1,975 matches
-
cavale tânăr și cu o înfățișare nevinovată. Banda purta însemnele contelui Anseim, capul trădătoarei case de Maganza. Roland a rugat-o pe Isabela să aștepte deoparte, iar el s-a apropiat de ceată spre a afla ce rost avea această procesiune. A întrebat pe căpetenie cine era prizonierul și de ce crimă se făcea vinovat. Omul acesta i-a răspuns că prizonierul, era un asasin de a cărui mână Pinabel, fiul contelui Anseim, fusese ucis mișelește. La aceste cuvinte, tânărul acuzat a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cavale tânăr și cu o înfățișare nevinovată. Banda purta însemnele contelui Anseim, capul trădătoarei case de Maganza. Roland a rugat-o pe Isabela să aștepte deoparte, iar el s-a apropiat de ceată spre a afla ce rost avea această procesiune. A întrebat pe căpetenie cine era prizonierul și de ce crimă se făcea vinovat. Omul acesta i-a răspuns că prizonierul, era un asasin de a cărui mână Pinabel, fiul contelui Anseim, fusese ucis mișelește. La aceste cuvinte, tânărul acuzat a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
primul act. Nici nu mi-a băgat în seamă costumul de seară - haina la două rânduri, paionul cu aripi înfoiate, brâul roz care îmi luase ochii, ghetrele lăcuite - ața încât am dedus că mă potriveam decorului. Am dat peste o procesiune magnifică de lumini verzi, suspendate, apoi am zbughit-o din taxiul galben. Ca într-o curte de școală de corecție, în sălile interioare sunau clopoțeii și bâzâiau soneriile și nu se vedea țipenie de om, în afară de o gagică agitată care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Înainte de a intra pe puntea principală de comandă, se îmbărbătă pentru ultima oară, ca și cum ar fi fost pus în fața unei dileme morale în care era dificil să alegi. Câteva credite în plus oricum nu strică nimănui, aprecie cu cinism în timp ce procesiunea care-l aduse se opri iar el își făcu intrarea. Secundul Darius, tânăr, scund și cu o piele neagră ca abanosul, înaintă cu mâna la piept, în semn de salut, îndată ce Kaan, cu un zâmbet unsuros pe buze, apăru în cadrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
descoperit în icoana Maicii Domnului „Cipiota” 6 cuie din argint, 1 cui din aur ornamentat și 1 cui din alamă. La sfârșitul acestei etape de primenire, pe data de 26 august 2005, Icoana Maicii Domnului „Cipriota” a fost adusă în procesiune de la Atelierele de Restaurare de la Mănăstirea Putna, fiind întâmpinată acasă de viețuitorii mănăstirii și mulțimea de credincioși prezentă cu această ocazie, având toți bucuria duhovnicească de a i se închina cu adâncă evlavie. Lumânări aprinse ținute în mâini de către credincioși
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
și Biserica Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi” din Iași, cea mai impunătoare biserică din punct de vedere arhitectonic din lume, ce uimește în mod plăcut prin formele sale desăvârșite. În anul 1641 Sfântul Ierarh Varlaam împreună cu domnitorul Vasile Lupu aduc în procesiune din Constantinopol la Iași, moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva și le așează cu mare cinste și evlavie în Biserica Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi". Astfel, Sfântul Ierarh Varlaam s-a obișnuit ca din fiecare gând, fiecare întâlnire, fiecare acțiune să facă o
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
care o păstorise cu mai bine de 350 de ani în urmă. Cu siguranță sfântul s-a bucurat de mulțimea bisericilor, de frumoasa așezare sufletească și de buna rânduiala a oamenilor acestor locuri, pe care i-a întâlnit în această procesiune. Drumul...parcă am zburat; nici nu am simțit când a trecut. Am fost întâmpinați de un sobor de zece preoți, în frunte cu Preotul Paroh Adrian Brădățanu, de mulțime de credincioși, glasuri de clopote și o zi însorită și frumoasă
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
umanitate peiorativă și deformantă. Francisco de Goya Această etapă a operei sale se caracterizează prin imagini demoniace ale figurii umane concretizate în regi și regine marcați de imbecilitate și corupție, vrăjitoare fioroase, cadavre mutilate, chipuri grotești de animale, măști hidoase, procesiuni demoniace, simboluri ale îngâmfării, corupției și prostiei umane. Goya își tratează personajele cu o libertate nemaiîntâlnită, deformând îndrăzneț și uneori violent. După Goya, artistul are menirea de a satiriza și ironiza viciile și erorile în scop educativ. De aceea, el
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
textilis din broderii grele; pe cap purta o cunună de aur în care se împleteau frunze de laur; în mână ducea scipio, sceptrul greu de fildeș. Transfigurat astfel, urca în cvadriga aurită, cu un echipaj de patru cai albi, pentru procesiunea rituală a triumphus-ului - un traseu scenografic și magic, o înfășurare în jurul ombilicului Romei. Având de o parte și de alta mulțimea compactă care aclama, cvadriga - care, după două mii de ani, avea să cunoască neașteptate renașteri cinematografice - mergea de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pentru a sparge chila corăbiilor dușmane - de pe cele treizeci și șase de navae rostratae pierdute de Marcus Antonius. Erau zdrobite, făcute așchii; puterea lor de distrugere nu salvase corăbiile de la înfrângere. Pe a doua terasă era sculptată în marmură o procesiune a zeilor, care susținea statuia triumfală din bronz a lui Augustus. Peste toate acestea, împodobit cu un portic, se afla altarul zeului care îi dăruise lui Augustus puterea. — Augustus știa că, dacă la puterea ta o adaugi pe cea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
zâmbi și-l anunță: — Vom intra în marele port de răsărit pe apă. Printr-o rețea de canale înguste, ajunseră, asemenea unor modești negustori sau pescari, în marele golf al portului dinspre răsărit. Văzură, neîntreruptă de-a lungul malului, albă, procesiunea zidurilor, edificiilor și porticurilor cu coloane care făceau ca Alexandria să fie renumită în toate mările. Multietnică, multireligioasă - cel mai mare emporiu din lume, aveau să scrie mulți călători faimoși -, Alexandria deschidea două porți enorme, care puteau înghiți caravane întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lunii octombrie. Trupul lui Germanicus fu dus în forum-ul din Antiohia, unde fusese ridicat un rug imens. Înainte de arderea rituală, a fost expus fără veșminte, pentru ca toți să vadă urmele lăsate de otrava aceea lentă, fără leac. O lungă procesiune trecu în tăcere prin fața rugului, cu o mișcare unanimă a capetelor, fără să-și ia ochii de la acel mort tânăr, un schelet lung și puternic, acoperit de un strat subțire de carne. Se aprinse focul rugului, iar din piață se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ușurat, de parcă zilele fericite de odinioară s-ar fi întors. Își spuse: „Dacă voi putea, într-o zi voi împodobi templul lui Isis asemenea celor ale vechilor phar-haoui, în amintirea acestei nopți“. Călătoria lentă și tristă se transformă într-o procesiune amețitoare printre două șiruri de oameni: tovarășii de arme ai tânărului general mort, poporul care ovaționase în el antiaristocraticul, veteranii care evocau memoria învingătorului lui Arminius, populares și bătrânii republicani care se temeau de consolidarea puterii imperiale, vechii dușmani ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Înmormântarea va avea locîn ziua... la ora... cu participarea a trei preoți. Și, la momentul stabilit, cortegiul cernit a pornit. Au fost angajate famfara, care, de obicei, era nelipsită, de la asemenea evenimente, și trei grupe de bocitoare, care să încadreze, procesiunea: un grup în față, unul mai pe la mijloc și celălalt la urmă. Echipa de filmareîși făcea, cu sârg, datoria, peste tot, pe unde era traseul mulțimii care-l însoțea, pe erou, către așa-zisul ultim palat. Bocitoarele făceau un huit
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
că se îndreaptă spre masa lor profesorii de la Liceul 4 care i-au sărutat și le- au spus: - Vă felicităm pentru curajul vostru și vă urăm succes mai departe! Aveau nevoie de încurajările lor. După profesori a urmat în șir procesiunea colegilor de liceul 4, s-au felicitat reciproc, așa că s-au simțit foarte bine în noaptea aceea. Atâta a regretat cele câteva fete de la uman pe care le-a refuzat. Numeroase sentimente contradictorii l-au încercat în seara aceea dar
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
un vagon de cale ferată, pentru simplul motiv că n-ar fi avut unde depozita. În ce-l privea, Stelian acceptase, la stăruințele lui Iorgu, o servietă neagră de piele, pe care o purtase pe vremuri fratele său la niște procesiuni funerare, o duzină de cărți vechi și un press papier marca "Macazul SA" , turnat din oțel de cale ferată. În sfârșit, în dimineața ultimei zile dinaintea plecării definitive toate geamantanele se aflau frumos rânduite în antreu și totul părea pregătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cazul de față, cea a lui Hristos Pantocrator a cărui imagine gigantică tronează în vârful marii cupole și, deoarece viața este înțeleasă aici în Fondul său ultim ca Izvorul și Principiul naturant din care purcede tot ceea ce este viu, chiar procesiunea formelor naturate ale vieții (ale vieții care nu zămislește ea însăși, dar care se încearcă pe ea însăși în pasivitatea sa radicală cu privire la Fondul care o zămislește și care nu contenește a o zămisli) este figurată pe zidurile de la Daphni
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ras în cap, din care pricină fruntea-i, frumos boltită, părea și mai mare. În schimb fața lui lată și netedă era împodobită cu o barbă foarte neagră, tăiată pătrat. - El, campion, spuse Socrate în chip de prezentare. Mâine mers procesiune. Omul, îmbrăcat în haine marinărești de pânză groasă, purtând un tricou cu dungi albastre și albe pe sub bluza de marinar, îl cerceta atent pe d'Arrast cu ochii săi negri și liniștiți. În același timp surâdea, arătându-și dinții foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Deodată am văzut în depărtare o lumină și am ghicit că acolo e turnul bisericii Domnului nostru Iisus Hristos, din Iguape. I-am făgăduit atunci Domnului Iisus că, dacă mă ajută să scap cu viață, o să car pe creștet în timpul procesiunii o piatră grea de cincizeci de kilograme. N-o să mă crezi, dar apele s-au liniștit, și sufletul meu o dată cu ele. Am înotat lin, stăpânit de o mare fericire, și am ajuns la țărm. Mâine îmi voi ține făgăduiala. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
apă. Se auzea vuietul foarte apropiat al pădurii uriașe și încremenite. Și dintr-o dată se înălțară în depărtare bătăi de tobă și cântece. La început surde, apoi deslușite, se apropiară din ce în ce mai mult, apoi amuțiră. Puțin după aceea se ivi o procesiune de tinere negreseâmbrăcate în rochii albe de mătase ieftină, cu talia foarte joasă. În urma lor mergea un negru foarte înalt, strâns într-o tunică roșie, peste care-i atârna un șirag de dinți colorați, iar în spatele lui veneau de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pustiu. - Ah, spuse Socrate, eu uitat... Primarul vrea văzut pe tine. El mâncat acum la club. Și fără altă vorbă, o luă înspre spital. - Unde te duci? strigă d'Arrast. Socrate se prefăcu a sforăi. - Dormit. Nu mult și început procesiunea. Și, luând-o la fugă, se porni din nou să sforăie. Primarul voia doar să-i ofere lui d'Arrast un loc de onoare, de unde să vadă procesiunea. Îi comunică inginerului intenția sa, după ce mai întâi îl îmbiase să guste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
d'Arrast. Socrate se prefăcu a sforăi. - Dormit. Nu mult și început procesiunea. Și, luând-o la fugă, se porni din nou să sforăie. Primarul voia doar să-i ofere lui d'Arrast un loc de onoare, de unde să vadă procesiunea. Îi comunică inginerului intenția sa, după ce mai întâi îl îmbiase să guste dintr-o mâncare cu carne și orez care l-ar fi pus pe goană și pe un paralitic. La început vor privi de pe balconul casei judecătorului, aflată chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
bolovan pătrat, așezat de-a dreptul pe țeastă, care nu-i era apărată decât de o foaie de plută. Coborî cu pas sigur treptele bisericii, cu piatra bine potrivită în arcuitura brațelor sale scurte și vânjoase. Când ajunse în spatele raclei, procesiunea porni. Din biserică se iviră atunci muzicanții, îmbrăcați în tunici viu colorate și suflând din răsputeri în alămurile împodobite cu panglici. Penitenții grăbiră pasul, în sunetele unui marș vioi, apucând pe una din străzile care dădeau în piață. După ce racla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
rasele, costumele, se pierdeau într-un puhoi pestriț semănat cu ochi și cu guri ce strigau, din care se iveau, ca niște lăncii, puzderie de lumânări, a căror flacără abia de se ghicea în lumina arzătoare a zilei. Dar când procesiunea ajunse aproape și când mulțimea, îmbulzindu-se sub balcon, păru că începe să urce pe' ziduri, d'Arrast își dădu seama că bucătarul lipsește. Sări de la locul lui și, fără să-și mai ceară iertare, părăsi balconul și camera și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
nu contesta siguranța și grația cu care ea Își făcuse datoria. Toți Îl priveau pe Cain: Îl vedeau și se vedeau, auzeau și se auzeau. Și Înțelegeau că pleca unul de-al lor. Uimirea se transformă pe negândite Într-o procesiune tăcută care aducea sub balconul lui Cain tot felul de daruri: flori, fructe, miere de albine, vin, un caș de oaie, o găină vie Într-un coș de nuiele, o cartelă de telefon, o navetă de bere Hopfen König, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]