1,916 matches
-
apoi tinerii, acestora părându-li-se că le-a venit și lor sorocul să se integreze în ritmul vieții cosmice. Dar analogia nu era decât un mijloc de înfăptuire a unui gând care devenise o obsesie, mai ales, după marea procesiune ordonată de papa Inocențiu al III-lea în anul 1212, la care asociațiile de copii participaseră obligatoriu. După această dată tot mai mult a început să se vorbească printre țărani despre jetfa și misiunea noilor inocenți de a purifica lumea
Cruciada copiilor () [Corola-website/Science/306643_a_307972]
-
fi fost de datoria lor să încerce să o înăbușe, dar nu numai că nu au făcut-o, în plus ei au mai atras și unii preoți creduli după ei. a pornit din Franța, din regiunea Vendome, sub forma unei procesiuni, a unei obișnuite croisade monumentale, îndreptându-se spre Saint Denis, atunci încă un șantier în plin lucru. Conducătorul ei era un ciobănaș, pe nume Etienne din satul Cloies și dorința lui copilărească, ridicată la rangul de misiune, era să meargă
Cruciada copiilor () [Corola-website/Science/306643_a_307972]
-
în mod separat pelerinaje, fiecare pretinzând că a avut vedenii cu Isus Cristos. Alături de ei au venit săracii rătăcitori. Cu toate acestea, marșul lor nu a fost preludiul unui război sfânt. Câteva decenii mai târziu, cronicalii au citit relatările acestor procesiuni și au tradus "pueri" ca "băieți" sau "copii", fără să cunoască înțelesul adevărat al termenului. Astfel s-a născut legenda cruciadei copiilor. Legenda țesută pe seama mișcăriilor amintite mai sus ne arată cât de puternic înrădăcinat era conceptul cruciadei în conștiința
Cruciada copiilor () [Corola-website/Science/306643_a_307972]
-
același timp, papa nu ar mai fi dorit ca noua cruciadă să mai fie condusă de monarhi, deoarece cruciada a doua eșuase în trecut tocmai datorită ambițiilor și orgoliilor capetelor încoronate aflate în fruntea expediției. Papa a ordonat organizarea de procesiuni, rugăciuni și predici pentru a ajuta la organizare cruciadei, care ar fi trebuit să mobilizeze în principal oamenii de rând, mica nobilime și cavalerii. Mesajul cruciadei a fost propovăduit în Franța de Robert de Courçon. Spre deosebire de cazul cruciadelor trecute, în
Cruciada a cincea () [Corola-website/Science/306656_a_307985]
-
vreme. orașul Tábor. În timpul acestor întâlniri, husiții denunțau cu tărie politica lui Sigismund, îndemnând populația să se pregătească de război. În ciuda plecării din oraș a multor husiți de frunte, tulburările din Praga nu au încetat. Pe 30 iulie, când o procesiune husită în frunte cu preotul Jan Zelivsky a traversat străzile Pragăi, antihusiții au aruncat cu pietre de la fereastra primăriei în demonstranți. Husiții conduși de Jan Žižka i-au aruncat de la aceeași fereastră, în stradă, pe primarul și pe consilierii care
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
apropiere în partea de sud a Marii moschei și destinat ablațiunilor rituale, a fost și el clădit de Abu Nabut. Zona din sudul Moscheii Mari, unde Abu Nabut a înființat bazaruri, a devenit centrul orașului și locul de unde au pornit procesiunile religioase musulmane, inclusiv în timpul răscoalelor din prima jumătate a secolului al XX-lea. Dupa căderea minaretului în 1983, în 2000-2001 a fost renovată și redată după o pauză de zeci de ani uzului cultului islamic. Făntână rituală din vremea guvernatorului
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
mai fusese dată jos de către Leon III Isauricul la începutul primei prigoane iconoclaste. În martie 815, patriarhul Nicefor e exilat la Crysopolis, fiind înlocuit de funcționarul imperial docil Teodotos Mellissenos. De Florii, Sfântul Teodor Studitul organizează în Constantinopol o mare procesiune cu icoane la care participă mii de călugări. Faptul e perceput ca o sfidare la adresa lui Leon V, care desființează comunitatea de la Studion și îl exilează pe Sfântul Teodor în Asia Mică. De asemenea, tot în furtuna iconoclastă este ucis și
Leon al V-lea Armeanul () [Corola-website/Science/306920_a_308249]
-
la uciderea a șapte membri ai consiliului orășenesc de către o mulțime de husiți radicali cehi. Incidentul a avut loc pe 30 iulie 1419. Jan Želivský, un preot husit de la Biserica Fecioarei Maria a Zăpezilor, și-a condus congregatia într-o procesiune pe străzile Pragăi spre Primăria orașului, Novoměstská radnice. Consilierii orășenești au refuzat să-i elibereze pe prizonierii husiți, iar un consilier antihusit a aruncat cu o piatră spre protestatari. Mulțimea înfuriată a luat cu asalt primăria și i-a aruncat
Defenestrațiile de la Praga () [Corola-website/Science/306929_a_308258]
-
prizonierii husiți, iar un consilier antihusit a aruncat cu o piatră spre protestatari. Mulțimea înfuriată a luat cu asalt primăria și i-a aruncat pe membrii consiliului orășenesc pe ferestre, aceștia prăbușind-se pe sulițele mulțimii înarmate aflate în stradă. Procesiunea a fost rezultatul creșterii nemulțumirilor oamenilor de rând față de inegalitățile dintre țărani pe de-o parte și clerul catolic și aristrocrați pe de alta. Aceste nemulțumiri au fost combinate cu sentimentele naționaliste în creștere și cu o tot mai importantă
Defenestrațiile de la Praga () [Corola-website/Science/306929_a_308258]
-
frunze de acant stilizate. Un lucru inedit este și prezența în Catedrală a unei icoane a Fecioarei Maria cu Pruncul la care se roagă credincioșii. Icoana a fost adusă din București, la începutul secolului al XX-lea, si purtată în procesiune prin oraș, de care cu boi. Unele mărturii afirmă că aceasta icoana este grabnic folositoare femeilor care nu pot rămâne însărcinate. De menționat este și prezența unei icoane cu chipul Mântuitorului, care are pe verso inscripția: "Donata de o familie
Catedrala Ortodoxă din Turda () [Corola-website/Science/306971_a_308300]
-
s-a petrecut în defavoarea companiilor ce sponsorizau respectivele echipe. Odată cu eliminarea sponsorilor, costurile aprovizionării și ale cazării cicliștilor au căzut în seama organizatorilor. Ca urmare, Henri Desgrange s-a văzut nevoit să ridice bugetul Turului prin acceptarea publicității înainte de cursă. Procesiunea camioanelor și mașinilor deseori pitoresc colorate a devenit cunoscută sub numele de caravană publicitară. A fost astfel oficializată o situație ce deja apăruse de ceva timp și anume interesul diverselor companii pentru această competiție. Prima societate care a semnat un
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
caravană aparține celui mai important sponsor. Caravana pornește cu două ore înainte de start, iar după jumătate de oră se grupează pentru a preceda cicliștii. Se întinde pe o lungime de 20-25 km și durează circa 40 de minute ca întreaga procesiune să treacă. În cadrul ei se rulează cu viteze cuprinse între 20 și 60 km/h. Vehiculele circulă în grupuri de câte cinci. Poziția lor este supervizată prin GPS, dar și cu ajutorul avioanelor, vehiculele fiind organizate pe traseu de către directorul caravanei
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
unul dinte ei chinuindu-l într-o după-amiază atât de mult încât i-a altoit o scaltoacă, trimițându-l la sol , “asupra căruia s-a aruncat apoi cu teribilă Violență”. Blake a avut mai multe viziuni la Catedrală a unor procesiuni de calugări și preoți, în timp ce auzea “ cântece liturgice și corale.” Pe 8 Octombrie 1779, Blake este admis ca student la Royal Academy din Old Somerset House, lângă Strand, după ce prezintă mai multe lucrări prin care își demonstrează talentul în domeniul
William Blake () [Corola-website/Science/307949_a_309278]
-
racla cu lemnul Sfintei Cruci. Heraclie a recuperat Crucea prin război, și a depus-o în Biserica Sfântului Mormânt. Câțiva ani mai târziu, în anii 634-635, lemnul sfintei cruci a fost adus de la Ierusalim la Constantinopol (și înapoi) într-o procesiune solemnă care s-a păstrat până astăzi în cultul bizantin al sărbătorii din 14 septembrie. Părțile din Cruce care au rămas la Ierusalim s-au pierdut definitiv în anul 1187, când a fost luată de episcopul de Betleem și dusă
Înălțarea Sfintei Cruci () [Corola-website/Science/303141_a_304470]
-
din Nord pentru slujbe elaborate cu participări de sute de mii de oameni, trecând prin fața altora care s-au adunat pe marginea căii ferate cu orchestre, focuri de tabără și coruri sau doar oprindu-se cu capul descoperit la trecerea procesiunii. În tinerețe, Lincoln fusese , sau, după cum spune un biograf, un . Mai târziu, utilizarea frecventă de către Lincoln a limbajului și a imaginilor religioase ar putea fie să fi afectat credințele lui personale, fie să fi fost doar un mijloc de a
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
femeilor nu le era permisă prezența nici ca spectatoare. De asemenea, doar cetățenii liberi erau admiși, sclavii fiind excluși. Organizarea jocurilor, judecarea rezultatelor și decernarea premiilor se făceau de către magistrați numiți "Helladonike". Jocurile durau cinci zile și începeau cu o procesiune solemnă și cu jertfe, cu defilarea concurenților și jurământul olimpic. În ziua a doua avea loc întrecerea tinerilor de 18-20 ani după care, în ziua a treia întreceri de alergare, lupte, pugilat și pancrațiu. Cea mai disputată probă, cea de
Jocuri Olimpice antice () [Corola-website/Science/302316_a_303645]
-
Ortodoxe Române, racla cu moaștele Sfântului Grigorie Teologul a fost readusă la 12 februarie 2001 la Mănăstirea Slatina. Ea s-a aflat timp de 10 zile în biserica Mănăstirii “Sf. Ioan cel Nou” din Suceava, de unde a fost dusă în procesiune la Slatina, fiind însoțită de un sobor de preoți în frunte cu arhiepiscopul Pimen Zainea al Sucevei și Rădăuților. În trecut, Mănăstirea Slatina fusese înzestrată cu mult mai multe odoare de preț. Un Aer donat de Lăpușneanu în 1556, cu
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
nostru, precum și liturghierul grecesc de la Atena. În ritul bizantin, liturghia cuvântului este împletită fie cu tipicele, fie cu vecernia. În cazul în care e împletită cu tipicele, conține o pregătire, o formulă trinitară, trei antifoane intercalate cu două sinapte, o procesiune de intrare cu evangheliarul, un isodicon, rugăciunea trisagiului și trisagiul, prochimenul, citirea apostolului, cântarea aleluii, citirea evangheliei, eventual predica, și ectenia stăruitoare. În cazul în care liturghia cuvântului este împletită cu vecernia, se procedează în modul următor: se începe vecernia
Liturghia ortodoxă (bizantină) () [Corola-website/Science/302130_a_303459]
-
trisagiul, prochimenul, citirea apostolului, cântarea aleluii, citirea evangheliei, eventual predica, și ectenia stăruitoare. În cazul în care liturghia cuvântului este împletită cu vecernia, se procedează în modul următor: se începe vecernia în mod solemn, ca pentru liturghie. Aceasta continuă până la procesiunea de intrare, care se face cu evangheliarul. Se cântă imnul «Lumină lină», după care se trece direct la citirile din Vechiul Testament, urmate de prochimene câte trei în parte. Apoi urmează rugăciunea trisagiului și trisagiul, un ultim prochimen, apostolul, evanghelia, predica
Liturghia ortodoxă (bizantină) () [Corola-website/Science/302130_a_303459]
-
sărbători acesta e identic peste tot. În zilele obișnuite, la români se cântă Fericirile (textul din Evanghelia după Matei), una după alta, fără stihiri și fără doxologie minoră la sfârșit. Dacă proestosul și conslujitorii sunt în naos, se alinează în procesiune spre presbiteriu, diconul ducând evangheliarul ridicat în mod solemn, în așa fel încât învierea lui Iisus, întipărită pe copertă, să fie în văzul lui și al poporului. Episcopul se pune ultimul în procesiune. Dacă slujitorii se află deja în presbiteriu
Liturghia ortodoxă (bizantină) () [Corola-website/Science/302130_a_303459]
-
conslujitorii sunt în naos, se alinează în procesiune spre presbiteriu, diconul ducând evangheliarul ridicat în mod solemn, în așa fel încât învierea lui Iisus, întipărită pe copertă, să fie în văzul lui și al poporului. Episcopul se pune ultimul în procesiune. Dacă slujitorii se află deja în presbiteriu, trebuie să ia evangheliarul de pe antimis (care se află pe altar), să înconjure altarul, apoi să iasă prin ușa din stânga (cea dinspre nord, dacă altarul se află îndreptat spre est). La greci și
Liturghia ortodoxă (bizantină) () [Corola-website/Science/302130_a_303459]
-
slujitorii se află deja în presbiteriu, trebuie să ia evangheliarul de pe antimis (care se află pe altar), să înconjure altarul, apoi să iasă prin ușa din stânga (cea dinspre nord, dacă altarul se află îndreptat spre est). La greci și melkiți procesiunea merge până la ușa bisericii, revenind pe solee, pe când la slavi clericii trec direct pe solee. Proestosul rostește rugăciunea intrării: Diaconul strigă cu voce tare: «Înțelepciune! Drepți!», apoi intră în presbiteriu, așază evangheliarul pe altar, iar ceilalți clerici merg după el
Liturghia ortodoxă (bizantină) () [Corola-website/Science/302130_a_303459]
-
se folosește drept tropar de viers V (I plagal), și se întrebuințează în numeroase locuri din slujbele din săptămâna luminată, precum și în restul perioadei penticostarului, până la sărbătoarea Înălțării. Troparul este cântat pentru prima dată la Slujba de Înviere după sfârșitul procesiunii din jurul bisericii care are loc la începutul utreniei. Când toată lumea se află în fața ușilor închise ale bisericii, clerul și credincioșii încep să cânte troparul, acesta fiind folosit ca un refren la o selecție de versete din Psalmii 67 și 117
Tropar pascal () [Corola-website/Science/302599_a_303928]
-
El a rămas nominal domnitor până în decembrie 1808, când a sosit în țară noul domnitor. Marele vizir Mustafa-Pașa îl cheamă pe Manuc-Bei la Constantinopol, acesta sosind la 4 octombrie 1808, însoțit de un cortegiu de o sută de armeni, întreaga procesiune îndreptându-se spre Poartă, unde Manuc-Bei și-a luat în primire în mod oficial postul de mare dragoman . El și-a păstrat atribuțiile de împuternicit în ce privește tratativele de pace cu Rusia, în problema Principatelor Dunărene, din perioada dintre întrevederile ruso-franceze
Manuc Bei () [Corola-website/Science/302608_a_303937]
-
atunci când afară erau mai puțin de zero grade, în interior înfloreau plante exotice, în timp ce iluminatul strălucitor dădea camerelor o lumină apropiată de cea din zilele de vară. Oaspeții de la evenimentele ceremoniale și de stat trebuiau să urmeze un traseu pentru procesiuni, ajungând în curtea palatului pe sub arcada centrală a fațadei sudice și intrând apoi în palat prin intrarea de stat (numită uneori intrarea ambasadorilor) "(38)". Ei treceau apoi printre coloanele Sălii Iordanului înainte de a urca scara imperială aurită "(8)", de unde se
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]