3,011 matches
-
a dedicat artei. Catedra de artă avea clase văruite, cu tavane joase, la ultimul etaj al clădirii, și acum își petrecea mai tot timpul lucrînd la o versiune cu luminaturi a Cărții lui Iona. Uneori, profesorul de artă, un bătrînel prietenos, privea peste umărul lui și-l întreba: — Ăăă... vrei să fie o chestie umoristică, Duncan? Nu, domnule. — Dar de ce i-ai făcut melon și umbrelă? — Dar ce-i umoristic la meloane și umbrele? — Nimic! Eu însumi folosesc umbrela pe vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
resentiment. Critica se termină fără ca tabloul lui să fie menționat, și ore la rînd dezamăgirea îl roase ca o picătură de acid. CAPITOLUL 22. Kenneth McAlpin O dată pe săptămînă se strîngeau în fața amfiteatrului și vorbeau despre istoria artei. Toată lumea părea prietenoasă; conversînd lejer, fluxurile emoțiilor circulau între ei, iar Thaw stătea în acest flux simțindu-se la fel de dens și de ostentativ ca o bucată de stîncă. într-una din zile, ajunse în momentul în care grupul intrase în amfiteatru, dar înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de avantaj pe care-l avea față de ceilalți, o figură deloc triumfătoare sau vinovată, pentru că triumful este înfumurat, iar blamul este lucrarea Diavolului. Scormoni în căutarea unei expresii creștine printre vechile desene. O schiță a lui Coulter afișa o față prietenoasă, calmă și netemătoare, dar prea meditativă, iar cea a lui McAlpin era calmă, puternică, dar avea pleoape disprețuitoare. Se hotărî să fure o față dintr-o capodoperă, dar în Galeria de Artă din Glasgow singurele figuri cristice erau de copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
toate femeile au un anume miros. Reclamele la deodorant pretind că-i o chestie nefericită, ceea ce-i o tîmpenie. Dacă fata e curată, mirosul e atrăgător. Judy are și ea mirosul ei. — Bine. — Tu ai nevoie, Duncan, de o femeie prietenoasă, cu experiență și mai în vîrstă, nu de o fetiță prostuță. Dar nu-mi place să fiu tratat cu condescendență. — Recunosc, ar trebui să te trateze cu multă inteligență. Sînt sigur că sînt o mulțime de femei prin bordelurile de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
scoase limba, rînjindu-i cu ochii închiși și extatici. Ea se ridică, iar el o zbughi de unde venise. Merseră apoi pînă ajunseră la poarta unei case cu gard viu, unde era o femeie înaltă, un pic stîngace în mișcări. Femeia zîmbi prietenos și dădu mîna cu cei doi studenți. — O, pe tine te-am cunoscut, Aitken. Deci, el e Duncan. îmi pare bine de cunoștință, Duncan. Vă mulțumesc că mi-ați condus fetița acasă. Soțul meu scoate mașina să vă ducă pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cine ești sau ce-ai făcut, a rămas cu tine, a băut cu tine și te-a iubit. Thaw era uluit. El și-l imagina pe creator ca pe o gazdă generoasă la modul haotic, nu ca pe-un oaspete prietenos, dar credința acestei femei fusese încercată în viață mai mult decît a lui, așa că-i spuse cu blîndețe: A băut cu tine? Ea dădu aprobator din cap și zîmbi unui pahar cu sherrey aflat în fața ei și-i strînse mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
haină murdară încerca să repare o cizmă veche. în alta zăcea o femeie cu privirile rătăcite bînd dintr-o sticlă plată. — Am ajuns, zise Ritchie-Smollet, și intră într-una dintre partiții și se ciuci pe covor. Dormitorul avea un aspect prietenos, diminuat de mirosul de dezinfectant. Era luminat de o veioză cu abajur din mătase roz, plasată deasupra unui pat jos care ocupa o treime din podea. Erau taburete și perne pe post de scaune, dar mai erau și o masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a ajutat să ajungi aici, așa că vă este folositor într-un fel. — Porcării! strigă Lanark. Oamenii se ajută unul pe altul dacă pot, fără să se deranjeze prea mult. Luați o țigară, zise Grant, oferindu-i un pachet. El devenise prietenos, iar Lanark țîfnos. — Mulțumesc, nu fumez, spuse Lanark, calmîndu-se un pic. Puțin mai tîrziu, Lanark întrebă: — Sînteți amabil să-mi spuneți ce înseamnă exact creatura? — O consipirație care deține și manipulează totul pentru profit. — E vorba despre oamenii bogați? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
isterizeze tata? Lanark scutură mut capul, apoi șopti: — Trebuie să plec de-aici. Da, cred c-ar trebui, zise Rima. Caută-ți o slujbă. Ai nevoie de așa ceva. Se duse spre intrare și se întoarse, sperînd să întîlnească o privire prietenoasă sau un semn de apreciere, dar fața ei era atît de împietrită că nu făcu decît să dea din cap. La revedere, tati, zise Alexander indiferent. Lanark îi făcu un semn cu mîna, ezită și, apoi, plecă. CAPITOLUL 38. Unthankul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
depinde de mine, acest bătrîn Smollet. Și Sludden. îmi aleg șefii cu atenție. Tipul ăla mi-a fost șef cîndva. Jack arătă spre un afiș jerpelit care acoperea capătul unui bloc ruinat. Fața bărbatului din spatele biroului plin de telefoane era prietenoasă. Dedesubt erau următoarele cuvinte: CĂUTAȚI UN LOC DE FABRICĂ, O FABRICĂ SAU FORȚĂ DE MUNCĂ? SUNAȚI LA 777-7777 ȘI VORBIȚI CU TOM TALLENTYRE, PREȘEDINTELE CONSILIULUI DE MUNCĂ PENTRU UNTHANK. — Tallentyre a fost un tip mare după ce s-au debarasat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a iubit, s-a ghemuit, s-a înnegrit și mai tare și a plesnit, încordându-se parcă și răbdând chinul, pentru mine, pentru întreaga lume, pentru tot pământul aflat în primejdie; atunci vrăbiile și-au văzut de treabă, au redevenit prietenoase, ciulinii au foșnit cât se poate de plăcut, o mare povară mi s-a ridicat de pe suflet, iar acum, nimeni... 6. Așadar, pentru că Iason, în ochii mei, reprezenta substanța altui cerc și n-aveam de gând să-i absorb ostilitatea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
-i aruncăm măcar o privire lui Iason. Bineînțeles, înainte de a pleca i-am mulțumit domnului Sima pentru ospitalitate și i-am făcut chiar un mic gest de rămas-bun lui Dragoș, care, deschizând o clipă ochii, ne-a zâmbit neînchipuit de prietenos. 7. Am dus-o pe Zenobia în scobitura digului și am viermuit acolo, nu știu cât timp, fără să ne spunem o vorbă, întinși umăr la umăr, cu fețele sprijinite de pământul umed al alveolei aceleia; era o mare dragoste și ne
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
numeroase întreprinderi, inclusiv brutării. Drept urmare, la Sincelejo, capitala provinciei Sucre, populația a fost lipsită de pâine o zi. 5. Era un cer senin, nu se mișca o frunză. Oamenii treceau încoace și încolo, toți păreau vii, până și morții, zâmbeau prietenoși. Rătăcisem multă vreme pe străzi. Târziu, am ajuns, flămând și obosit, în centrul orașului. Asfaltul frigea, am găsit un creion metalic, fără mină, mă neliniștea ispita conștientă a experimentării. Era cam cinci după-amiază. Lângă bazinul Lido plutea în aer o
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de când mă așteaptă...“. Pe urmă am plecat, soarele mai arunca o ultimă văpaie roșiatică. În drum nu m-am întâlnit cu nimeni. Mergeam pe dig ferindu-mă de goluri, ca să nu-mi scrântesc gleznele. Erau niște bolovani pe acolo, negri, prietenoși, mă priveau ca pe un frate. Păreau că se bucură știindu-mă iar printre ei. În fața scorburii, pe un maldăr de trestii uscate, Zenobia ședea cuminte, cu mâinile în poală. Îi albise părul așteptându-mă... (1980-1985)
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
lumea asta blestemată! - Ar fi foarte simplu, murmură Korita. E vorba de niște ființe primitive. Dacă ne-ar vedea că descindem, s-ar apropia, cu gândul să ne păcălească. Întorcându-se cu fața spre Grosvenor, Korita spuse, pe un ton prietenos: - Eu, unul, continui să cred că așa se va întâmpla, deși teoria amicului nostru, privitoare la natura animalica a acestor ființe, s-a dovedit adevărată. Dumneata ce părere ai, Grosvenor? - Eu merg chiar un pic mai departe, răspunse nexialistul. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
încet pe coridor. Când se opriră în fața ușii deschise a secției de nexialism, cei doi amuțiră, apoi unul dintre ei spuse: - E chiar aici. Și râseră amândoi, aparent fără motiv. În clipa următoare, intrară. Grosvenor îi întâmpina cu un salut prietenos. Încă din prima zi a călătoriei, își propusese să se familiarizeze cu toți membrii expediției, cu vocile, fețele și numele lor, agonisind cât mai multe informații despre ei. Dar membrii expediției erau atât de numeroși, încât nu ajunsese să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de care vă folosiți în relația cu cei de pe navă, apoi retrageți-o. Schimbați imaginea, pentru a le da prilejul să doarmă și să se odihnească, apoi retrageți-o... Intervenția voastră prietenească a provocat mari pagube navei. Și noi suntem prietenoși față de voi, dar felul vostru de a vă manifesta prietenia ne-a făcut rău." Continuă multă vreme să-și transmită ordinele prin această imensă rețea nervoasă - nici el nu știa câta vreme, poate două ore - până când contactul cu imaginea de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
punând la cale?" se întrebă. I se părea ciudat ca directorul locțiitor ținea să precizeze, încă de la început, că, dacă ședința va avea rezultate bune, el, personal, nu va revendica nici un merit. Kent i se adresă, așadar, pe un ton prietenos șefului secției de astronomie: - Fii bun, Gunlie, și explică-te singur. Astronomul se urcă pe prima platformă. Era un bărbat înalt și deșirat, ca și Smith, cu niște ochi albaștri, ca două mărgele pe o fața inexpresivă. - Domnilor, începu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cu toate monogramele importante ale marilor familii din România. Și tânărul vorbise românește fără urmă de accent, așadar nu era străin. Deși Costache era cunoscut pentru mersul lui rapid, acum călca încet și greu, simțindu-se cuprins de melancolie. Chipul prietenos al tânărului și ochii lui negri se amestecau cu umbrele nopții. Încă un copil care se lăsase păcălit de senzația că e nemuritor. Se gândi că, fără îndoială, chiar în clipa asta, într-o familie, o mamă sau un tată
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
să merg la el. Vă rog frumos să-l informați că mă aflu aici. Căpitanul îl cercetă atent preț de jumătate de minut. Apoi, fără o vorbă, reintră în biroul lui. Când ieși, clătină din cap, cu un aer mai prietenos. - Domnul colonel spune că nu-și amintește de dumneata, dar îți va acorda cu plăcere un minut. Coborându-și glasul până la nivelul unei șoapte, îl întrebă: - Era cumva... ăă... sub influența... Cayle aprobă cu un semn din cap, temându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ale lui Jupiter, pe luna-satelit a Pământului, iar alții se întorceau, aterizând în fiecare minut, pe zecile de cosmodroame. Viața continua la proporțiile ei gigantice, iar aici se afla evidența. - Mai bine treci la coadă, i se adresă o voce prietenoasă lui Fara. După câte înțeleg, durează destul de mult procesarea unui caz individual. Fara se holbă la necunoscut. Avu impresia că i s-au aruncat niște vorbe fără sens. - La coadă?...începu el, dar se opri, simțindu-se gâtuit de durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
bun de a coloniza o planetă neprietenoasă, poate chiar singurul mijloc posibil, ținând seama de faptul că pe oameni nu-i mai interesau prea mult munca de pionierat. Intrând în birou, îi găsi acolo pe cei doi bărbați eleganți, zâmbitori, prietenoși. Se prezentară: "directorul minei" și un "funcționar" de la Bancă. Clark se întrebă cu cinism câtor persoane, momite sau răpite ca și el, le era prezentat în momentul acesta "directorul minei". Trebuie să fi fost chiar impresionant să ai șansa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
trecuse, dar lăsase în el o îngrijorare mocnită. Nu se mai simțea atât de năuc, între oameni necunoscuți, învățase limba și, din când în când, vorbe simple, ca „bună ziua“ ori „să-ți fie de bine“ își vărsau înăuntrul lui liniștea prietenoasă. Câmpul îi dădea pacea ce îi lipsise. Peste ea, venea tăvălug patima femeilor darnice care își duseseră trupul sub nările lui tot mai lacome. Își pusese uitarea să încolțească între pulpele atâtor femei - și mai tinere, și mai coapte, fără
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ca ăla, dar renunță. Se gândi pentru o clipă la Armin Caryan și figura i se umbri. Pune-l sub protecție, zise, atât cât poți și spală-l pe față! Nazir Alimy se întoarse deodată și îi spuse cu glas prietenos, ca și cum s-ar fi cunoscut: — Salom, îți doresc o ședere lungă! — Insh’Allah! răspunse Leclerc, făcând-o pe Ghazal să zâmbească. Așadar, era avocată. Ea era deci a doua Shirin, cea care se lupta pentru drepturile copiilor și ale femeilor
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ÎNDEPĂRTĂ, CĂTRE O UȘĂ AFLATĂ CEVA MAI ÎNCOLO ȘI HEDROCK ÎȘI DĂDU SEAMA CĂ PELDY A PĂȘIT ÎNAINTE. \ POFTIȚI PE AICI, ÎI SPUSE TÎNĂRUL. CONSILIUL VĂ VA PRIMI IMEDIAT. ÎNTREBĂ HEDROCK. SENZAȚIA DE CĂLDURĂ PE CARE I-O STÎRNISERĂ PLANURILE PRIETENOASE ALE NEGATISTULUI SE STINSE. ADICĂ VREI SĂ SPUI CĂ SE ÎNTRUNEȘTE CONSILIUL ÎN CAMERA LOCALĂ? POLIȚISTUL NU-I DĂDU NICI UN RĂSPUNS \ DE FAPT NICI NU SE AȘTEPTA LA VREUN RĂSPUNS. ÎNTREBAREA ASPRĂ FUSESE PUR RETORICĂ. AUZI, CICĂ, SĂ-I MAI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]