2,781 matches
-
eternei reîntoarceri, București, Editura Științifică, 1991. Eliade, Mircea, Nostalgia originilor. Istorie și semnificție în religie, traducere din engleză de Cezar Baltag, București, Editura Humanitas, 2013. Eliade, Mircea, ,,Oceanografie" în Drumul spre Centru, București, Editura Univers, 1991. Eliade, Mircea, Sacrul și profanul, București, Editura Humanitas, 1995. Eliade, Mircea, Tratat de istorie a religiilor, București, Editura Humanitas, 1992. Fromm, Erich, A avea sau A fi, traducere din engleză de Octavian Cocoș, colecție coordonată de Simona Reghintovschi, București, Editura Trei, 2013. Guénon, René, Regele
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Ibidem, p. 124. 294 Max Blecher, Întâmplări în irealitatea imediată, ed. cit., p. 37. 295 Mircea Eliade, Arta de a muri, Iași, Editura Moldova, 1993, p. 81. 296 Ibidem, p. 132. 297 Ibidem, p. 141. 298 Mircea Eliade, Sacrul și profanul, București, Editura Humanitas, 1995, p. 120. 299 Ibidem, p. 64. 300 Max Blecher, op .cit., p. 142. 301 Ibidem, p. 144. 302 Ibidem, p. 153. 303 Ibidem, p. 160. 304 Ibidem, p. 167. 305 Max Blecher, Vizuina luminată. Jurnal de sanatoriu
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
105. 434 Adrian Marino, Hermeneutica lui Mircea Eliade, București, Editura Dacia, 1980, p. 150. 435 Ibidem, p. 151. 436 Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase, I, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1988, p. 373. 437 Mircea Eliade, Sacrul și profanul, București, Editura Humanitas, 1991, p. 21. 438 Adrian Marino, op. cit., p. 153. 439 Ibidem, p. 155. 440 Mircea Eliade, Nostalgia originilor. Istorie și semnificție în religie, traducere din engleză de Cezar Baltag, București, Editura Humanitas, 2013, p. 8. 441 Mircea
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
imnurile vedice, în spiritul cărora, dacă totul e iluzie, gîndul că totul e iluzie nu e și el o iluzie? O nouă dogmă "Domnul meu ești Tu, că bunătățile mele nu-Ți trebuie" (Psalmul 15-al lui David) Banalul și profanul sunt chei de boltă în încercările de înțelegere a istoriei recente. Instalați confortabil în tot soiul de rostiri cotidiene, părăsim tărîmul inefabil al logosului interior, menindu-ne unui "loc" și unui "timp" covîrșit de suferință și deznădejde. În cercul strîmt
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
cercul strîmt al babiloniei pămîntești, "bunătățile" noastre sunt în fapt deșertăciuni cu care ne mîndrim fără a folosi nimănui. "Somptuoasele și strălucitoarele edificii alcătuite din școli, autori, sisteme, doctrine nu sunt nimic altceva decît plămădiri himerice, iluzorii ale ficțiunii filosofice profane, translații de o clipă ale vălului Mayei, ce ecranează, obstaculează accesul spre esența unică a adevărului"14. Secolul al XXI-lea va fi religios. Militantă sau nu, laicitatea își epuizează resursele sale preponderent intelectuale, hiperraționale. Ideologiile care au născut marile
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
decît altădată, încarnarea unor idei superioare?... Tot mai plină de conștiință, știința contemporană are nevoie de o nouă lumină, una care să nu vină din ea însăși, ci de dincolo de această lume. Am fost înșelați și amăgiți de o știință profană și ne regăsim abandonați pe un tărîm încețoșat, cuprinși de o miopie spirituală cu consecințe greu de evaluat. Am preluat comportamentul animalelor care, închise multă vreme într-o cușcă, atunci cînd li se deschide ușa, refuză nedumerite lumi-na libertății. E
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Grigorie de Nyssa spune despre tânărul Vasile că „era extraordinar de umflat de orgoliul pe care-l inspiră această elocventa; el disprețuia toate demnitățile, se credea mai presus de cei puternici”{\cîte 78}. Însă, mai tarziu, Sfanțul Vasile aseamănă scrierile profane cu prima vopsea pe care o imprimă vopsitorii și cu deprinderea de a privi mai întâi soarele reflectat în apă, după care putem să ne uităm și direct la adevărata lui lumină{\cîte 79}. Poate de aceea la sfârșitul vieții
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
este de folos și ziditor de suflet, și i-au prevenit că „filosofia greacă este că nucă; nu-i toată bună de mâncare”{\cîte 91}. La rândul său, Sfanțul Grigorie de Nazianz recomandă tânărului Seleukos să studieze mai întâi științele profane și după aceea Sfântă Scriptură{\cîte 92}. În general, Sfinții Părinți nu condamnă filosofia antică în ansamblul ei, ci doar ceea ce contrazice dogmă și morală creștină. Ei au fost, totuși, moderați în a aprecia cultură și filosofia antică, neelogiindu-le
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
le întâlnim pe o arie geografică extrem de extinsă și explicația constă în aceea că primele forme de civilizație economică au fost agricultura și păstoritul. Dicționarele de simboluri, ca și tratatele de antropologie insistă asupra ideii că șarpele constituie, pentru lumea profană, arhetipul familiar al inconștientului. Ceea ce îi conferă o asemenea semnificație este motricitatea lui insolită, nemaiîntâlnită la alte viețuitoare: mișcarea lui vine de undeva dinăuntru, dintr-un interior deopotrivă necunoscut și înfricoșător. El străbate pământul sau măruntaiele sale (în asta rezidă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
preotul paroh al Cimitirului "Bellu" propovăduia nonechivoc: "Să mă ierte Dumnezeu, dar Eminescu este Isus al nostru." Ideea aceasta, atât de delicată, adevărat subiect tabu pentru cultura națională, este constant și vehement combătută de către preopinenții noștri pozitiviști, adepți ai lumii profane. Ar fi suficient să ne amintim (conform studiilor lui Mircea Eliade) de condiția, pe care și-o asumă astăzi omul modern, pentru a ne explica o asemenea reacție de respingere. Cu toții tindem să devenim cât mai puternici, să ne dominăm
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
caleidoscopic și atât de rar farmec politicos, Negruzzi îl va individualiza ușor îl "Recunoaște" fără a-l cunoaște, așa cum s-a întâmplat la prima întâlnire dintre Ioan Botezătorul și "noul Mesia". Sunt fapte obișnuite, "felii de viață", pentru o lume profană, care obnubilează, premeditat, manifestarea sacrului. Rămâne de relevat și de acceptat hierofania, simbolul drumului către o speranță în conformitate cu așteptările, făcând să rodească dorul lor pentru poezia înaltă. Mai încărcată biblic este întâlnirea dintre Creangă și Eminescu la Școala din Păcurari
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
La nivel stilistic și într-o originală convergență a semnificațiilor simbolice cu "citirea" romanului prin grila mitemelor din balada Meșterului Manole, se conturează o antiteză sacru-profan. Conform coordonatelor imagisticii religioase tradiționale, sacrul se profilează, în general, ca o perspectivă, iar profanul domină proximitatea printr-o aglomerare de obiecte. Mai exact, folosind informațiile pertinente ale specialiștilor, se ajunge la concluzia: "Arierplanul este un text (...), el are un caracter sacru și utilizează datele tradiționale...Primplanul este însă o antiimagine: el reprezintă un hors
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
aglomerare de obiecte. Mai exact, folosind informațiile pertinente ale specialiștilor, se ajunge la concluzia: "Arierplanul este un text (...), el are un caracter sacru și utilizează datele tradiționale...Primplanul este însă o antiimagine: el reprezintă un hors d'œuvre cu caracter profan utilizând mijloacele unei alte arte."314 (s. a.) Adaptând procedeul, din zona artelor plastice, la specificul textului camilpetrescian apropiere, care face posibile și alte asocieri și conotații relevate pe parcursul acestui capitol ori asupra cărora am insistat în cele anterioare reușim să
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
s. a.) Adaptând procedeul, din zona artelor plastice, la specificul textului camilpetrescian apropiere, care face posibile și alte asocieri și conotații relevate pe parcursul acestui capitol ori asupra cărora am insistat în cele anterioare reușim să subliniem implicita posibilitate de a identifica profanul cu adausul notei de subsol a Creatorului. Deopotrivă reluând și anticipând problematica aflată în legătură cu balada "Meșterul Manole", "laicul" Camil Petrescu stăruie orgolios în efortul său creativ concentrat. El preia, din perspectiva interpretării prezente, metafora mânăstirii din folclor sub forma textului
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
se elucidează divers în paginile acestuia. Așadar, la confluență de poetici, influențe filosofice, culturale diverse, nerăbdător de a-și realiza Opera intenționată, Creatorul fundamentează prin adaus, de facturi diferite, un text de fundal al sacrului, iar nota de subsol, cadrul profanului, de o concretețe parcă perceptibilă o "margine", metonimic vorbind face posibilă, precum planul unei "ferestre", reprezentarea unei lumi tridimensionale. Se pot decupa "fragmente de realitate" conform acerbei dorințe a scriitorului de a proba autenticitate în scriitura sa. La rândul lor
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ce instituie comunicarea între planul narațiunii și cel al comentariului. Notele de subsol capătă valențe de literatură. Stilistic, printr-o originală convergență a semnificațiilor simbolice cu lectura romanului prin grila mitemelor din Meșterul Manole, se constituie o insolită antiteză sacru profan. Profanul se identifică subtil cu adaosul notei de subsol. Se conturează și un ingenios dialog între variile tipuri de texte, consecință firească a poeticii originale a artistului. O altă consecință a adaosurilor hiperbatice este aceea că romanul Patul lui Procust
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
instituie comunicarea între planul narațiunii și cel al comentariului. Notele de subsol capătă valențe de literatură. Stilistic, printr-o originală convergență a semnificațiilor simbolice cu lectura romanului prin grila mitemelor din Meșterul Manole, se constituie o insolită antiteză sacru profan. Profanul se identifică subtil cu adaosul notei de subsol. Se conturează și un ingenios dialog între variile tipuri de texte, consecință firească a poeticii originale a artistului. O altă consecință a adaosurilor hiperbatice este aceea că romanul Patul lui Procust dezvăluie
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Eliade, M., Contribuții la filosofia Renașterii, în Revista de istorie și teorie literară, București, 1984; 40. Eliade, M., Drumul spre centru, Editura Univers, București, 1991; 41. Eliade, M., Insula lui Euthanasius, Editura Humanitas, București, 1993; 42. Eliade, M., Sacrul și profanul, Editura Humanitas, București, 1992; 43. Frazer, J. G., Creanga de aur, vol. al IV-lea, Editura Minerva, București, 1980; 44. Freud, S., Opere, vol. I, Editura Științifică, București, 1991; 45. Freud, S., Psihanaliză și artă, Editura Trei, București, fără an
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
24 apud Ioana Bot, Mihai Eminescu, poet național, în România literară, nr. 22/an XXXIII/2000, p. 12 233 Petru Creția, Testamentul unui eminescolog, Editura Humanitas, București, 1998, p. 260 234 Idem, pp. 235-236 235 Cf. Mircea Eliade, Sacrul și profanul, Editura Humanitas, București, 1992, pp. 103-198 236 Editorial semnat de către Ștefan Augustin Doinaș la numărul din revista Secolul XX, nr. 1-3/1997 Austria și complexul germanității, p. 10. 237 G. Steiner, Maeștri și discipoli, Editura Compania, București, 2005, p. 19
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
drept medical, deși carențele pe acest palier în doctrina și practica românească sunt evidente. În schimb, încercăm o clarificare atât a noțiunii de malpraxis medical, cât și a implicațiilor și particularităților sale în plan social și juridic. Surprinzător poate pentru profani, dar tematica abordată nu se va limita la motivele populare de blamare a medicilor, ci va cuprinde aspecte delicate și dureroase care au dat naștere la numeroase polemici pe planul eticii medicale, precum și noțiuni simple doar în aparență - consimțământ informat
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
Orator (Men of Kingdom), Unknown Rinding, New York, 1906, p. 34. footnote>. Se pare că apoi Ioan a studiat și dreptul, întrucât ar fi pledat câtva timp. Pe atunci, avocatura era considerată principala ocupație a unui tânăr cult. Pe Ioan, știința profană nu l-a subjugat, ci l-a ajutat să slujească mai bine Biserica. După noțiunile elementare creștine pe care le primi de la mama sa, intră sub îndrumarea episcopului Meletie al Antiohiei, armean de origine, care îl și botează. Curând după
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
nevasta". Pe tiparul formelor consacrate ale liricii religioase, Doru Scărlătescu montează și demontează așadar nu numai un întreg spectacol al umanului (de la protola post-istoria lui chinuită de tot felul de demoni), ci și o eboșă a spectacolului literaturii sacre și profane. Viziunea proprie asupra ambelor forme de reprezentare este condensată într-o scriitură ce se recomandă prin inteligență, rafinament stilistic și o ironie fină, ce nu face însă decât să intensifice unda de tragism subteran. Referințe critice (selectiv): Nicolae Busuioc și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
spontan să exprime spiritul timpului sub forma obiectivă" [p.952]. 14 "Modernitatea a marcat o ruptură în dinamică mentalului european, fiind caracterizată de o mutație calitativa, care produce, prin mecanismul secularizării și prin accelerarea fără precedent a dialecticii sacrului și profanului, un tip uman diferit, produs al noii episteme" [Neagotă, p.118, subl.n.]. 15 "Principiul politic al celor vechi era datoria. Al celor moderni, libertatea și egalitatea." [Patapievici, p.59]. 16 "Îl n'est que le génie fécond des Français
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ca punct de plecare ordinea naturală, ca ordine divină transpusă social, iar acesteia nu-i este proprie legea entropiei, cum greșit considera conaționalul nostru. Cred că adevărata știință trebuie să treacă dincolo de timp, care este doar o dimensiune a realității profane, și să se situeze în "prezentul durabil" al stoicilor, că viața este un continuum și că așa cum demonstrează științe dintre cele mai exacte, cum sunt fizica și matematicile, nu numai sistemele sau practicile religioase, ezoterice timpul nu are un sens
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
au ispitit analiza. Vorbind despre mit, avem în vedere Mitul Eternei Reîntoarceri eliadian. Repetiția produce un declic și întreg mecanismul se pune apoi în mișcare: diferirea implicită și creativă, tensiunea care se degajă în urma suprapunerii (niciodată complete), evadarea din timpul profan în cel sacru. Am insistat înaintea derulării celor patru principii de funcționare MER/Intertext asupra disocierii mitului de mit literar, pentru a clarifica faptul că nu ne revendicăm de la mitocritică, nu încercăm să identificăm în trama eminesciană umbra vreunui scenariu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]