1,811 matches
-
sclavi și oameni liberi. Din Dalmatia au venit chiar specialiști în minerit pentru a exploata Baia de Criș, Brad, Baia de Arieș, centrul lor fiind la Alburnus Maior-Roșia Montană. Administrația minelor de aur avea sediu la Ampelum-Zlatna, condusă de un procurator aurarium, ajutat de o armată de funcționari subalterni. Erau exploatate argintul și plumbul din mine de arama de la Micia. Fierul era extras de la Ghelar și Teliuc. Se extrăgea piatră de carieră că marmură din Bucova, calcar de la Călan, andezit de la
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
lui Avram; proorocii mesianici “Isus Hristos pâinea vieții”, arhierei și arhidiaconi. Pentru ea pisania consemnează cu data de 1 octombrie 1860, personalitățile în timpul căreia a fost făcută, începând cu Francisc Iosiv, episcopul Andrei Șaguna, protopopul Popovici din Abrud, parohul Gherman Jurj, procurator Grecea Todori, Sărban Tiur ctitor, artiști fiind “Ioan Cuc, pictor din Lupșa, Constantin Jurj, pictor din Runc”. Pereții naosului (pronaosul nu a fost pictat), sunt ocupați de reprezentări pe suprafețe mari; pe nord, Înălțarea lui Hristos, iar lângă altar, mucenicul
Biserica de lemn din Runc () [Corola-website/Science/315897_a_317226]
-
dezvoltare înfloritoare a orașului provocată de comerțul cu cereale și ceramică. În secolul al II-lea î.Hr. orașul număra mai mult de 300.000 de locuitori și era după Roma, Alexandria, Constantinopol și Antiohia al cincilea oraș al imperiului roman. Procuratorul Cartaginei a fost proclamat în anul 238 drept contraîmpărat, și chiar dacă această disidență a fost înabușită, ea a însemnat pentru împăratul Maximin Tracul începutul declinului domniei sale. Cartagina a fost centrul creștinismului primitiv din nordul Africii occidentale, încă de la sfârșitul secolului
Cartagina () [Corola-website/Science/302344_a_303673]
-
drept, incoruptibil, plin de viață și dragoste față de patria să, erudit, convingător, afectuos și omenos." Cariera lui Dandolo în viața politică venețiana a început de la o vârstă precoce. În 1331, la vârsta de numai 25 de ani, a fost numit procurator al Basilicii Sân Marco. Apoi, la numai 37 de ani, a devenit chiar doge, poziția cea mai înaltă în stat. În timpul dogatului sau, Veneția s-a confruntat cu un război mai puțin fericit cu regele Ludovic I al Ungariei, ca
Andrea Dandolo () [Corola-website/Science/314561_a_315890]
-
fi murit. Andrea Dandolo este autorul a doua cronici, redactate în limba latină, referitoare în principal la istoria orașului sau, însă cu numeroase trimiteri la elemente de istorie universală. Cronică scurtă ("Brevis") a fost compusă în vremea în care era procurator al Republicii, pe când cea lungă ("Extensa") în perioada de dogat. Ambele se află editate în volumul XII al corpusului lui Lodovico Antonio Muratori, "Rerum Italicarum Scriptores". Dandolo a fost ultimul doge înmormântat în Basilica Sân Marco.
Andrea Dandolo () [Corola-website/Science/314561_a_315890]
-
(în ) este un grup de clădiri impunătoare din Veneția, situat în sestiere Sân Marco și care mărginesc pe trei laturi Piața Sân Marco. Ele poartă aceste nume pentru că aici își aveau sediile procuratorii din Sân Marco. sunt împărțite în trei aripi care delimitează aproape în întregime partea din față Bazilicii Sân Marco: Procurațiile Vechi (Procurație Vecchie) la nord, Aripa napoleoniana (Ăla Napoleonica) la vest și Procurațiile Noi (Procurație Nuove) la sud. Procurațiile Vechi
Procurațiile () [Corola-website/Science/333567_a_334896]
-
în arc central, luminozitatea deschiderilor amintesc de stilul venețiano-bizantin al primei procurații, construită în secolul al XII-lea, în timpul dogelui Sebastiano Ziani (vizibilă în celebra pictură a lui Gentile Bellini "Procesiunea în Piață Sân Marco") și destinată a adăposti locuințele procuratorilor din "citra", cei mai mari magistrați. Aceasta, deteriorată parțial de incendiul de la începutul secolului al XVI-lea, a fost demolată și reconstruită după un proiect al unui arhitect necunoscut, fiind vehiculate numele lui Mauro Codussi, Giovanni Celestro și Scarpagnino. Lucrarea
Procurațiile () [Corola-website/Science/333567_a_334896]
-
un tribunal ecleziastic și nu civil. Membrii universității sunt cu toții considerați ca fiind "cadre", ceea ce nu-i împiedică să fie foarte turbulenți și să provoace incidente în tripourile pariziene. În 1209 o bulă pontificală autorizează universitatea să-și aleagă un ”procurator”, care să o reprezinte legal în fața autorităților. În 1212 i se interzice cancelarului să pretindă magistrului căruia îi acorda "licentia docendi" să-i depună jurămînt de obediență. În 1215 se recunoaște și studenților dreptul de a se constitui într-o
Universitatea din Paris () [Corola-website/Science/320280_a_321609]
-
locuitorilor, casele bogat decorate și calitatea produselor textile. În secolul al 2-lea, împăratul Hadrian (117-38) a ridicat Malta la rang de "municipium" sau oraș liber: afacerile locale ale insulei erau administrate de patru "" și de senatul municipal, în timp ce un procurator roman, cu reședința lan Mdina, îl reprezenta pe proconsulul Siciliei. În anul 58 e.n., Apostolul Pavel a naufragiat pe insule, împreună cu evanghelistul Luca după ce nava lor a fost distrusă. Apostolul Pavel a rămas pe insule trei luni, predicând creștinismul, care
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
prefecți romani, în paralel cu regi locali. În anul 41 înca a mai fost încoronat un rege evreu, Herodes Agrippa I (Irod Agrippa I), loial romanilor, dar după moartea sa în anul 44, guvernarea țării a trecut în mâinile unui procurator roman. În anul 66 a izbucnit o mare revoltă evreiască, numită și Primul război evreo-roman. Luptele între evrei și romani au continuat șapte ani și s-au terminat cu victoria zdrobitoare a romanilor. Romanii au distrus zeci de orașe evreiești
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
Ecce homo ("Iată Omul"): exclamația atribuită în "Evanghelia lui Ioan" (19,5) procuratorului roman Pilat din Pont, în momentul în care acesta ar fi arătat mulțimii pe Isus, cu coroana de spini pe cap, lângă din Ierusalim. A supus mulțimii însă, la alegere, spre condamnare la moarte, fie pe Isus, fie pe Baraba
Ecce Homo () [Corola-website/Science/317307_a_318636]
-
și Maximianopolis. Perioada petrecută de Dioclețian în Egipt a durat aproape un an și jumătate, timp în care el s-a ocupat în special cu planificarea construcțiilor de la Roma, cum ar fi termele care îi poartă numele. O scrisoare a procuratorului Thebaidei, Aurelius Isidorus, datată 28 ianuarie 300, privind transportul de la Syene la Alexandria a coloanelor destinate unui monument al lui Dioclețian. Palatul din Split este remarcabil prin abundența materialelor de origine egipteană: cele douăsprezece statui ale sfinxului, sutele de coloane
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
abandonat la începutul secolului al VII-lea, ceea ce nu s-a întâmplat însă și cu complexul de la Spalato. Una dintre cele mai interesante atestări ale orașului Spalato în Antichitatea târzie se regăsește în "Notitia Dignitatum" (XI) care indică existența unui "Procurator gynaecii Iovensis Dalmatiae - Aspalato". După acest catalog de demnități oficiale ale Imperiului Roman târziu, ducând înapoi până la sfârșitul secolului al IV-lea și a cărei parte occidentală nu a beneficiat, probabil, de aceleași actualizări ca partea orientală în timpul lui Teodosiu
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
Roman târziu, ducând înapoi până la sfârșitul secolului al IV-lea și a cărei parte occidentală nu a beneficiat, probabil, de aceleași actualizări ca partea orientală în timpul lui Teodosiu al II-lea, Spalato a găzduit deci un „ jovian” sub îndrumarea unui procurator: este vorba de o manufactură de textile administrată de statul roman, manufactură ce producea stofele necesare armatei (uniforme) și administrației. Ipoteza tradițională este aceea a unei transformări parțiale a complexului palațial al lui Dioclețian, cu dată necunoscută dar obligatoriu ulterioară
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
Vindex a declinat jurământul de credință (pe care l-a și depus), incitându-și și colegul din Hispania Tarraconensis, Servius Sulpicius Galba în martei 68 d.H. Galba își salvase viața de curând, după ce a interceptat o scrisoare trimisă de Nero procuratorului său. Totuși, inițial, Galba s-a abținut să-l atace direct pe Nero, deoarce nu avea la dispoziție decât o legiune. Vindex nu a mai așteptat sprijinul lui Galba, așa că a strâns în grabă o armată. Chiar dacă Caius Iulius Vindex
Caius Iulius Vindex () [Corola-website/Science/320240_a_321569]
-
Irod este pe Dealul de Vest (Orașul de Sus) și el a fost redescoperit recent (2001) sub un colț al cetății de la Poarta Jaffa. Arheologii au ajuns acum la concluzia că, în secolul I, "Praetorium"-ul - reședința guvernatorului ("Praefectus - ulterior Procurator") - era mai degrabă pe Dealul de Vest decât în Cetatea Antonia, în partea diametral opusă a orașului.
Cetatea Antonia () [Corola-website/Science/335892_a_337221]
-
război și restriște când slujbele se țineau în încăperile subterane ale lavrei, bogata activitate culturală și filantropică, precum și faptul că încă de la început aceasta a fost închinată Sfântului Mormânt, au transformat Mănăstirea „Sf. Sava” în reședința principală din Moldova a procuratorilor Sfintelor Locuri pâna în anul 1864, dar și în lăcaș de găzduire al celor mai înalți clerici călugări, mitropoliți greci și patriarhi răsăriteni. Astfel, în camerele din Turnul Clopotniță și-a găsit adăpost, între anii 1670-1673, Sf. Mitropolit Dosoftei și
Biserica Sfântul Sava din Iași () [Corola-website/Science/302397_a_303726]
-
Aliați ai romanilor în anumite momente, au fost supuși în sec. I î .Chr. de guvernatorul Macedoniei care a ajuns până la Dunăre. Zona lor este cunoscută pentru mine și exploatată ca atare de romani, mai târziu, cei care aveau un procurator metallorum special. O categorie de podoabe de aur se numea chiar dardanium. Altă puternică uniune tribală a fost constituită de autariați în vestul Serbiei și în Bosnia, acolo unde sunt cercetate necropole. Ilirii au intrat în conflict cu Epidamos și
Iliri () [Corola-website/Science/298482_a_299811]
-
Singidunum, în Dacia Superior rămâne o singură legiune, a XIII-a Gemina, ceea ce înseamnă că guvernatorul provinciei avea să fie de acum încolo de rang praetorian. Inițial, Dacia Inferior si Dacia Porolissensis, neavând nicio legiune vor fi conduse de un procurator Augusti. După cum am menționat, scopul creării celor trei provincii a fost facilitarea apărării acestei granițe a Imperiului, foarte întinsă de altfel. Dupa cum afirmă Ioan I. Russu, această reorganizare apare “ca dovadă a intensificării controlului roman în această zonă și
Dacia () [Corola-website/Science/296620_a_297949]
-
sediul Curții de Apel din Veneția. Doamna Grimani, într-un interviu acordat programului francez "Enquête exclusive", a afirmat că palatul datează din secolul al XIV-lea. Palatul a fost construit începând din 1556 de arhitectul Michele Sanmicheli (1484-1559), la comanda procuratorului Gerolamo Grimani, si finalizat în 1561, după moartea arhitectului, de Gian Giacomo de' Grigi, cunoscut ca "îl Bergamasco". Ultimele lucrări au fost coordonate de către Giovanni Antonio Rusconi, care a lucrat aici între anii 1572-1576; în 1576 a avut loc inaugurarea
Palatul Grimani di San Luca () [Corola-website/Science/333494_a_334823]
-
fanariotă cu rădăcini adânci în Imperiul Roman de Răsărit și care a dat principatelor romane șase voievozi. În 1934, Ministerul Apărării Naționale a hotărât cumpărarea unui imobil pentru instalarea Cercului Militar al Garnizoanei Vaslui. În acest context, George Mavrocordat (ca procurator al mamei sale (vitrege), Vera Mavrocordat - care locuia atunci la Nisa) a trimis o scrisoare-ofertă de vânzare a palatului către acest minister, vânzându-l în cele din urmă pe 1.500.000 lei. La 27 mai 1935 în imobilul cumpărat
Casa Mavrocordat () [Corola-website/Science/311582_a_312911]
-
28 aprilie, în Luhansk a fost anunțată crearea Republicii Populare Luhansk. Prima acțiune a activiștilor a fost ocuparea clădirii Serviciului de Securitate al Ucrainei. și efectuarea presiunilor asupra administrației regionale. La 29 aprilie activiștii pro-ruși au ocupat clădirea administrației și procuratorii regionale, fără a întâlni rezistență. Colaboratorii poliției, care apărau clădirea, au trecut de partea activiștilor și și-au pus panglica Sfântului Gheorghe. Deasupra clădirii administrării regionale s-a arborat drapelul Rusiei. La 11 mai în regiunile Donețk și Luhansk au
Conflictul armat din estul Ucrainei () [Corola-website/Science/333769_a_335098]
-
de plata impozitelor pe terenuri. În perioada 120-123 Hadrian reorganizează Dacia, creând Dacia Porolissensis, unitate administrativă situată la nord de Arieș și de Mureș. Important centru politic în timpul guvernării romane, Napoca a fost o perioadă, capitala Daciei Porolissensis și sediul procuratorului, care conducea provincia ("procurator Augusti vice praedis"). Pe lângă înflorirea comerțului aici se practicau multiple meșteșuguri (prelucrarea pietrei, olăritul, prelucrarea metalelor, etc). Pe Bd. Eroilor a fost descoperit găsit un atelier din secolul al II-lea în care se confecționau fibule
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
terenuri. În perioada 120-123 Hadrian reorganizează Dacia, creând Dacia Porolissensis, unitate administrativă situată la nord de Arieș și de Mureș. Important centru politic în timpul guvernării romane, Napoca a fost o perioadă, capitala Daciei Porolissensis și sediul procuratorului, care conducea provincia ("procurator Augusti vice praedis"). Pe lângă înflorirea comerțului aici se practicau multiple meșteșuguri (prelucrarea pietrei, olăritul, prelucrarea metalelor, etc). Pe Bd. Eroilor a fost descoperit găsit un atelier din secolul al II-lea în care se confecționau fibule de bronz. Mulți coloniști
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
inscripții, descoperită în dublu exemplar în fața a două dintre porțile castrului, din care rezultă că acesta a fost construit în vremea împăratului Hadrian, de un detașament de arcași sirieni ("Suri Sagittari"), în anul 138, din ordinul lui Titus Flavius Constans, procurator și guvernator militar al Daciei Inferior. Ultima monedă, ca datare, descoperită la Arutela, a fost emisă între anii 220-223 d.C. La Arutela a existat și o așezare dacică, care și-a prelungit existența sub stăpânirea romană. Primele săpături, în punctul
Castrul roman Arutela () [Corola-website/Science/304095_a_305424]