3,831 matches
-
dar și spațiu al libertății absolute, dobândite prin intermediul experienței vizionare, e la primul, introspecția psihologică, înlocuită de un alt fel de autoanaliză, ce vizează dimensiunea anatomică, fiziologică a propriei ființe, la al doilea, cerebralitatea e de asemenea anulată, iar atenția privitorului îndreptată spre abisul visceral, realitate ultimă, unică certitudine, căci la nivelul organicului și al senzorialului ființa trăiește adevărata experiență analitică 363. Mai mult decât în celelalte două romane, în Vizuina luminată, Blecher se mișcă într-o lume aflată la granița
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
diferențe la care vom mai face referire 329. Principala opoziție, lineariate vs. concomitență, există în pasajele, de acest tip, în care ochiul surprins al cititorului trebuie să facă un efort de adaptare, anume să fie și un ochi surprins de "privitor", menit să stabilească dependența dintre planurile romanului în pofida aproximativei unități de percepție. Nu se poate susține, din punctul nostru de vedere, o opoziție ireconciliabilă 330. Oricum, în asemenea contexte, oricine apreciază și manifestă "plăcere" față de remarcabila și pura "asonanță" a
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
egoistă care ne face imuni față de exaltarea compromițătoare și împotriva extremismului sentimental..."347 În sfârșit, din aceeași perspectivă strict a cochetării cu "artele", interesul lui Fred pentru primenirea citadină bucureșteană nu este deloc întâmplătoare, ci voluntară oferă indicii pentru cititorul/privitorul avizat (v. fragmentul în care este descris traseul preferat prin București pe lângă locurile unde "se deschide o stradă nouă"348 și "casa căreia i se ridică acoperișul"349 asemuită cu o "violare"350). Ca o dovadă, același pasaj a constituit
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
a fost, adăogase numai o etajeră de sticlă și nichel, în fața unei oglinzi mari de cristal."356 Oglinda este un supliment ornamental, dar, în principal, permite personajului, care se reflectă în ea, să privească într-adevăr realitatea oglinda este "ambasadorul privitorului"357, dar și "interlocutorul"358 lui. Se instituie un raport original, revelator, între "interiorul" narațiunii și "marginea" conturată de notele de subsol, comentariile celorlalte personaje despre doamna T., propria părere a acestui personaj feminin despre aspectul fizic 359, temerea comunicată
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
tip de deficiență (handicap). În cazul unui handicap, copilul va fi inclus în grupa celor cu această problemă de bază, ținându-se însă seama de particularitățile bolii cronice. În cazul unei deficiențe, activitatea logopedului va merge pe ambele planuri. Ca privitor al celorlalte categorii de persoane cu CES, și în privința bolnavilor psihici, menirea defectologului este de a coordona o echipă multidisciplinară aptă de a integra subiectul în colectivitate, astfel încât să-și poată asigura într-o măsură cât mai mare independența personală
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
cf. I. Stănică și M. Popa, 1994, p. 34. 93 Când vorbim despre "vocea șoptită", "vocea normală" și "vocea ridicată", fără să avem un control de etalonare a acestora, desigur că rezultatele pot fi foarte diferite de la examinator la examinator, privitor la același subiect. La fel cum, de obicei, nici distanțele la care se îndepărtează succesiv examinatorul de scaunul copilului nu sunt respectate cu strictețe... 94 Prag = "Punct tranzitiv la care un stimul în creștere sau o diferență în creștere nepercepute
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
lucrat alături de Wittgenstein la Guy Hospital, își amintea mai târziu: „Wittgenstein mi-a atras atenția ca o persoană foarte umilă, pe deplin mulțumită cu o ocupație care nu era în nici un fel potrivită cu formația și cu pregătirea lui; pentru privitorul din afară, nici eminența lui intelectuală, nici originea lui aristocratică nu apăreau evidente.“105 Activitatea manuală obositoare îi făcea bine lui Wittgenstein deoarece îi abătea atenția de la gânduri pe care le suporta cu mare greutate. Starea lui de spirit sumbră
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Solitudine, Călcâiul cu săgeată, O liniște... Cuvinte, Iubito, mai adu-mi un măr și Vorbește-mi, preocupările constante ale artistului pe deplin convins că textele sale și dubletele lor grafice vorbesc de la sine, ba chiar pot să își dividă cititorii/ privitorii în categorii clar definite ("Absurditatea aparentă/ a imaginii/ împarte privitorii/ în văzuți și nevăzuți", declară el ritos în Iubito, mai adu-mi un măr). Iată, spre exemplu, cât de intens trăiește poetul relația anthropos-logos-cosmos: "strigătul patimei/ de culoarea răsăritului/ rătăcește
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
-mi un măr și Vorbește-mi, preocupările constante ale artistului pe deplin convins că textele sale și dubletele lor grafice vorbesc de la sine, ba chiar pot să își dividă cititorii/ privitorii în categorii clar definite ("Absurditatea aparentă/ a imaginii/ împarte privitorii/ în văzuți și nevăzuți", declară el ritos în Iubito, mai adu-mi un măr). Iată, spre exemplu, cât de intens trăiește poetul relația anthropos-logos-cosmos: "strigătul patimei/ de culoarea răsăritului/ rătăcește în suferința/ unei mărturisiri de dragoste/ lungile toamne/ prea bogatele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Eul privește cu un sentiment dureros de excludere armonia și tihna acesteia: Tu dormi; eu stau și bolta-nșelătoare / ce ne zâmbește-ocrotitor contemplu / și vechea atotputernica natură / ce m-a creat durerii (Seara zilei de sărbătoare, vv. 12-15).394 Între privitor și scenă din fața ochilor săi: femeia și natura perfect consubstanțiale în noapte se deschide o distanta insurmontabila, amplificata în fragmentul imediat următor de imaginea universului ostil. Quasimodo, dimpotrivă, nu aprofundează în vers meditația asupra naturii, limitându-se să creioneze în
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Delfică).395 Uneori accentul cade pe distanță deschisă de somn între eu și iubita: Nu mă adăpostesc în tine / în dulcea-ți nemișcare adormita / de bucuria ce a trecut (Apă scalda șoarecii).396 Că și în Seara zilei de sărbătoare, privitorul se simte străin de calmul somnolent și de tainica imobilitate a femeii. Deși tulburarea în fața somnului ei liniștit le este comună poeților, există diferențe importante de nuanță. Aflat la antipozii stării de liniște, romanticul trăiește dramă de a fi exclus
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
poetică, pe care noi îl punem în legătură cu deconstrucția, intitulând lucrarea noastră: o poetică a deconstrucției. Într-o definiție de dicționar, termenului de poetică îi este alocat următorul semantism: "Poetic, -ă, poetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține poeziei, privitor la poezie. ♦ De poet. 2. Adj. Fig. Care poate inspira pe poeți, demn de a fi motiv de inspirație; p. ext. impresionant, fermecător. 3. S. f. (Și adjectival, în sintagma artă poetică) Tratat despre creația poetică; ansamblu de reguli pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
un ascuțit simț al observației, gracilă și puternică, în același timp. Citind acest text, m-am gândit că nu e întâmplătoare această întâlnire, pe calea literelor, cu Ana Blandiana. Le unește un specific interior, o finețe a firii, peste care privitorul nu poate trece nepăsător. Tematica îi facilitează autoarei accesul în lumea atât de generoasă, atât de complicată, atât de fără margini, a poeziei. Vorbind despre Ana Blandiana, despre poetica acesteia, Alina-Iuliana Popescu se referă, de fapt, la limbajul poetic în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în selecție, cu toate condițiile la vedere: de gust estetic, de etică a scrisului, de învestire personală prin asumarea fermă a poziției și rigoarea argumentației, prin arta comunicării. Le regăsim și le prețuim pe toate, în tabloul, mișcat de emoția privitorului, al Profesorului nostru. Un ironist în lumea literelor Daniela Petroșel Am fost studenta și doctoranda doamnei profesoare Elvira Sorohan. Și totuși acest lucru nu mă îndreptățește să restrâng complexitatea unui om până la a intra în forma unui portret construit din
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
amuzau" (1962, 4-5). Deși scrierile autorului oferă un regal al invectivei și al agresivității verbale, nici agresivitatea fizică, parte nelipsită din ecuația animalității, nu lipsește. Aspectul de "reprezentație cu public" al momentului (cu publicul însuși făcând parte din spectacol pentru privitorul Stănoiu) și calificarea bătăușilor prin apelul la comparația aviară figură a agresivității instinctuale proiectează asupra întregului spațiu un aer burlesc. Un triumf al instinctualității primitive este realizat de memorialistul Stănoiu în portretul amarnicului părinte Isaia cel ce "nu putea ține
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
avioane participanții își aminteau mai bine marca automobilului și intenția de cumpărare era mai evidentă decât atunci când citeau textul despre noii industriași din domeniul petrolier. Rezultatele acestui experiment se explică în felul următor: în fața unei reclame pentru o berlină mare, privitorul poate avea a priori cel puțin două moduri de percepție a lucrurilor. Poate fi sensibil la avantajele din punctul de vedere al securității oferite de gabaritul mare al mașinii sau la inconvenientele legate mai ales de consumul de carburant. Va
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
Aranka, știma lacurilor de Cezar Petrescu, și Domnișoara Christina de Mircea Eliade. O subsecțiune consacrată, în oglindă, postfigurărilor temei include o analiză amănunțită a unui fragment din prima parte a volumului I al trilogiei Orbitor, Aripa stângă de Mircea Cărtărescu (privitor la asaltul unei cete de strigoi, pe care o dublează una de demoni, declanșat împotriva comunității rurale a Badislavilor). Este interesant de observat că același autor se poate înscrie cu opere în secțiuni diferite: sunt cazurile lui Caragiale, care intră
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
fac loc simbolismului în pictură. Și acolo unde este privilegiat excesul ornamental, temele unei erotici neconvenționale, un senzualism marcat și prin stil sau exacerbarea unor états d'âme precum angoasa și anxietatea se insinuează și o dimensiune decadentă. Demersul criticului privitor la trădarea convențiilor naturaliste prin insinuarea unei dimensiuni simboliste sau decadente poate fi extins și în pictura simboliștilor central și sud-est europeni, un caz interesant reprezentându-l pictorul polonez Jacek Malczewski. Tablourile sale de o precizie naturalistă se focalizează asupra
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Un mijloc analog de exprimare îl constituia permutarea stilistică. Aceasta implica un amestec de stiluri diferite și, în cazul formelor istorice, accentuarea deliberată a anacronismului lor. Permutarea stilistică presupunea un anumit eclectism, sensul efectelor unice al unor stiluri diferite asupra privitorului. Astfel de mixturi stilistice erau obișnuite încă din secolul al XlX-lea, regăsindu-se în pictura prerafaeliților și nazareenilor, imagistică în care stilizarea, naturalismul și misticismul sentimental coexistau. Permutarea stilistică, de asemenea, a luat frecvent înfățișarea combinării de forme naturaliste
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
din literatură transpuse apoi în plastică, ci din cauză că solicită o reasamblare a întregului, o recuperare a coeziunii printr-un act hermeneutic, interpretativ. "Opera lui Moreau este literară nu numai pentru că își ia subiectele din operele literare, ci și pentru că solicită privitorului să interpreteze diferitele elemente ale compozițiilor lui. Își afirmă și dezvoltă motivele muzical"49. Relativ aproape de teoria lui John Reed, M. Bengesco apreciază că literaturitatea picturii lui Moreau provine din intelectualismul pictorului acționând în detrimentul picturalului. S-ar explica astfel cum
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
accentul pe o feminitate care participă la oficierea unor misterii sau care circumscriu o arie simbolică la care ia parte fiecare element al tabloului. Gesticulația simbolistă se precizează în raport cu spațiul și accesoriile, elementul decorativ participă la revendicarea unui sens superior. Privitor la primul panou, înfățișând o tânără femeie înconjurată de flori într-un peisaj silvan, într-o atitudine de extaz, Marian Constantin relevă factura poetică, onirică, imaginară a acestui peisaj, care consună cu transa extatică a personajului seminud. Ideea de sugestie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
faun-copil, ceea ce indică ca și la Kimon Loghi insuficienta decantare a influențelor modelului simbolist vest-european, în special cel german. Un alt studiu intitulat, Ielele, le înfățișează, cu o singură excepție, într-o ipostază de exuberanță copilărească cu mâinile întinse spre privitor ca și cum ar vrea să-l atingă. Însă, într-un plan secund, una din iele pare să fi făcut primul pas spre depășirea pubertății. Nu numai împlinirea trupului indică aceasta, dar și gestul cochet cu care ar vrea să-și strângă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la marile frământări revoluționare din jurul anului 1848, moment care ar fi pus poate în valoare pasiunea sa, pe care criticul o sugerează, conferindu-i o tentă socialistă. "O imagine în același timp energică, michelangeliană, dar și profund interiorizată, din care privitorul poate deduce tocmai ipostaza de luptător a lui Eminescu, forța lui de gânditor, care iubea și ura, chemând la alte înțelegeri pe oameni. Nu-i nimic pesimist în expresia acestei bărbății îndurerate și în același timp tunătoare, în revolta ei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unei proiecții fantasmale, probabil a întoarcerii sale în Itaca. Personajul feminin, care pare să-i șoptească la ureche conținutul care apare reproiectat pe ecranul cerului, ca ecran al minții, indică, cu o altă mână scena fantasmală. Întors cu fața spre privitor, Ulise vede cu ochii minții, în imaginație, tabloul pe care spectatorul îl poate sesiza peste umărul lui. Frederic (Fritz) Storck realizează două sculpturi de valență simbolistă pe tema melancoliei, un Proiect de monument funerar (Amintiri triste) (ronde-bosse în marmură, 24
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe care cadrul natural o amplifică, însă fără acea pronunțată turnură romantică. Țărăncile lui Artur Verona, Țărancă în pădure (3425), Țărancă în peisaj (915), au ceva hieratizat, înnobilate printr-o însingurare poetică. Țăranca stă culcată cu capul în palmă, cu spatele la privitor, sugerând un fel de proiecție onirică, o visare în așteptare. Pădurea este peisajul în care visarea apare interpretată de femeia singură, așa cum femeile burgheze visează citind o carte, sau contemplându-se în fața oglinzii. În acest caz, fundalul pădurii constituie ecranul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]