106,097 matches
-
Îi dădea lui Antoniu o senzație de bine. I-a spus Kawabata din prima clipă și nici astăzi nu știe cum Îl chema cu adevărat. L-au impresionat ochii lui asiatici, tăietura japoneză a ochilor, și felul răstit În care pronunța cuvintele când vorbea. Și cum scriitorul, fusese prin anii ,70 una din marile lui preferințe literare, numele a venit dintr-odată, spontan. Ca să ajungă astăzi În oraș, Antoniu are de Înfruntat frigul și ninsoarea deasă care cade În valuri, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ai Întrebat pentru prima oară de când ne cunoaștem, dacă am fost Îndrăgostit vreodată. Am fost Îndrăgostit nebunește de o femeie pe care o chema Ema. Un nume care răscolea memoria lecturilor mele și se oprea de fiecare dată când Îl pronunțam, la Ema Bovary, personajul feminin celebru al cărții cu același nume, a unui scriitor celebru: Gustave Flaubert, de care tu, habar nu ai, găină jumulită. Dar nu-i nici o supărare, acum nu sunt profesorul tău de literatură. Până când am Întâlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lăsându-ne pradă unui capriciu britanic, am folosit chiar și apelativul „lady“. Totuși, din cauza acelui m molatec de la Începutul și sfârșitul cuvântului, lung ca plăcerea dublată, și cele două a-uri suspendate, deschizându-se pe ambele părți ale d-ului pronunțat de o limbă erectă, „madame“ era cu siguranță cel mai potrivit termen. Se potrivea până și e-ul neaccentuat de la sfârșit, pentru că Îi dădea cuvântului un aer franțuz, oarecum decorativ - ca o pală de aer Înghețat. Așadar, i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
n-a murit oficial, mi-a spus și m-a sfătuit să sun la poliție. Îngrijorat din cauza consecințelor, Într-un final am cedat, sperând că nu aveau cum să localizeze un apel În câteva secunde, cât mi-a luat să pronunț niște cuvinte precum „moartă“, „ajutor“ și o adresă. Ca să fiu și mai sigur, am vorbit pe cel mai voios ton posibil. Chiar dacă ofițerul de poliție care a răspuns nu m-ar fi luat În serios, trebuia să urmeze procedurile standard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să Înțeleg ce spune. Aaa, viespe, repetă de această dată gânditor, scoțând degetul din ureche. Își strânse ochelarii din nou; Îi puse Înapoi; se aplecă iar peste integrame. — Cinci litere, cu „s“ la mijloc. „Wespe“, desigur. Își ridică privirea. Așa pronunță cuvântul, nu-i așa? Wespe? Aveam lucruri mai bune de făcut decât să-i corectez lui pronunția. Când, În sfârșit, m-am descotorosit de insectă, i-am amintit din nou portarului de camera 202. Se pare că se afla cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pieptănul, dând din umeri. — Lână, fu singurul comentariu al lui Anton. Ar fi mai indicat să lași chestiile astea pe seama unor domni ca noi. Arăți de parcă acum ai fi ieșit din apă, cea din portul Le Havre, poluat cu ulei. Pronunță numele orașului În franceză. — Pe care tu Îl cunoști, desigur. Iritat, mă chinuiam să netezesc buclele de pe căpățână, dar continuau să se stea crețe, ca niște arcuri. — Poți să știi? N-ai de unde să știi. Sfătos ca un bătrân, Anton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care e misiunea lui. Presupun că primii ani și i-a finanțat cu diferite activități infracționale: furt din buzunare, efracții, fraudă, escrocherii și șantaj - ce știu eu? Dar sunt absolut sigur că domeniul de competență era altul, unul care se pronunță, pur și simplu dra-gos-te... Da, așa bine-Îmbrăcat, parfumat și cremuit, dar și cu papagal - nu, fără papagal; tăiem asta - Anton Josef Lakritz era un proxenet. Sau, cum Îi plăcea lui să formuleze: „un vânzător de plăceri“. Când l-am Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe materialul negru, am observat niște fire de barbă strălucind scurt, argintiu. Trebuie să fi fost rămășițe de la clientul precedent, un profesor cu o chelie accentuată, care, cu un sfert de oră În urmă, indicase spre capul său și se pronunțase: — Estetica standard, Kretschmer. Scapă-mă de biologia inutilă! Parcă mi-ar fi citit gândurile, bărbierul Îmi așeză pe spate o palmă alinătoare. Cu toate acestea, Înainte să mă relaxez, acesta mă apucă de părul din creștet și, ținându-l ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
după ce, Într-un moment de introspecție descurajată, am adăugat că „În ciuda aparențelor, să știi că sunt totuși construit din ingrediente umane“, a râs - e drept, cam trist. Cuprins de exaltare, am auzit-o cu greu. Dacă vreau, mi-a răspuns, pronunțând cuvintele de parcă ar fi fost străine, putem să ne vedem În seara următoare, la cafeneaua de peste stradă, vis-s-vis de hotel. „De dragul vremurilor apuse?“ am Întrebat, surprins dar entuziasmat În același timp, dornic să-i aud reacția printre bătăile puternice ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
oraș din Kolberg, de lângă Marea Baltică. Cu puțin Înainte de Începutul noului secol, Își deschisese o clinică Într-un cartier mai respectabil. Aici a făcut mai mult decât să cerceteze exemplarele cele mai neobișnuite ale umanității. Urmărindu-și adnotările cu creionul, Wickert pronunță prudent: — Hermafrodiți, androgini, travestiți - oameni de genul acesta, domnule Knisch. reprezentați ai „sexului gri“. Ridică privirea, apoi o coborî din nou. Da, eram Încă În viață. Dar Froehlich primea și femei Însărcinate, despre care susținea că-i sunt surori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
maică-mii s-a pornit să crească ceva și, mai apoi, dacă excrescența în fine localizată e malignă... dacă ceea ce are ea e... ah, nici nu cutezăm să rostim cuvântul acela unul de față cu celălalt! Nici nu-l putem pronunța în integritatea lui oribilă! La acest cuvânt facem aluzie folosindu-ne de abrevierea eufemistică pe care ne-a oferit-o chiar ea înainte de a se interna în spital pentru analize: C-A. Și genug 1! Nu vrem să auzim de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
vreun pulifrici șeigheț, rece ca gheața, cadavru ambulant, pe-alde Jim, Johnny sau Tod, care arată, care gândesc, care simt, care vorbesc ca piloții de pe bombardiere! Ia-o, de pildă, pe Maimuța, vechea mea tovarășă de dezmăț. Numai cât îi pronunț numele, doctore, numai cât îmi vine în minte, și mi se și scoală! Dar mi-e clar că nu e cazul s-o mai caut sau s-o revăd vreodată. Că-i smintită, târfa! Și-a ieșit din minți târfa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
face cu vreo persoană care poartă cruciuliță la gât! Când or să vină mătușile și unchii la cină de Ziua Recunoștinței, dă, Doamne, să nu fie nici un antisemit printre ei! Fiindcă, dacă-ncepe careva cu „băgăreții ăia de ovrei“ sau pronunță cuvântul „jidan“ sau „l-am jidănit de i-au mers fulgii“ - ei bine, atunci am să le trag o jidăneală de-or să-și înghită dinții! Nu, fără violență (de parcă chiar aș fi fost un violent), las’ să fie ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
atât de adânc încrustată în conștiința mea încât, pesemne, în primul an de grădinița trebuie să fi crezut că fiecare dintre educatoarele mele era, de fapt, mama în travesti. Domnule, doresc să vă felicit pentru că, pe 3 aprilie, v-ați pronunțat pentru caracterul sacru al vieții umane, inclusiv al vieții încă nenăscute. A început în chip bizar. Spuneți-mi Smitty. Departe de a fi clasica perioadă a exploziei și creșterii intempestive, adolescența mea a fost, mai mult sau mai puțin, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Avenue. La ălea de-agățat direct din tren, În gara Paddington. Coral râse. Era râsul histrionic al mamei sale, care-i poftea pe vecini să vină să vadă scandalul. Degetele Îi băteau agitate darabana pe șold. Fusese cuminte atâta vreme, pronunțase cuvintele corect, nu vorbise despre băieții cu care ieșea, nu spusese „Încântată să te cunosc“. Ani de zile oscilase indecisă Între clase sociale, fără să aparțină alteia decât teatrului, pierzându-și bunul simț Înnăscut și neavând acces la rafinamentul natural
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mișcarea trenului. Nu, spuse el. — Ar fi mai potrivit, spuse ea și Începu să râdă ușor, ca pentru sine. Râsul ei dăinui ca o oază sonoră aproape imperceptibilă sub huruitul și zăngănitul expresului, dar când vorbiră, În loc să șoptească, trebuiră să pronunțe cuvintele intime tare și clar. Senzația de stranietate supraviețui chiar și gesturilor uzuale. Cum zăcea pe pat, tânăra se dovedi stâjenită Într-un mod misterios și inocent care-l uimi. Râsul i se opri, nu stingându-se treptat, ci dispărând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
e condamnat la o lună de Închisoare, după care va fi repatriat. Arestata Coral Musker este condamnată la douăzeci și patru de ore de Închisoare și va fi repatriată. Arestatul... Dr. Czinner Îl Întrerupse: — Mă pot adresa curții Înainte de-a se pronunța sentința? Colonelul Hartep aruncă o privire rapidă spre fereastră: era Închisă; la santinele: fețele lor disciplinate erau impasibile și absente. Da, spuse el. Maiorul Petkovici se făcu purpuriu la față. — Imposibil, spuse el. Absolut imposibil. Instrucțiunea 27a. Arestatul poate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de baie Pucci. Lauren se afla de o săptămână În luna ei de miere de după divorț și mi-a povestit totul Într-un minut. Totuși, asta nu Înseamnă că știu, de fapt, ceva despre ea. —Ziua În care s-a pronunțat divorțul meu a fost minunată, de fapt, spuse Lauren de sub pălăria de soare neagră, cu boruri mari, pe care o scosese din sacul ei de canafas, marca Hermès. Îți place pălăria? Yves Saint Laurent i-a dat-o mamei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cărămidă. Îl lipesc cu o pensulă nu mai mare decât aceea de la sticluța de ojă. Fereastra e cât unghia. Adezivul miroase a fixativ de păr. Mirosul are gust de portocale și de benzină. Modelul cărămizilor din perete nu e mai pronunțat decât o amprentă digitală. Mai potrivesc o fereastră; mai dau cu niște adeziv. Tremurul sunetului trece prin pereți, prin masă, prin tocul de fereastră, până la degetul meu. Oamenii ăștia obsedați de distracție... Alergici la concentrare... Bătrânul George Orwell a înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
un manual gros pe care-l ține deschis în mâini. Înăuntru sunt ilustrații cu baghete și ceaune. Ilustrații cu clopote și cristale de cuarț, de culori și dimensiuni diferite și așa mai departe. Pumnale cu plăsele negre, numite athame. Vrabie pronunță cuvântul astfel încât rimează cu „mami“. Îmi arată poze cu legături de buruieni folosite ca să stropești cu aghiasmă. Îmi arată amulete lustruite care reflectă energiile negative. Un cuțit ritual cu plăsele albe care se numește bolline. Sânii i se sprijină pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
aburii unei cafele pure... se intimidează el, amintindu-și brusc vorbele severe ale femeii de la mansardă: "în discuțiile elevate, folosește-l pe este, nicidecum e-ul de maidan și să nu te mai aud cu asta! Te doare gura să pronunți corect și elegant aceasta?" O să vă dezamăgesc surîde Maria Săteanu, dominîndu-l atît prin statura ei dreaptă, dincolo de măsuță, cît mai ales prin privirea-i îndreptată pieziș în jos -, dar și aceasta are năut. Înseamnă că măiestria dumneavoastră de-a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un coniac? întreabă Muraru. Nimic, mulțumesc! Vă rog, nu insistați! se apără Mihai cu îndîrjire. Am băut seara asta ceva și mi-i că stric totul dacă... Ce-ați băut? insistă Muraru. Niște... vodcă minte Mihai, fiindu-i jenă să pronunțe cuvîntul whisky, să nu pară lăudăros. Bine, o vodcă! hotărăște Muraru și pleacă spre bar, de unde se întoarce cu o sută de vodcă și un pahar cu apă. Rămași singuri în cele două fotolii de lîngă măsuță, că bărbatul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
bine pe bust, apoi trage în sus furoul cu sutien, îmbrăcîndu-l; face un pas, cît să se desprindă de marginea patului, tremură scurt picioarele iar poalele ridicate se rostogolesc pe coapse, acoperindu-le, lăsîndu-le să se reliefeze ispititor prin cafeniul pronunțat din care e făcută fusta. Ca și cum nu i s-ar fi întîmplat nimic, ci doar s-ar fi trezit acum din odihna de după prînz, Maria aruncă ochii ei frumoși roată, vede bluza aruncată peste blană și întinde mîna să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să-i spun că-s bucuros: "Știi, fete voiam, dar mă gîndeam că..., să nu fii tu tristă". Chestie psihologică. Să-mi împrumuți dicționarul onomastic, să aleg două nume de fată, două frumoase, să nu-mi fie jenă să le pronunț nici în casă și nici în lume, că eu, uite, ba nu, că haina mea de fîș e la Radu, am o pagină doar cu nume de băieți... Hai să sărim gardul pe aici, că dacă tot am mers de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
stă treaba cu Razza Rob, așa cum mai fusese nevoit să facă de multe ori până atunci. — Așa-i că vreți să știți? Așa-i că vreți să știți? Era fraza pe care Razza Rob o folosea ca să-și atragă publicul. Pronunța cuvintele exagerat de nazal, învârtindu-se pe loc tot timpul, astfel încât corpul său mic și păros devenea foarte-foarte obscen. — Așa-i că vreți să știți ce s-a întâmplat cu ginecologu’ care a operat cea mai mare pizdă din lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]