4,133 matches
-
apela la „identificarea automată a numerelor” care au contactat sistemul nostru. În afara rolului avut în prevenirea ascultărilor neautorizate, înregistrarea convorbirilor telefonice de pe liniile unei firme este susținută și de alte cinci argumente, după cum urmează: 1. asigurarea înregistrării complete a activităților prilejuite de stingerea incendiilor sau de alte dezastre ale naturii; 2. înregistrarea potențialelor amenințări cu bombe sau a altor forme de atac în forță al sistemului; 3. ținerea evidenței sesiunilor de teleprelucrare pentru a înlesni obținerea copiilor de siguranță și restaurarea
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
amuzante din existența zilnică a autorului, a mediilor universitare ieșene, a obștii scriitoricești, a satului natal etc., colportând uneori, pur și simplu, bârfe, înnobilate prin scânteierea stilistică și prin hazul mizanscenei, și mai ales prin divagațiile hermeneutice pe care le prilejuiesc, ori trasând portrete ale unor contemporani. Filonul intimist - de altfel depistabil mai pretutindeni - nu predomină totuși, iar prim-planul este ocupat de comentariile și glosările pe teme și subiecte „cărturărești”. Demersul eseistului este, practic, în orice moment, pluridisciplinar. Alături de stil
PIŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288830_a_290159]
-
picioarele goale,/ Rece, apa mi-a intrat în sandale,/ Îmi vestejesc aripile și căzând sună/ Ca un fluier cu găuri de lună”). Sugestia regăsirii dimensiunii sacre a existenței prin moarte, prin creație și jertfă, cuprinderea rapsodică, în cadru de baladă, prilejuiesc reușite pagini și atunci când poetul reface mari mituri folclorice - Miorița și Meșterul Manole. Singurătatea artistului ca ființă de excepție, un „ales”, fatalitatea cu rezonanțele ei de descântec („Trecea nesimțind/ În inimă cum/ Trandafir de fum/ Negru se tot suie/ Fără
POPA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288908_a_290237]
-
amplă - trilogia romanescă Pumnul și palma (1980-1982). Trecerea era totuși doar în aparență nepregătită, întrucât nu eposul definește natura scrierii, ci efervescența publicistică, ideologică. Osatura epică structurează cadrul unor dezbateri de idei, al unor confruntări de natură etico-socială. Prin rememorarea prilejuită de moartea unui înalt funcționar de partid, a raporturilor acestuia, timp de aproximativ două decenii, cu un alt activist, un timp colaboratorul său cel mai apropiat, discursul romanesc devine o dezbatere pe tema exercitării puterii, „exemplificarea” fiind orientată tezist. Confruntări
POPESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288928_a_290257]
-
climatul social de după 1989 a unora dintre cei bine situați politic și/sau economic în societatea socialistă. Cheagul romanului Pasajul (2002) e biografia unui ins de origine socială modestă care, prin propriile puteri, ajunge departe. Parcurgerea etapelor din viața protagonistului prilejuiește și reconstituirea altor vieți, și, implicit, traversarea întregului secol trecut, începând de pe la finele celui de-al treilea deceniu. Compus din tranșe de viață obișnuită, romanul iese spre final din formula realistă prin obișnuitele inserții eseistice ale autorului. În discuții se
POPESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288928_a_290257]
-
cu informația la zi. Pentru acest scriitor de factură barocă - la care curiozitatea nu mai înseamnă, ca la predecesori, doar iscodire - spațiile exotice, Orientul prezintă o atracție deosebită. Zona aceasta, trăitoare sub semnul fabulosului, îi oferă subiecte senzaționale și îi prilejuiește fastuoase parăzi de savanterie istorico-geografico-lingvistică. Cronicarul se delectează procurând tălmăcirea câte unei sintagme exotice („Șăhdahud-han Dăgăstanleas, care tâlcuindu-să să zice lăcuitoriu în munți”) sau coborând în istorie pentru a urmări succesiunea stăpânirilor politice fixată în toponimie: „acest Dervent să zice
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
Contribuția cu adevărat originală a lui R. se conturează abia după 1989, când poate să publice paginile de sertar și să dezvăluie dramatica sa experiență de detenție. Pasiunea manifestată mai înainte față de literatura biografică sau pentru subiecte care să îi prilejuiască „introducerea documentului în cadrul ficțiunii, aceasta din urmă neavând alt rol decât să sprijine adevărul documentar, să-l scoată în evidență, să-l impună cu mijloacele colorate ale beletristicii”, vizibilă încă din romanul Mozart. Șapte zile pentru nemurire (1987), subsumează total
RADULESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289103_a_290432]
-
în „Propășirea” (1844). „Cânticelele comice”, „scenele naționale” pe care le-a scris (Bețivul, Păun Burlacul, Pavel Clopotarul, Harță sau Balaban Răzeșu, toate publicate în 1857) dau în vileag, cu năduf, dar și cu ironie, păcate morale și anomalii sociale. Însemnările prilejuite de misiunea diplomatică, Suvenire și impresii de călătorie în România, Bulgaria, Constantinopole (1858), sunt scrise, cu nedezmințita ironie a autorului, într-o manieră ce dezvăluie plăcerea digresiunii. De aici, structura oarecum mozaicată. Obsedat de marile chestiuni politice la ordinea zilei
RALET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289122_a_290451]
-
un intendent, și cu un șef peste plasatori, și cu un oltean cu cobilița pe umeri: hai la pere! Periliii! Pergamutiliii! - cu orice, numai cu o vedetă nu”. Lumea scenei revine în Teatru în bețe (1943) - suită de benzi desenate prilejuind lui Pamfil Șeicaru să scrie în cuvântul înainte (intitulat Neagu Rădulescu, istoric literar și artistic): „Mai mult decât un caricaturist, Neagu Rădulescu reprezintă o splendidă manifestare a spiritului critic, rezumând în câteva linii o judecată precisă, clară, de o seducătoare
RADULESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
concediul, lăsarea la vatră etc.) îl reprezintă soldatul Neață Ion, alter ego al scriitorului în notă autoironică și umoristică. Personajul - un Păcală cazon - e reluat picaresc în Soldatul Neață în război (1943) și Pățaniile soldatului Neață (1943). Liceul și universitatea prilejuiesc sondajul altei zone, aceea a adolescenței. 4 pe trimestrul 2 (1941) și Fetele au crescut (1943) radiografiază psihologia unei vârste dificile, fragilă, dar și rebelă, contorsionată în inhibiții, dar și cu nesecate disponibilități de visare și de emancipare: eliberare de
RADULESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
N. Christian semnează un articol-program, Onorați leptori, în care susține că almanahul apare pentru a „restatornici” limba română în publicistica și printre tinerii români din Arad. Însă publicația este interesantă nu prin literatura tipărită, ci prin polemica pe care a prilejuit-o. Sărăcia inspirației, dar mai ales limba hibridă întrebuințată de tinerii ei colaboratori au stârnit protestele intelectualilor din Transilvania, dând ocazia să se discute chestiunea limbii române dintr-o nouă perspectivă, aceea de instrument al creației poetice. Această discuție va
MUGURI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288273_a_289602]
-
călăuzit de memoria afectivă, aptă să rețină, pe lângă evenimentele semnificative, și detaliile existenței cotidiene, reface liber pașii apropierii sale de o mare capitală a culturii, dar și de un loc în care își duc viața oameni obișnuiți. Retrăirea experienței vieneze prilejuiește, într-o subtilă orchestrare de planuri temporale, regăsirea de sine a autorului, care își dublează mereu relatarea cu reflecții asupra propriei deveniri. Omul evită cu discreție să-și dezvăluie emoțiile și trăirile intime, în timp ce cărturarul își face mereu simțită prezența
MUNTEANU-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288299_a_289628]
-
Eminescu pentru vini imaginare. Pleacă la București, unde se și stinge, bolnav de ftizie. P. începe să scrie versuri încă din 1860, mai ales poezii bahice și patriotice. Recenzat elogios de V. Alecsandri, volumul Flori de mormânt (1867) cuprinde lamentații prilejuite de tragedia familială a autorului, însă imaginile sunt emfatice și obositoare prin monotonia sentimentului clamat. Treptat poezia se mai limpezește și, cu toate că se menține în același registru al disperării din dragoste, își găsește un drum propriu, lesne sesizabil în cadrul liricii
PETRINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288796_a_290125]
-
atent mereu la respectarea „documentului”, indiferent de natura sa, și la valorificarea lui. Aceste studii și eseuri, tot atâtea incursiuni în istoria culturii antice, din care nu lipsesc surprizele nici pentru literat și unde se simte exemplul lui Vasile Pârvan, prilejuiesc o lectură incitantă și ca dialectică a ideilor, susținută deseori de un verb incisiv, polemic. În plan strict filologic, clasicistul P. a dat o traducere a Poeticii lui Aristotel (1940), cu comentarii și întregiri bibliografice la reeditarea din 1965, constituind
PIPPIDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288823_a_290152]
-
lucidă”, sau a rupturilor de conștiință. Remarcabilă e, de asemenea, manevrarea liberă, dezinvoltă a tehnicilor romanului subiectiv: alternarea narațiunii la persoana a treia cu stilul indirect liber sau cu jurnalul (Monstrul) ori abordarea de plano a romanului-jurnal, în care naratorul-diarist prilejuiește frecvente comentarii autoreflexive. Mai mult decât alte personaje, protagonistul romanului Cora și dragostea resimte acut imposibilitatea de a-l înțelege pe celălalt - monadă hermetic repliată asupră-și. Jurnalul pe care îl ține Mihai este un mijloc de decriptare a celuilalt
PETRASINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288778_a_290107]
-
căror Puteri să intre în război, atitudinea redacției fiind în genere pro Antantă. În acest sens, se publică studiile Imperialismul culturii germane de C. Antoniade și Critica culturii germane de Virgil I. Bărbat. Notabil este și un număr special Cervantes, prilejuit de tricentenarul morții prozatorului spaniol. Nucleul tare al grupului redacțional se regrupează, reluându-și activitatea în toamna anului 1918 prin inițierea „Colecției cărților galbene” (în care apar broșurile Ce vrem? Catehism pentru sufletele nehotărâte, Un apostol al vieții moderne: William
NOUA REVISTA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288482_a_289811]
-
în calitatea ei de gândire științifică. Acestea sunt expuse în ceea ce mi s-a părut a avea ele mai durabil, făcându-se abstracție de particularitățile genezei lor și de controversele asupra amănuntelor. Sunt astfel eliminate din capul locului discuțiile critice prilejuite de formulările particulare și de propozițiile unilaterale. Din analiză dispar deci „teoriile” cu caracterul lor singular, distinct, cu opțiunile lor epistemologice și ideologice, cel mai adesea divergente. Nu va fi, în consecință, vorba despre funcționalism sau structuralism, de exemplu, ci
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a fi descoperite de sociolog, fac efortul de a crea ideea unei lumi sociale existente „acolo afară” și de a se convinge reciproc de existența acestei lumi, așa cum o definește fiecare. Aceste poziții sociologice ne amintesc de o reacție similară prilejuită de descoperirile din fizică de la începutul secolului și care au generat poziții etichetate drept „idealism fizic” (Lenin, 1966) sau „fenomenalism” (Flonta, 1985). Ca și filosofii fizicii de atunci, în ceea ce privește natura, etnometodologii actuali consideră realitatea socială ca un dincolo problematic. Singura
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de desfășurarea ei în timp. Următoarele genuri de cunoștințe sunt de regulă asociate cu practica istorică: • O contribuție fundamentală la constituirea unei înțelegeri științifice a omului și a societății. Însuși Tucidide formulase o așteptare generală de acest gen. Cunoașterea trecutului prilejuiește cunoașterea, în general, a omului și a naturii sale, ajutându-ne astfel să cunoaștem viitorul. Presupoziția lui Tucidide era că natura umană este universală și constantă. În situații similare, ea se va manifesta în același fel. În acest sens, istoria
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
funcția teoretico-științifică a istoriei, de contribuția unei științe generale a omului și societății, experiența istoriei ca disciplină are un rol formativ individual. Lordul Bolingbroke se exprima foarte plastic în acest sens: istoria este filosofia ce se învață prin exemple. Ea prilejuiește un contact intuitiv cu o experiență umană mult mai largă decât cea la care avem acces în mod direct. Alături de literatură, istoria are un rol esențial în formarea a ceea ce se numește „cultura generală”, cunoașterea comună a fiecăruia. Funcțiile practice
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
La nivelul cel mai elementar, istoria este locul de întâlnire cu altul. Eu, ca subiect, iau cunoștință de o mulțime de evenimente, produse ale acțiunii altora. Există o serie de diferențe substanțiale între întâlnirea mea cotidiană cu celălalt și cea prilejuită de istorie. În viața mea curentă mă întâlnesc mereu cu celălalt în diferite ipostaze. Unele sunt complet inteligibile pentru mine, altele însă mă surprind. Mergând la piață, vânzătorul mă întreabă ce doresc și mă servește. Mi se pare un comportament
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
scena pețitului (se remarcă apelul la folclor, la obiceiurile populare), erau menite a spori efectul comic, și așa destul de gros. Occisio..., cu toată întâmplarea sângeroasă din care se inspiră, nu e deloc o tragedie, ci o compoziție burlescă. Ea a prilejuit primul spectacol de teatru atestat în limba română. Ediții: Occisio Gregorii in Moldavia Vodae tragedice expressa, îngr. și introd. Lucian Drimba, Cluj-Napoca, 1983. Repere bibliografice: Nicolae Densușianu, [Manuscrise și alte documente], AAR, partea administrativă, t. II, 1879-1880; D. C. Ollănescu
OCCISIO GREGORII IN MOLDAVIA VODAE TRAGEDICE EXPRESSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288505_a_289834]
-
din Vară buimacă (1967) și, împreună cu mai multe povestiri inedite, vor fi din nou tipărite în culegerile În văpaia lunii (1971) și Fântâna (1974). Și Pierdut în Balcania (1982) include schițe și nuvele noi. Seria romanelor lui N., care au prilejuit discuții aprinse, pro și contra, începe cu Îngerul a strigat (1968; Premiul Uniunii Scriitorilor) și continuă cu Frumoșii nebuni ai marilor orașe (1976; Premiul Uniunii Scriitorilor) și Scaunul singurătății (1987), toate trei fiind publicate într-o ediție definitivă sub titlul
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
scaldă / Bolnav de-o nezăcută, suferință”. Locul după care tânjește sufletul poetului, „spațiul nespațial” unde dorește să se regăsească este eternitatea, neființa, „timpul oprit” în care cer și pământ se contopesc într-o supraînțelegere fulgurantă, năucitoare și atotcuprinzătoare. Această înțelegere prilejuiește versuri de un lirism intens, cu o concentrare de tip barbian: „Amiază pură, clară amăgire! / Sloi de-ntuneric fosforos, mințit / De frageda luminii fulguire / Promisă-n zori, ucisă-n asfințit, // Salut! La gândul trist, robit în țeastă, / Mărunte roiuri dau
NICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288456_a_289785]
-
electorală permanentă” (A. Mungiu); ,,falimentul democrației” În România (A. Bulai); ,,votul negativ” (A. Aldea, D. Chiribucă, M. Comșa, M. Kivu, B. Micu, C. Moldovan); construcția simbolică a câmpului electoral (I. Drăgan și colab.); analize variate ale comunicării politice și mass-media prilejuite de campaniile electorale din România; - teorii asupra corupției, devianței (S. Rădulescu, D. Banciu, V. Teodorescu); - teorii asupra familiei și genului ( I. Mihăilescu; E. Stănciulescu; C. Zamfir și E. Zamfir; M. Voinea; P. Iluț; G. Gherbea; M. Miroiu; L. Grunberg; M.
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]