2,509 matches
-
mai întîi tăcut dar apoi pe față, în acest din urmă specimen de provincial, care "nu poate accepta viața zbuciumată trăită în fenomen, lipsită de absolut, dar realizată în tragic", și tocmai de aceea, cum spune în finalul acestei scrisori provinciale, alege distrugerea realului în locul transcenderii acestuia. Tînărul Cioran intra încă de atunci așa cum am sugerat și noi de atîtea ori într-o campanie ofensivă față de existențial. În căutarea, probabil, a celei mai bune dintre lumile posibile, el se fixa indubitabil
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
se temea nu atît de aventura transcenderii realului, cît de consecința unui asemenea traiect, și anume: prăbușirea asemănătoare cu aceea a albatroșilor, cei care cad de la înălțimea propriilor singurătăți 118. Cioran rămîne de altfel în sine mai toată viața un provincial, iar opera sa, cu toate performanțele pe care le-a cunoscut, a izvorît tocmai din revolta radicală față de această nefastă însingurare sau izolare a provincialului. Nostalgia cu care s-a rupt de satul natal venind la școala din Sibiu, dorul
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
fuziune bio-(logică, politică), elemente care, parțial, par să trimită către proiectul unei ontologii etnice (Sorin Antohi). Într-o alcătuire organică, alături de Buletinul eugenic și biopolitic, s-a conturat astfel, oarecum în răspăr cu evoluțiile de aiurea, un model local, provincial (a cărei țintă era una demopolitică), de a judeca limitele corpului uman și șansele sale de ameliorare. Îndeosebi în anii tensionați de după 1933 (să nu eludăm Congresul internațional de antropologie și etnologie, care se va ține, în 1938, la Copenhaga
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
I(III), nr. 3-4(12)/1995, pp. 89-90. 111 Ibidem. 112 Ibidem. 113 Ibid. 114 Emil Cioran, "Adolescența", text inedit, în Saeculum, serie nouă nr. 3-4/1995, pp. 90-91. 115 Ibidem. 116 Ibid. 117 v. ms. inedit Emil Cioran, "Scrisoare provincială", în Saeculum, nr. 3-4/1995, pp. 91-92. 118 Ibidem. 119 v. Cioran, Căderea în timp, ed. cit., p. 76. 120 v. ibidem, pp. 133-149. 121 v. "Copacul vieții", ibidem, pp. 10-11. 122 Ibidem, p. 15. 123 Ibid., p. 19. 124
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
lui Carmen. Cât îi privește pe cei doi din cuplu, deși sunt incontestabil plasați într-o relație de atracție, aceasta rămâne mai mult o aspirație decât o realitate. Biata Carmen, periferica, n-are curajul să se disloce din confortul ei provincial deși are câteva tentative, eșuate, însă. Distanța cultivă tensiunea, și în cele din urmă, îi separă. Rămâne să decidă centrul. Iar centrul decide că nu se poate să rămână laolaltă cu periferia. Trebuie să se despartă cuviincios. Cele două personaje
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
în Comisia de revizie a P.C.R., foști deputați M.A.N. etc. Nu mai vrem ca această nouă clasă, pretins literară, să conducă asociații, reviste ale Uniunii, să dețină în continuare aceleași poziții. Cu ce protecție? Nomenclatura literară, mai ales provincială, nu poate sfida la nesfârșit cu aroganța, suficiența și mediocritatea sa profundă și agresivă. O altă consecință gravă a organizării comuniste a literaturii a fost și este transformarea scriitorului în salariat, birocrat, funcționar de stat, dirijat și asistat de Stat
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Don Quijote. El n-are ce căuta în această zonă unde iluzia ratează invariabil (și ne vine să spunem) zi de zi, ceas de ceas și în proporții de masă. Nu o dată, Octavian Paler face figură de idealist inadaptabil, de izolat provincial inconformist. Pare uneori un personaj din Gârleanu, din Brătescu-Voinești, inhibat, neînțeles, retractil, izolat. Se regăsește în Don Quijote fiindcă acesta este un grandios iluzionist, invulnerabil la ridicol, cu nebunia gesturilor sublime în sânge. Ar dori, ca și modelul său, să sfideze
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
istorie a Transilvaniei în limba franceză. Cine aude? Cu slabe pretexte ce ascund de fapt sterilitatea, mediocritatea științifică, birocratizarea lucrărilor de plan, lipsa de inițiativă personală, elan și viziune de sinteză nu se poate realiza mai nimic. Niște obscuri cercetători provinciali, practic necunoscuți și în țară, nu se pot impune, oricât de bine intenționați ar fi, în fața unor somități istorice internaționale ca Jacques Le Goff etc. Trist, dar adevărat. Problema organizării, finanțării și sponsorizării culturii este nu mai puțin importantă. Comenzi
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
am trăit niște ani alături de ei, mi-e greu să-i dau afară. Ca și cum redacția respectivă ar fi o proprietate personală. Citat exemplar din două puncte de vedere: mai întâi, pentru diagnosticul, să recunoaștem, foarte exact pus mentalității funcționarului redacțional provincial, format și pătruns definitiv de mentalitatea sinecuristă. Apoi, pentru spiritul discreționar de comandă, specific unui astfel de șef. S-a și vorbit, de altfel, despre Mizeria scriitorilor ajunși șefi, după formula, lucidă, a lui Ion Cristoiu 8. Ravagiile sale, mai
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
solidă, a rezistat totuși tractorului utecist care, din fericire, nu și-a îndeplinit sarcina de partid. Dar Coloana s-a ales cu fisuri foarte serioase, ce n-au fost, nici până azi, restaurate. La un nivel mai jos, în genere provincial, al portretului robot al activistului oficial (redactor șef de revistă, director de editură, șef al Inspectoratului de cultură etc.), aceste note tipice se agravează. Cei ce l-au cunoscut, obligați, într-un fel sau altul, să lucreze cu el, nu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
dominante. Plus seducția irezistibilă a țuicii și mititeilor tradiționali. Marele embleme naționale, cartea noastră de vizită externă... Mulți veleitari obscuri confiscă și organizează pretinse congrese ale Românilor de pretutindeni, idee bună în sine, dar degradată iremediabil prin festivism și exhibiționism provincial sub-mediocru. O preselecție a unor astfel de organizatori este însă, în condițiile actuale, practic imposibilă. Iar pe criteriile dominante de selecție de dorit cât mai diversificate, echilibrate și obiective posibil se poate miza cu atât mai puțin. Exasperează, mai ales
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
sau mai puțin sublimate. Ele se întâlnesc și la E. Lovinescu, amintit anterior. O explicație obiectivă există: doi critici incontestabil mari critici au sentimentul legitim al valorii lor. însă și conștiința că ei se manifestă într-o cultură minoră, marginală, provincială, care-i condamnă etern la obscuritate. Și atunci fiecare vine cu consolările sale: dar sunt un creator absolut (G. Călinescu), dar numai eu am dreptul să fac ordine în literatura mea (E. Lovinescu) etc. Și nu se poate spune că
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
literară. Pentru noi, problema nu este chiar de dată foarte recentă. Am schițat-o, am presimțit-o mai ales, încă în anii 1976-1978, dar și în alte perioade, când scriam despre aceste teme sub forma ieșirii din provincialism, a fi provincial și universal ca o soluție de existență în contextele culturale străine, adesea strivitoare 29. Problema capătă o nouă dimensiune și din perspectiva literaturii comparate. Ea este pusă în fața unor fenomene literare noi, de tipul Noialtri (în speță italieni, n.n.) europei
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
sau mateloți greci, a căror loialitate era îndoielnică. Decăderea puterii centrale și a armatei au accelerat criza generală a Imperiului. în administrație, corupția și venalitatea au devenit adevărate instituții, favorizând arbitrariul și ineficiența. Haosul administrativ era accentuat de veleitățile autorităților provinciale și locale, care se transformau în adevărați despoți cu puteri aproape nelimitate. Imperiul otoman, care se întindea pe trei continente, cuprindea între granițele sale un areal foarte variat din punct de vedere geografic, etnic, lingvistic și religios; posesiunile turcești reprezentau
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
unchiul scriitorului pentru Ion Heliade Rădulescu, scriitor, editor și conducător al Revoluției din 1848, ci și prin prin dorința celor doi frați de a atenua, printr-un nume nume mai rar, cu rezonanță prestigioasă, și arie de răspândire urbană, "originile provinciale și ascendența țărănească a familiei lor (...). Schimbarea sau modificarea numelui pentru a-i da un aer mai puțin rustic, ba chiar unul mai "românesc" sau mai "latinesc", constituia, de altfel, un lucru destul de obișnuit în România celei de a doua
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pe care o regăsim și în nuvela Ivan). Având în vedere prăpastia dintre ambițiile "urieșești" ale protagonistului (erudiția, memoria) și semisenilitatea din ultimii ani, eșecul acestei iubiri petrarchiene se poate încadra într-un eșec spiritual mai amplu 813. Mărunt profesor provincial, din categoria "rataților" lui Gavrilescu, Dominic Matei este o variantă parodică a celei de a doua tinereți a lui Faust (aluzie sprijinită pe mai multe referințe)814. În momentul împlinirii a o sută de ani (tot ca în Faust), vârstă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de Camera Lorzilor în Anglia sau în Franța de Marele Consiliu. Autoritatea regelui este întărită prin înmulțirea agenților care îl reprezintă în provincii: judecători regali, ofițeri sau reprezentanți locali ai Coroanei aleși, ca de exemplu în Anglia, din rîndurile nobilimii provinciale. Produsele care provin de pe domeniul regal și prerogativele regale fiind insuficiente, aceste monarhii consolidate își atribuie resurse permanente. La început "extraordinare", impozitarea persoanelor sau a bunurilor și taxele pe schimburile de mărfuri devin permanente. Acestea permit regelui să-și finanțeze
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
momentul în care țara trece prin tulburări civile și în care aristocrația încearcă să se opună puterii monarhice. Gustul pentru libertate, fantezie și exuberanță răspunde dorințelor unei nobilimi care încearcă să zdruncine rînduiala regală. Sprijinit de magistrații și de burghezii provinciali, clasicismul, care se afirmă de la mijlocul secolului al XVI-lea, desigur, nu dispare, dar este combătut cu putere de arta barocă. Aceasta din urmă cunoaște o incontestabilă modă literară. Libertatea de inspirație a unui Mathurin Régnier, a unui Saint-Amant, a
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
se ocupă de problemele de aprovizionare, de poduri și drumuri sau veghează asupra repartizării și perceperii impozitelor. Principali agenți ai centralizării monarhice, ei reprimă fără milă tendințele de independență ale nobilimii, ale suitelor princiare, ale parlamentelor, ale funcționarilor, ale adunărilor provinciale sau ale orașelor. Modelul monarhiei absolute pe care Ludovic al XIV-lea intenționează să-1 impună are totuși limite. Mai întîi în domeniul dreptului, pentru că regele este obligat să respecte "legile fundamentale ale regatului": caracterul inalienabil al teritoriului național, regulile de
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
ziare și de societățile de Agricultură, inovațiile sînt difuzate în întreaga Europă, în 1793, William Pitt creează Comitetul pentru agricultură, însărcinat să facă anchete și să dea sfaturi agricultorilor englezi. La Florența, ia naștere Academia Geografilor, în timp ce în Franța, statele provinciale fondează societăți agricole. Acolo unde evoluează, această revoluție agricolă transformă condițiile de viață ale populației. Țară de pionierat, Anglia cunoaște o creștere a producției sale agricole de 35 %, în cursul unui secol, proprietarii care participă la mișcarea de inovație se
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
că mă întorc; declară că nu vrea să-l piardă pe "eroul zilei".) Înapoi la vila Carlander pe la ora 23. Petrecerea se sparge, se pleacă pe jos la clubul de noapte Valand. Program de strip-tease destul de modest. În comparație cu Düsseldorf pare provincial. Acum e ora zece. Apuc să fac o baie și o plimbare înainte de simpozion. Duminică după-amiază Găsesc loc în avion; aveam de altfel bilet pentru mâine. Prânz de lucru la Långedrag 1 urmat de simpozion. Discuțiile cam nereușite. Moderator prof.
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
la creștinarea cumanilor organizați în șapte seminții și așezați în Ungaria, Transilvania și Banat. Și Ladislau Cumanul, regele ungur, își luă angajamente să-i ajute, prin însăși convocarea Sinodului de la Buda, ținut la 10 august 1279. Tot pe atunci, Adrian, provincialul franciscan din Ungaria, încunoștință pe papa Nicolae al III-lea, că misionarii săi, aflați la tătarii din Moldova și Țara Românească, ar avea nevoie de un episcop, dar acolo, după nimicirea Episcopiei de Milcovia, nu mai există de 40 de
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
anului 1358 sau începutul lui 1359, tronul a fost moștenit de fiul mai mare al acestuia, Ștefan. Cel de al doilea fiu, Petru, deși mai tânăr, adică mai mic, fiind mai mărinimos, era mai iubit de popor. Ajutat și de „provincialii unguri” veniți cu Bogdan din Maramureș, el a dat o lovitură de stat și, răsturnându-l pe fratele mai mare, a ocupat scaunul Valahiei Minore. Ștefan, temându-se să nu i se întâmple ceva și mai rău, a fugit, cu
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
rapoartele întocmite de către Vizitatorul Apostolic al Provinciei Sf. Iosif din Moldova, pr. Iosif Tălmăcel și publicate în „Aurora Franciscană” (1918-1948), cu întreruperile respective. Mulțumirile mele se îndreaptă, cu recunoștință, spre Provincia Franciscană Sf. Iosif din Moldova, care, prin actualul Ministru provincial, preotul Emilian Cătălin și a părintelui Iosif Diac, mi-au pus la dispoziție cu amabilitate, din Arhivă, colecția revistei „Aurora Franciscană” (1918-1948) și alte lucrări. Mulțumesc, de asemenea, spiritualului de la O.F.S. „Sf. Elisabeta”, părintelui Anton Roca, care m-a
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
formarea celor care intrau în ordin, probandatul (perioada de probă) și noviciatul, iar în 1223 (la 29 noiembrie) a fost redactată Regula definitivă. Au fost alcătuite constituțiile și a fost fixată o perioadă de trei ani pentru Capitolul General și Provincial. „Nimeni nu poate fi primit dacă nu se constată că are vocație de la Dumnezeu și este liber”, precizează Regula. Ordinul franciscan s-a transformat în ordin clerical. Au fost organizate cursuri de teologie în toate provinciile și au fost construite
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]