16,190 matches
-
Animație, aplauze. Poate totuși măine o să vorbim despre Apocalipsă dacă vremea... Animație, aplauze. Laboratorul: Evelin, profesorul și Aurora. Ela servește suc și cafea. Evelin își ia porția de hidrogen și oxigen. Evelin: Ciclul de Conferințe s-a terminat dar am promis o ultimă întălnire dacă vremea și vremurile... Aurora: Felicitări Evelin. Recunosc că am avut clipe în care am crezut că recunoști că ești chiar extraterestru. Centrul și observatorul s-ar fi transformat într-un loc de pelerinaj, păzit de o
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
găndului deblocănd sau blocănd pe cele existente în subconștient ducănd astfel la materializarea rapidă a oricărei dorințe. Aparatul este cam scump dar merită: 146 un căștig foarte mare la lotto, cursele de cai, jocurile la bursă. Animație generală. Măine vă promit o ultimă întălnire cănd vom continua discuția despre Apocalipsă. Aplauze. x x x în laborator intră Cosmos agitat (?!) Cosmos: Conexiune urgentă! Căutat Academia! Evelin se retrage într-un loc mai retras al laboratorului și primește mesajul. După căteva clipe Evelin
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
puțin în următorul secol, nu poate părăsi Pămăntul. Să avem grijă de sănătatea lui dacă vrem să trăim și să-i pansăm mereu rănile pentru a nu deveni cangrene, adică moarte. Măine plec în spațiu pentru mai multe zile. Vă promit că peste un milion de ani o să vă fac o expunere la zi despre Univers, Big Bang, Galaxii, gravitație, lumină și, mai ales, despre extratereștri și OZN-uri. Aplauze prelungite. Profesorul: Mulțumim domnului Evelin pentru participarea la ciclul de conferințe
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
în continuare Sanda Kepler în deceniile care urmează. Darwin: Vă mulțumesc pentru tot ce-am aflat; am să țin o disertație în cimitir! Profesorul: Regret că nu pot să vă asist. Darwin: Dar poate asista extraterestrul, buna mea vecină! Evelin: Promit că particip. Darwin: Dar înainte de vizita de la cimitir, extraterestrule, cum este cu sufletul nemuritor? Oare Universul, omul îl poate cunoaște cu spiritul doar după ce moare? Evelin: Există în Universul Astral o altă dimensiune în care sufletele hoinăresc; este o călătorie
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
este părăsit de suflet. Suflet care, cu o mantie de neurină, un balsam al vieții invizibil, protejează sufletul. Așa v-am putut aborda pe dv. Cel puțin această teorie este verificată cu dovezi; dumneavoastră sunteți una! Darwin: Extraterestrule, mi-ai promis încă o plimbare în oraș... Evelin: Desigur, sunteți invitatul meu; am și rezervat locuri la un spectacol de fresh-cancan, striptes și acrobație. Darwin: Onorabile, mai am o rugăminte: pot s-o invit și pe vecina ciudată? O să vă recunoașteți?! Evelin
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Eva care au vizionat toată întălnirea la un monitor video dintr-o încăpere alăturată. Evelin: Dl. Darwin este de mult timp membru al Academiei Universului! Domnilor, mi-a făcut o deosebită plăcere întălnirea cu dv. și, în funcție de voința Cerului, vă promit că voi mai participa la întălniri cu dv. Darwin: Domnilor, se apropie zorile, vă propun să ne întoarcem la domiciliile noastre pentru vecie. Cu o animație specială, o întălnire între fantomele unor muritori și un extraterestru nemuritor. Newton: Deci sunteți
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
spus bine? de lumină care prelucrează și transmite tot ce dorește clona noastră: sunet, imagine. Aurora: Clona noastră?! Mai sunt și alte clone cu alți stăpăni? Evelin: Nu, nu, i-ați fi descoperit și-i chemam acasă. Profesorul: Ela ai promis o surpriză? Ela: Cosmos, Robo acum să vă vadă toată lumea ce știți! Robo îl invită pe Cosmos și dau un recital la tobe care uimește asistența. Profesorul: Voi, imitați tobele de Cola-cola?! Ela: Eu le-am permis să repete.... Răsete
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
în zonele de sus ale semnificațiilor eterne și lipsa de zbor a unor ființe fără vocația absolutului: "Prea mult un înger mi-ai părut / Și prea puțin femeie". În loc de a aprinde, prin puterea creatoare a iubirii, un astru pe cer promis nemuririi ("In calea timpilor ce vin / O stea s-ar fi aprins"), ființa îndrăgită coboară din sfera lucrurilor perene în ținutul comunului: Căci azi le sameni tuturor / La umblet și la port". Acel cutremur mutațional ("Tu trebuia să te cuprinzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
aproape perfect. — Mai zi-mi de el. — Poftim? — Mai zi-mi de Alex. Uși care se trântesc și telefoane nocturne. Din ce în ce mai multe țigări. Prea bătrân pentru lacrimi, zice David. Prea bătrân pentru lacrimi, își zice David în barbă și-și promite să nu. Peste două zile ea-i plânge pe umăr și el savurează fiecare moment. E un test de putere. Inexplicabile senzații de erou și mitocan trăite concomitent. — Exact ca tata. Exact. — De ce vorbim așa de mult despre el? — Despre
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
săptămână pe Tărâmul Sfânt al apartamentului fratelui mai mare. Big Brother. Űbermensch. Ochiul care nu doarme. David e posesorul unei perechi de ochi umflați (de plâns? de nesomn? retenție de lichide? Iată un detaliu care ne scapă, dar asupra căruia promitem să revenim - se înțelege că o promisiune e garanția trecerii sub tăcere a acestui aspect, de altfel important în economia personajului, ca și faptul că nu a mai făcut duș de trei zile sau că ultimul aliment ingerat e conținutul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
dor de Hana, de blîndețea ei, de observațiile ei ascuțite despre lume, de înțelegerea de care dădea dovadă. Știa că Hana l-ar fi înțeles, dacă i-ar fi împărtășit planurile sale, și totuși nu îndrăznea s-o facă. Îi promisese lui Arus și trebuia să se țină de cuvînt. Nu poți să-mi spui nimic, văd bine, continuă Hana, după clipe lungi de tăcere apăsătoare. Lasă, Lupino, îmi vei spune cînd vei fi pregătit. Eu mă voi afla, oricum, lîngă
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
oriunde aș ajunge, și oricît de bine mi-ar fi acolo, voi veți fi mereu prima mea casă; tu vei rămîne mereu singura mea prietenă adevărată. Și, oricît de departe aș fi, mă voi întoarce, Hana. Să nu uiți asta! Promiți, Lupino? Pe sufletul meu, promit! Cei doi prieteni își plecară ușor capetele, în semn de jurămînt, apoi se ridicară. Era și timpul. Ceata de spiriduși ajunsese la marginea vizuinii. CAPITOLUL 4 Plecarea T oată noaptea îi răsunară în urechi vorbele
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
de bine mi-ar fi acolo, voi veți fi mereu prima mea casă; tu vei rămîne mereu singura mea prietenă adevărată. Și, oricît de departe aș fi, mă voi întoarce, Hana. Să nu uiți asta! Promiți, Lupino? Pe sufletul meu, promit! Cei doi prieteni își plecară ușor capetele, în semn de jurămînt, apoi se ridicară. Era și timpul. Ceata de spiriduși ajunsese la marginea vizuinii. CAPITOLUL 4 Plecarea T oată noaptea îi răsunară în urechi vorbele Hanei. Nici nu plecase încă
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Ce să înțelegi? Un lup și-un pui de căprioară, unul lîngă celălalt, conversînd în bună înțelegere! Uite, dacă vrei, pot să-ți cînt un cîntec frumos; poți să plîngi sau poți să cînți și tu; trebuie doar să-mi promiți că te ridici în picioare și plecăm de aici. Încetul cu încetul, căpriorul trebui să recunoască: ceea ce vedea, din umbra îndepărtată a tufișului după care era ascuns, era real. Puiuțul nu numai că supraviețuise, dar se mai afla și sub
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Dactilograma returnată autorului era însoțită de o scurtă epistolă pe care, cu îngăduința amicală a expeditorului, o reproduc aici, pentru valoarea de ordin documentar: Dragă domnule Drăgan, Mi-a fost imposibil să revin, fie și telefonic, sîmbătă, așa cum încercasem să promit. Cred însă că ceea ce trebuia să vă comunic în legătură cu „Jucătorul” aș putea s-o fac și aici, în scrisoare. Întâi despre „J” ca literatură. E scrisă cu o vădită plăcere a satirizării, calculat, precis. Apoi despre „J” ca text pentru
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
văzusem de mult timp, cel puțin așa arătau fețele noastre destinse și numai zâmbet. Trec peste faptul că ne-am recunoscut după o mică ezitare, nu mai notez obișnuitele complimente, cuvintele învălmășite ce traduc orice bucurie a revederii. Convorbirea noastră promitea să devină pasionată și nesfârșită. Se înțelege că am stat la un vin până noaptea târziu, când ne-am amintit că suntem așteptați de două neveste neliniștite, cărora nici măcar un telefon nu am avut timp să le dăm... Așa că, deoarece
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
uitat că am talent). Se cade să ajung odată la capăt cu acest caz, despre care s-ar putea spune că nu există, nefiind probe. Acestea sunt de obicei fapte, mijloace și rezultate, iar eu nu dețin nimic, deși am promis că nu voi umbla cu scorneli, adică să depun mărturie pentru o inexistență. Să spui: „Iată omul care nu există!” mărturisesc, nu este prea ușor. Metoda mea polițistă, observ, nu a fost eficientă. Poliția a fost creată ca răspuns la
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
va exista și nimeni nu o va regreta. Autorul a căutat o tovărășie într-o noapte de veghe și ce a dorit a găsit! Pentru că, vezi bine! singurătatea în veghea spiritului exclude de la sine orice tovărășie. Îmi detest slăbiciunea și promit că nici măcar nu voi mai visa la prezența unui martor. Declar că nu l-am văzut niciodată pe insul care era să fie în discuție. Declar că de azi înainte voi scrie numai despre oameni pentru a căror existență poate
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
că mori. Asta însemna să viseze că vrea să moară și nu poate. Se scutură ca luat de friguri. Oile, nițel amețite, tăcură câteva minute, după care își reluară cântul lor de oi. Ce lipsea? Tăceți o secundă, vă rog, promit să-mi imaginez pentru voi data viitoare o pășune cu mult mai reușită, mai verde, mai grasă... Atât, o secundă de liniște. Cer prea mult? Deodată, cuprins de o îndoială înfiorătoare, își lovi obrajii cu palmele. Nu asta își dorise
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
fi, reci, calde, insuficient de fierte, fără gust, fără muștar... Berea poate să fie caldă, fără spumă, nu, nu, vă rog, chiar insist: caldă și fără spumă! Nu contează când, în cinci minute, într-o oră, astăzi, săptămâna viitoare. Numai promiteți-mi, domnule, dragule, jură-mi că mi le aduci. Că le voi avea la un moment dat în fața ochilor, supuse simțurilor olfactive, tactile, de orice fel... Ciorbița de perișoare care se leagănă unsuros în farfuria cu dungă albastră, spălăcită și
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
nevoie. Îmbrățișarea aceea îi oferise tot ce-i lipsise până atunci, iar el plecase. Pierduse, ca de obicei, totul. Se întorsese, ca un vinovat, pentru a se convinge că victima nu mai respiră, că își făcuse bine treaba. „- Mi-ai promis că te vei întoarce, dar credeam că pentru a rămâne, nu pentru a mă răni din nou. Lașule!” Karina îngenunchease pe trotuar plângând, cu capul sprijinit în palme. Rănile se deschiseră și începură să sângereze din nou la impactul cu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
marginea pădurii. Pădurea... locul în care se declanșase toată nebunia, era cea care fusese martoră la începutul acestei povești care însă nu se sfârșise acolo. Cuvintele lui încă îi răsunau în urechi de parcă erau rostite chiar atunci: „- Mă voi întoarce, promit!” „- Deocamdată așa e mai bine pentru tine, pentru mine, pentru noi.” Cuvintele tipărite pe hârtia albă se întipăriseră și în memorie și nu le mai putea șterge nici dacă voia. Se întoarse spre dreapta și porni prin oraș fără o
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
simțindu-se în siguranță, o cuprindeau din nou retrăind emoțiile și fiorii care o străbăteau până în vârful degetelor de la picioare. „- Unde ești?” Aceleași brațe abandonând-o în singurătate tocmai când avea atâta nevoie de ele. „- Nu pleca! - Mă voi întoarce, promit!” Cuvintele mușcau cu sălbăticie din sufletul ei și așa rănit de iubirile trecute în care crezuse, de bărbații care o părăsiseră, ca și el. Cum să mai creadă acum în adevărul acestor cuvinte? Și totuși se întorsese, printr-o scrisoare
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
sunteți bine? Văd că ați început iarăși să vorbiți singură. Vă descurcați? - Cred că mă descurc, dar să nu mai dărâmi și alte persoane în drumul tău! îi dădu de grijă Karina, ca o mămică protectoare. - Voi fi mai atent, promit! Nu ar trebui să mergeți atât de aproape de partea carosabilă. Mama mereu îmi dă de grijă în această privință. Zice că dacă trece o mașină cu viteză mă ia pe sus la cât sunt de slab. Și văd că nici
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
la funcția de secretară. Îl vedea doar din spate. - Îmi va fi foarte greu să aleg doar una dintre voi. Toate sunteți atât de...apetisante. Bărbatul vorbea tare, iar vocea...vocea aceea o mai auzise undeva. „- Mă voi întoarce Karina, promit!” îi răsuna în ureche aceeași voce ca un ecou îndepărtat. Era EL...Străinul pe care îl căuta disperată. Doar la câțiva pași de ea. Străinul care ținea mâna pe fundul unei femei frumoase care se considera privilegiată de atenția pe
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]