile în catastifele cu date, care încearcă să explice un fel de-a fi prin parametri sociologici (ceea ce, boscorodind ariditatea instrumentelor de lucru, am încercat, de altfel, să facem acolo) aș vorbi despre privitul la televizor și despre ieșiri cu prietenii, despre voluntariat, despre familie, toate măsurate în ore-viață. Dar nu acum, aici. Așadar, vorbesc despre un orășel nemțesc, în care scrie, la tot pasul, Café de Paris, pe-ale cărui străzi se vorbește franțuzește și se cîntă Strauss, despre liniște
Frumoasa viață liniștită by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9281_a_10606]
-
a deținut niciodată postul de atașat cultural în capitala Franței! Despre legionari însă cîteva rînduri dureros-dezolate în exactitatea lor ce recunoaște și un important germene pozitiv al fenomenului, din păcate deturnat, mențio-nîn-du-se încă o dată Micea Eliade, cu care legătura de prietenie intrase în colaps: "Au murit Moța și Vasile Marin, în Spania. Mi-e greu să vorbesc cu Mircea despre asta. Simt că el e în doliu. în ce mă privește, mă gîndesc cu tristețe la întîmplarea asta. Este în tabăra
Sebastian ca personaj (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9292_a_10617]
-
șederii în străinătate" (p. 22). George Macovescu primește un carnet provizoriu, valabil doi ani (p. 21). Rezultatul este marginalizarea politică: va lucra în redacția "Gazetei literare" din aprilie 1954 și va susține cursuri la Facultatea de Litere din București. Reînnoiește prietenia cu Zaharia Stancu, Eugen Jebeleanu și Cicerone Theodorescu, colegi de generație și scriitori de stânga, ca și el, încă dinainte de 1945. Jurnalul relatează întâlniri cu Mihail Sadoveanu și Tudor Arghezi, fără a aduce contribuții importante în completarea portretelor. George Macovescu
Un comunist onest by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9273_a_10598]
-
Lipsit de suflu epic, ca și de viziune lirică, Mircea Nedelciu ratează și romanul de dragoste pe care l-ar fi putut contura. Sunt convins că Ana și Zare i-ar fi dat o mână de ajutor... Nici un roman al prieteniei; nici unul social; nici unul politic. Nici, nici... Meritul principal al autorului ține de sfera prestidigitației intelectuale și ficționale. Prin teoriile ingenioase pe care le preia, le adaptează și le pune din nou în circulație, acest papă al textualismului românesc aproape că
Inginerie textuală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9291_a_10616]
-
nu e-n stare să-ți facă nici o surpriză. Și nu te saturi, ce, ești copil? Deși, dacă stai să te gîndești, bătrînețea așa începe: cu regula aia să nu! Să nu pleci prea devreme dintr-o vizită, dintr-o prietenie, dintr-o casă. După ce te-ai plictisit de ele. Așa apar curele de "sălbăticire". Una dintre ele, O gură de aer, a lui Orwell, dărîmă, cu umor britanic, toate convențiile. Britanice. A doua, deși, în teorie, cel puțin, a fost
Prinde-mă, dacă poți! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9342_a_10667]
-
nici generalități. Sînt, pur și simplu, reacții - uneori malițioase - ale unui cetățean care vede și aude. Instrumentul cu care Caragiale a distrus onoarea romantică, mai mult închipuită decît la locul ei în scurta primă jumătate de secol, a fost o prietenie suspectă, amiciția. Solidaritatea, grupul, societatea de amici au legitimat practici altminteri inacceptabile, făcînd din stimabil și onorabil vorbe-n vînt. E partea rea a colectivității care, printr-o evoluție de care literatura nu e singura vinovată - oamenii sînt cu atît
Întreg Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9367_a_10692]
-
și nu și-a găsit editorul dispus a-i consacra o "serie" de opere, așa cum ar merita. Autorul interviului se numără printre ultimii susținători ai lui Paul Goma, care a reușit în anii de după 1989 să-și înstrăineze mai toți prietenii, dintre scriitori și nu numai. Fidelitatea îi face cinste lui Ovidiu Nimigean. Dar ea nu arată și acel minim spirit de obiectivitate necesar cînd e vorba de a căuta explicația "situației", cum zice intervievatul, lui Goma. "Situație" în care Goma
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9369_a_10694]
-
modestă un volum considerabil, scris de mînă, pe care l-a distrus cu două zile înainte de moartea sa. Despre creatorul de literatură care-și desăvîrșea perpetuu opera pe care nu o socotea însă niciodată desăvîrșită. Despre constanța și devotamentul în prietenie, despre devotamentul în prietenie, despre modestie și gestul incomparabil de a dărui, despre locuința sa care nu cuprindea decît o cameră ce semăna cu chilia unui monah. Despre actorul de teatru în al cărui joc contrastau extremele unei interpretări geniale
Amintirea lui Emil Botta by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/9371_a_10696]
-
scris de mînă, pe care l-a distrus cu două zile înainte de moartea sa. Despre creatorul de literatură care-și desăvîrșea perpetuu opera pe care nu o socotea însă niciodată desăvîrșită. Despre constanța și devotamentul în prietenie, despre devotamentul în prietenie, despre modestie și gestul incomparabil de a dărui, despre locuința sa care nu cuprindea decît o cameră ce semăna cu chilia unui monah. Despre actorul de teatru în al cărui joc contrastau extremele unei interpretări geniale și care adesea renunța
Amintirea lui Emil Botta by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/9371_a_10696]
-
nu mai mult, necesară medicului ce trebuia să devin. Locul ni-l alegeam fiecare unde voiam. Eu m-am dus la fix, fiindcă la Spitalul Rural Mixt din Dolhasca lucra o fostă colegă de grupă, de care mă lega o prietenie destul de înfierbîntată pe parcurs, de prin anul II, ea stînd în gazdă la un preot (dînsa umbla goală pușcă sub un capoțel verde, lucios, scurt și picta trandafiri cu o pensulă muiată lasciv în acuarelele diluate; devoram împreună conserve iugoslave
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
cu strășnicie: Cînd urcam scara la Argus, m-am întîlnit cu Șeicaru, cel care m-a scos pe mine din viața literară. Gafencu, după el pe scară, părea fericit că e văzut cu Șeicaru; Gafencu, care se eschivează de la o prietenie prea netă cu mine, pe care o găsește sub posibilitățile lui. Azi se spune că Șeicaru are o avere de 30-40 de milioane, făcută în cinci ani (cînd mie mi se vinde biblioteca pentru impozit)": viața literară este o ipostază
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
fără dramă. O bunăvoință însoțită de oarecare discreție făcea ca un nou venit să fie întâmpinat cu o prejudecată favorabilă, și doar dacă intervenea ceva cu adevărat condamnabil în comportamentul lui se vedea evitat, dar nu mai mult decât atât. Prieteniile erau tolerante, antipatiile la fel. Falsele idealuri nu măturau încă lumea întreagă, cu aripa lor candidă sau uniform smolită; duelul de idei se încheia de cele mai multe ori cu o vorbă de haz. Înțeleptul, care încă servea de model, se mulțumea
Comunismul, așa cum a fost by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9393_a_10718]
-
intențiile și strategiile ascunse. Această ambiguitate a percepției, această oscilație între confort și crispare, se sprijină, în subteran, pe ambiguitatea mai adîncă a lucrărilor înseși. Cîinele, de pildă, care potențial este o metaforă duală, a loialității și a agresivității, a prieteniei și a dușmăniei, a domesticului și a stihialului, se regăsește simbolic prin morfologia lui bicefală și este adus, moralmente, într-o stare de inofensivitate. Egal distribuită în două direcții divergente, imaginea devine statică și benignă prin anularea reciprocă a sensurilor
Gheorghe Marcu, sau despre tehnici, forme și idei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9411_a_10736]
-
în unele situații care solicitau mult tact diplomatic. Alain Juppé, primarul orașului Bordeaux, m-a rugat să-l susțin în alegerile din cadrul Eurocités. Am prins în carte, ca prototip de lucru în asemenea ocazii, răspunsul meu. Interesant era felul cum prieteniile cu primari ai marilor orașe se transmiteau la succesorii lor. Eram bun prieten cu Pasqual Maragall, primarul orașului Barcelona, și acesta a transmis această relație amicală cu subsemnatul și succesorului său, Joan Clos. Același fenomen l-am remarcat și în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
Pasqual Maragall, primarul orașului Barcelona, și acesta a transmis această relație amicală cu subsemnatul și succesorului său, Joan Clos. Același fenomen l-am remarcat și în cazul ambasadorilor din Cuba. Când un ambasador care pleca definitiv avea o relație de prietenie cu alți omologi, transmitea această informație succesorului. Într-un timp scurt deveneai bun prieten cu acesta, deoarece se săreau unele etape. Un cuvânt aparte am pentru Catherine Trautmann, primarul orașului Strasbourg. Aceasta m-a susținut fără rezerve în opiniile mele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]