3,372 matches
-
și un stereoscop mic și alb cu pâlnia mâinilor ei. Dar în curând, ridicat în picioare, nu mai contemplam varietatea de culori. Nu mai vedeam, nu mai puteam privi decât pe Adela, care încă nu consimțea să se sature de priveliștea neverosimilă. În rochia roz, cu capul gol, cu o mână pe sân, cu linia corpului ondulând și accentuând depresiunea taliei, cu poala rochiei în evantai, era acolo jos, pe fondul negru al pelerinei, un bloc de frumuseți vii și calde
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
în afară de noi, decât viața obscură a pământului, a pietrei, a vegetației mărunte și câțiva fluturi care se urmăreau, se întîlneau o clipă cu intenții de hârjoană, se îndepărtau, disproporționat de mici, în măreția gravă. Printr-o deschizătură a copacilor scânteiau priveliștile din vale, mărginite departe tare de dealurile albastre, șterse ca niște nouri gata să dispară sub orizont, care despart valea Moldovei de a îndepărtatului Siret. În varietatea haotică de păduri, de dealuri și de văi, identificarăm Bălțăteștii noștri, care, abia
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
până la halucinație. Persistența imaginii ei în conștiință, luminată de albastrul ochilor - când citesc, 1 Bucătăreasa pricepută (fr.). când vorbesc cu cineva, când gândesc altceva -, ca o formă a priori a cugetării, aruncând un văl de azur peste paginile cărților, peste priveliști, așa cum proiectezi, oriunde ți-ai întoarce privirile, rotundul soarelui apunând, rămas câtva timp în ochi. Strângerea treptată a confienței de altădată, a prieteniei afectuoase pentru ea. Dorința arzătoare de a-i sacrifica totul și mai ales libertatea mea. Sentimentul de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
a rezista. Poate mi-i recunoscătoare... Poate o ofensez... Voința mea e posibilă numai pentru că prezența ei mă ține cu ea și îmi paralizează imaginația despre ea, care se aprinde în absența ei, și mai ales aici acasă, unde nici o priveliște nu-mi solicită atenția. La douăzeci de ani, când iubești amorul în femeia iubită, imaginația ornează poetic împrejurările și pe femeie. La patruzeci, când nu mai iubești amorul, ci numai femeia, imaginația se concentrează asupra ei indiscret, realist și precis
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Ești un prieten de-al lui? Privirea ei avea un licăr categoric intimidant. Părea să vină de la o gloată de femei concentrate într-una singură, pe care numai timpul și circumstanțele le separau de coșulețul de tricotat și de sublima priveliște a ghilotinei. Toată viața mea am avut oroare de gloate, de orice fel ar fi fost. — Am copilărit împreună, i-am răspuns, pe un ton aproape neinteligibil. Ce mai noroc! — Ei, haide, haide, a temperat-o soțul ei. — Mă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
construită În stil arhitectonic modern - Gică picior de lemn, o cumpărase cu puțină vreme În urmă: se afla În partea de sud a capitalei, nu departe de apa mării. Așezată pe coama unui deal, Îți Încânta privirea, oferind vizitatorului o priveliște inedită. Cât puteai cuprinde cu ochii depărtarea, vapoare de toate categoriile și sub pavilioane diferite, erau aliniate Într’o perfectă ordine, pregătite parcă, pentru a porni Într’o grandioasă paradă. Lateral, În partea dreaptă a vilei, o rețea de bărci
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ceea ce Înainte era crezut, de Încredere, acum este Încercuit amar În neagră ironie. Negrul burghez respins al stabilității tradus astfel. Și asta e nepotrivit, incorect. Lumea justificând lenea, prostia măruntă, superficialitatea, hachițele, poftele - Întorcând pe dos vechea respectabilitate. Astfel era priveliștea lui Sammler spre răsărit, o burtă moale de asfalt ridicată, În care ședeau burice aburinde de canalizare. Trotuare țăndări cu ciorchini de butoaie de gunoi. Piatră de fațadă. Cărămida galbenă a clădirilor cu lift, ca a lui. Pâlcuri de antene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
camion,. Sub aceste zdrențe de la ochi, fețele disperate, ca și cum asta n-ar fi fost o afacere de-a dreptul măruntă. Vedeai asemenea lucruri, și apoi altele, și apoi Încă altele. Și evident că domnul Sammler avusese nevoia lui de aceste priveliști, pentru care Își stăpânise tremurul din picioare sau dorința de a plânge care Îl fulgerase la vederea fețelor bandajate ale lunetiștilor. Fusese dus pe plajă de niște oameni. Se băgaseră În apă să se răcorească. Se dusese și el să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
din material sintetic cu model, fotografii înrămate cu Connolly și sora lui la școală și un colțar din trei piese cu dungi bej și crem. Sheba nu mai văzuse un colțar cu trei piese înainte, zice ea. Nu “în realitate“. Priveliștea a amuzat-o. „Era ca și cum aș fi întâlnit un clovn cu o lacrimă pe obraz sau un marinar cu o ancoră tatuată pe braț.“ Cealaltă cameră de la primul etaj era dormitorul părinților lui. Connolly a ezitat când să deschidă ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
așezi cortul peste chiștoace de țigări și sticle, trece pe lângă tine o barcă de viteză, care coboară pe același curs pe care tu ai navigat cu ochii-n patru. Sau vezi câte-un cretin care escaladează pereții canionului nu de dragul priveliștilor și nici ca să facă mișcare, ci fiindcă vrea semnal mai bun pe televizorul portabil. Jina l-a sărutat și i-a mângâiat brațul cu degetele; voia să discute cu el, dar nu despre râuri. Unii oameni nu știu cum să se relaxeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
tâmplei, iar pe obraz avea o tăietură. Părul roșu era ciufulit și încâlcit - un simplu pieptene n-ar fi putut să rezolve situația - dar Jina a văzut ceea ce probabil că Zach vrusese să vadă, ceea ce-i spusese de la început: atât timp cât priveliștea e frumoasă, omul de lângă tine arată perfect. Am pierdut foarte mult timp, a spus el. Fără să deschidă ochii, a pus o mână pe genunchiul ei, apoi și-a ridicat-o mai în sus, pe piciorul Jinei. Femeia a închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
plat, dar ceva mai tare, ca și când întâi de toate copilul își creștea o scoică. Zach, a spus ea. Dar bărbatul se îmbrăcase deja și-o luase pe cărare, în sus, sărind din bolovan în bolovan, studiind fiecare râpe, admirând toate priveliștile. Jina a tăcut și i-a dat ceea ce Earl îi refuzase ei - încă puțin timp numai cu el însuși. Avea să-i spună despre copil aproape de Riggins. Știrea asta avea să fie următoarea sălbăticie pe care aveau s-o exploreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
rupt-o la fugă. A auzit-o femeie strigându-i să se întoarcă, dar puștiul n-avea de gând să se oprească. Își dădea seama că alerga prea repede, că nu mai avea timp să se uite după cărări sau priveliști pe lângă care mai trecuse. Însă sentimentul care-l invadase îi era deja mult prea cunoscut. Nici aici oamenii nu-l plăceau. Când cârcelul din șold l-a făcut să cadă în genunchi, Danny era înconjurat de pădure, iar el nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
rabbiyal Azeem. Alice se uita fix în paharul de plastic; Irene și Mary și-au întors privirile către râu. Irene nu mai era interesată de celebritate, în schimb căpătase obiceiuri și mai rele. Acum devenise mofturoasă când venea vorba de priveliștea de la fereastra ei sau de persoanele care-i țineau companie. Devenise prea bătrână ca să-și mai irosească timpul cu oameni pe care nu-i plăcea. Tot timpul tânjea după pericole, după orice ocazie de a descoperi ce-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
simțea realmente nici o durere. Se părea că, de fapt, spatele lui era făcut pentru tratamente de șoc ca mersul cu barca motorizată sau dormitul pe pat de pietre. De când pusese piciorul în Idaho, nu-l mai supărase nimic. Îi plăcea priveliștea. Băiatul care, atunci când stăteai în picioare, arăta ca un copilaș, dar când era întins lângă tine, îl simțea aproape ca pe-un adult. Mike ? a spus Danny. După ce Mike a sărit în barca lui Ellis, s-a petrecut ceva ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
celui ce nu a iubit niciodată Nu și-a închinat armele și teritoriul Eroului cotropitor Îi simt sufletul-abur lăsat între geamuri Ca între coperțile ce și-au ales cauza Și au luptat pentru ea Cu săbii luminoase Ochiul învățat la priveliști esențiale Instituie cenzura de noapte Lună plină coace toate închipuirile Sporind până la crăpatul bobului Misterul spectacolului În orașul cu tăceri înterzise Averea altor vieți Vălul cu miros de briantină Nu-mi lasă chipul Ajuns la maturitatea sacrificiului Să-și înstrăineze
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Umbrele peste umbre Exerciții de admirație flori roz asfințesc pe unda vălurită șoapte și murmur... pași pe un podeț - umbrele peste umbre prăvălite-n vad îmi calc urmele am rămas aburul viu al nopților reci... Dumbrava minunată O ciudată alcătuire, priveliște ideală când noaptea încrengăturilor albastre își cheamă, în șoaptă, poezia... Copacul tău ești tu în dumbrava ta minunată, Lizuco... Și-atunci, zmeurișul tău împrăștie azi norii roș de gura ta Daniel LĂCĂTUȘ Medalion hunedorean (Eugen Evu) (Elena M. Cîmpan) Cine
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ignorat În ciuda dimensiunilor sale apreciabile și În ciuda notei de amenințare conținută În formularea interdicției și am continuat să urc rapid restul pantei, nu Însă fără a remarca faptul că Înscrisul de pe panou trebuie să fi fost opera unui meșter caligraf. Priveliștea se schimbă pe neașteptate: un drum drept, alb, ce părea că se Întinde pînă la limitele nemărginite ale unui cer de un alb lăptos. Am apreciat din ochi că ar avea o lățime de vreo zece metri. Între drum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
o țigară. În timp ce-o aprindeam, m-am ridicat de la locul meu, am ocolit masa și am rămas În picioare lîngă fereastră... Ochiurile de geam, luate În parte, erau mici, dar cadrul din aluminiu nu obstrucționa cîtuși de puțin priveliștea. Dincolo de drumul acoperit cu lespezi din beton, lat de vreo zece metri, se Înălța zidul nordic al Est-ului 3. De-a lungul suprafeței netede și Întunecate, fără nici o ferestruică, se afla doar o scară de incendiu. Imediat, În stînga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
legănau În vînt și pe albia rîului larg și secat se aflau Împrăștiate mai multe microbuze cu gurile lor sumbre și palide deschise. Erau dispuse În semicerc, la intervale neregulate și Îndreptate În toate direcțiile. Mie mi-a atras atenția priveliștea de pe partea cealaltă a rîului, peste mal. Nu se văzuse pînă atunci pentru că fusese mascată de livada de peri. Un teren viran Întins, necultivat, fără case, fără copaci, era luminat strălucitor, ca o scenă, din trei părți de proiectoare mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
un parapet scund, plasat mai mult de formă, se deschidea un abis cu peretele aproape vertical. Puțin mai Încolo drumul se Înscria toto-o curbă mare spre stînga și ajungea imediat la platoul din vîrful pantei. Dacă mai făceai cinci-șase pași, priveliștea ți se deschidea brusc și devenea vizibil orașul de pe platou. Nu mai exista nici o Îndoială. Era un drum atît de frecventat de mine, Încît treceam pe-acolo fără să-mi dau măcar seama În cazul În care nu-mi atrăgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și umbrele. Mușchiul de pe zidul protector - făcut dintr-un material adecvat - mustind de umezeală, absorbea Întunericul mai repede, transformîndu-i Întreaga suprafață Într-o masă de umbră. O linie vagă, alterată de vreme, ce se afla În vîrful zidului Îmi bloca priveliștea pe diagonală; numai acolo se Înseninase brusc. Mi-a fost, bineînțeles, imposibil să văd ce se află dincolo de ea dar, dacă-mi amintesc bine, erau doar trei căsuțe mici din lemn și o clădire Înconjurată de un mănunchi de copaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
nici nu-i de mirare că amintirile mele erau cît se poate de Încețoșate. Doream să-mi pun toată speranța În faptul că asemenea contururi de memorie, pricit ar fi ele de vagi, s-au mai păstrat totuși. Dacă o priveliște ca aceasta nu-mi deschidea o cale spre trecut, n-ar mai fi avut de unde să răsară amintirile. De fapt, dacă eram În stare să-mi imaginez că recunosc un loc complet străin, n-ar trebui oare să dispară toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
căutarea Înfrigurată a unui loc liber, anunțul care atîrna În spatele scaunului Șoferului, mirosul special - amestec de oameni și benzină, vibrațiile motorului care variau În funcție de anul fabricației. Purtat de aceste impresii, am Început să mă mișc odată cu autobuzul. Nenumărate stații importante, priveliști mai deosebite, clădiri bine cunoscute - mi-au apărut toate În fața ochilor ca o singură alcătuire, În care acestea se Îmbulzeau Împreună. Mai e oare cazul să mă Îndoiesc de legătura indisolubilă dintre mine și autobuz ? Dacă chiar voiam, puteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și clocotea de animație, dar nu știu din ce motiv, mie nu mi s-a părut esențial diferită de peisajul pustiu pe care-l văzusem cu puțin În urmă. Nici acum nu Înțeleg de ce m-a Înspăimîntat atît de cumplit priveliștea aceea sinistră. De-aș avea iar parte de ea, cu totul Întîmplător, nu cred că m-ar mai răscoli. Dacă, În loc de oameni și mașini, străzile ar fi date de furnicare uriașe, aș lua probabil faptul ca atare și aș Încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]