8,957 matches
-
numit pe scriitorul sibian Joachim Wittstock, departe de orice aluzie ludic-ironică, cu toată seriozitatea unui cititor care știe să distingă unicitatea valorii: Don Qui-jote... nume, la care se mai adaugă, culmea, întîmplător sau poate nu, și irezistibila atracție a acestui prozator pentru mori. Un amănunt care, iată ar putea explica și titlul culegerii de povestiri Dumbrava morilor, apărută la începutul acestui an la editura Institutului Cultural Român. Cînd te contopești cu textul unei cărți, cînd scotocești toate ascunzătorile viclene din spatele cuvintelor
în orașul de jos vezi ce-ai uitat by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8826_a_10151]
-
cea mai tensionată, răzbate din această carte unică, ale cărei pagini puteau să fie semnate fără reținere și de un Kafka. Am ezitat mult pînă m-am hotărît să scriu acest text; nu sînt critic literar, poeții spun că sînt prozator, prozatorii că sînt poet; și unii și alții mă apreciază mai mult ca traducător. Ei bine, în această calitate, dacă mi-e îngăduit, scriu aceste rînduri pentru că, traducîndu-l pe Joachim Wittstock, am învățat să-l citesc pe dinăuntru cum citești
în orașul de jos vezi ce-ai uitat by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8826_a_10151]
-
mai tensionată, răzbate din această carte unică, ale cărei pagini puteau să fie semnate fără reținere și de un Kafka. Am ezitat mult pînă m-am hotărît să scriu acest text; nu sînt critic literar, poeții spun că sînt prozator, prozatorii că sînt poet; și unii și alții mă apreciază mai mult ca traducător. Ei bine, în această calitate, dacă mi-e îngăduit, scriu aceste rînduri pentru că, traducîndu-l pe Joachim Wittstock, am învățat să-l citesc pe dinăuntru cum citești o
în orașul de jos vezi ce-ai uitat by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8826_a_10151]
-
Cartea d-sale de vizită e delicios parodică: "în prezent sînt un biet poet premiat / cu frunze de urzici Doamne cît de trist / am fost aseară pe cînd alergam prin ploaie / după ultima literă" (Șambelan la curtea coniacului). Aidoma unui prozator american, poetul nostru se repliază într-un mediu rustic, dedicîndu-se ocupațiilor de fermier și stabilind amicale contacte cu localnicii, conturînd astfel o postură cu funcție de antidot al gloriei literare. Inițial autoexilat în timp, prin actul recuperării unui trecut idilic, la
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
în stricta lui contemporaneitate pentru greșelile gramaticale, prozodia imperfectă și precaritatea limbii sale literare. Cel puțin din perspectiva studiului lui Iulian Costache, brand-ul Eminescu îl vizează exclusiv pe poet. Publicistul (periodic, în funcție de cursul istoriei, reinventat din considerente politice) și prozatorul nu au contribuit substanțial la modelarea și impunerea acestuia. Privind, oarecum din avion, peste argumentația foarte strânsă a lui Iulian Costache se poate spune că elementele care au contribuit decisiv la impunerea unui brand Eminescu în literatura română au fost
Nașterea unui brand by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8842_a_10167]
-
torța vie a limbii. Iar mulți dintre ei o fac cu strălucire, chiar și în aceste vremuri de restriște. Citiți orice pagină de Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu, H.-R. Patapievici, Nicolae Manolescu - mă rezum la critici și eseiști, pentru că lista prozatorilor de calitate e mult prea lungă - și veți constata ce înseamnă perfecta adecvare a gândirii și a exprimării. Evident că nu toată lumea are talentul celor de mai sus. În acest caz, dacă nu poți construi, de ce e musai să strici
Eminescu, șef de sindicat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8881_a_10206]
-
din actualul peisaj literar românesc, este semnat de d-na Libuša Vajdová de la Institutul de Literatură Universală al Academiei de Științe din Slovacia, renumită cercetătoare și traducătoare, căreia i se datorează și selecția textelor. La traducerea acestora și la prezentarea prozatorilor, poeților, eseiștilor și dramaturgilor selectați au mai contribuit două româniste de la Bratislava: d-na Jana Páleníková, istoric literar de la Facultatea de Litere a Universității Comenius și popularizatoare neobosită a literaturii române (printre recentele ei traduceri trebuie amintită Noaptea de Sânziene
Prezențe românești în Slovacia și în Cehia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/8875_a_10200]
-
carul nou cu patru boi -/ Un dar de ziua nunții lor -/ Zîmbesc șireți/ Și fericiți,/ Că grație turiștilor/ Au fost uniți/ în vecii... vecilor!...".Casele memoriale de la bloc în timp ce masa poetului e o ipostază a spațiului public, biroul sobru al prozatorului își apără intimitatea, șoapta: "încep acest jurnal cu gîndul să-mi spun aici tot ce am în inimă și-n suflet - o spovedanie pentru mine însumi, care altfel n-ar fi posibilă. La o anume vîrstă începi să-ți dai
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
la grajd-vacă; vorbesc cu fierar pentru reparația căruței; Timpul frumos, continuă culesul cartofilor etc. S-au mai adus 160 kg. cartofi, plus 216 dovleci + 195 dovleci + dovlecei, apoi 2, 1/2 saci fasole etc." Veselul trubadur și mult mai pragmaticul prozator; greierele și furnica; greierele stă De vorbă cu mine însumi și cîntă Allegro ma non tropo, în timp ce furnica își plînge soarta și își socotește traiul: "Cum să scrii romane cînd toată vremea ești frămîntat de grijile cele mai materiale și
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
Stancu, }oiu și alții). Nici Goma, nici }oiu nu mai publică decît, cu chiu cu vai, o carte la zece ani". "Regimul de tranziție" se arată incapabil a elabora o "adevărată politică" într-un asemenea delicat domeniu, fapt ce provoacă prozatorului, bun cunoscător al situației grație perspectivei franco-române de care dispune, o iritare cu greu stăpînită: "Îmi pare rău, dar libertatea nu le-a ascuțit mintea conducătorilor culturii române. Dimpotrivă, i-a zăpăcit! și, vă rog să mă credeți, fac eforturi
Seductia dialogulu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8887_a_10212]
-
Mihai Zamfir Russo ocupă în proza pașoptistă un loc izolat pe care nu i-l dispută nimeni: autor straniu, în sensul benefic al cuvîntului, o mare promisiune nerealizată, poate cel mai talentat și mai original prozator din primul nostru romantism. A apucat să ne lase doar cîteva elocvente mostre de proză bună, pentru ca după aceea să se retragă în tăcere. S-a vorbit despre "secretul lui Alecu Russo": nu vom ști niciodată de ce posesorul unui asemenea
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
Alecsandri, care i-a smuls aproape cu forța manuscrisele pentru a i le publica în România literară din 1855), pagini despre care nici măcar nu știm cînd au fost scrise. Ca destin literar, Russo nu seamănă cu nici un alt pașoptist. Acest prozator care a trăit doar 39 de ani, ca și Eminescu, lasă în manuscris partea cea mai interesantă a operei sale, precedîndu-l involuntar și la acest capitol pe genialul său urmaș. Tema tuturor fragmentelor lui Russo, publicate sau nu, rămîne aceeași
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
tematică asociată unei dominante stilistice, amîndouă la fel de vizibile. Pe de o parte, obsesia timpului, detectabilă pretutindeni și avînd un sens clar - regretul pentru dispariția Moldovei patriarhale și arhaice. Luptător pentru progres, participant la Revoluție și convins de inevitabilitatea europenizării noastre, prozatorul Russo este însă un laudator temporis acti. La fel ca și Mihail Kogălniceanu, artistul Russo este, față de doctrinar, un "reacționar". Evident, Russo nu-i nici pe departe un apologet al fanariotismului. Originalitatea sa remarcabilă îl face să întrevadă, dincolo de preferințele
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
mai bătrîn dintre bătrîni", spunea el la 1851; și continua: "Să spui drept, răsipirea cea iute a trecutului mă umple de jale". în aceste două fraze din prima pagină a Studiei moldovene se află concentrat tot programul operei ulterioare a prozatorului. Am pronunțat de mai multe ori cuvîntul fragment; el definește, stilistic, proza în cauză. Nu e vorba doar de consecința unui anumit regim creator, ci de principiul estetic care îl distinge pe Russo de ceilalți pașoptiști - cultivatori ai unei fraze
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
principiul estetic care îl distinge pe Russo de ceilalți pașoptiști - cultivatori ai unei fraze raționale și articulate. La Russo, fragmentarismul coboară pînă în miezul sintaxei. Punctele de suspensie - iată semnul lui de punctuație preferat! Fraza sincopată, cu respirație scurtă, a prozatorului moldovean, aparent incapabil să-și ducă gîndul pînă la capăt, ne frapează de la primul contact cu textul. Transformată într-un prelungit legatto stilistic, cum i s-a spus, asemenea frază îl solicită direct pe cititor, asociat parcă la producerea ei
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
interioare", sfătuind între ele, vorbindu-și o limbă necunoscută, față de care limba noastră omenească nu-i decît o palidă copie" (Piatra Teiului). (în traducerea stîngace a lui Sadoveanu, precizia formulărilor franceze se estompează, dar farmecul și firul demonstrației rămîn.) Toți prozatorii pașoptiști moldoveni (Kogălniceanu, Alecsandri, Negruzzi) au privit Iașul cu sentimente amestecate, insistînd asupra contrastelor ridicole din oraș și caricaturizînd pe locuitorii lui. Russo a îndrăznit, singurul, să-și exprime - alături de privirea amuzat-critică - și iubirea față de acest oraș, pe care l-
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
dar apoi l-a apucat de umăr, fixându-l scrutător și l-a întrebat în șoaptă: "Bine-bine, dragul meu, dar ce crezi despre apocalipsă?" Nu era dorință de epatare, ci o trăire sinceră pe mai multe planuri. Și un alt prozator, Manes Sperber, a fost surprins de o grimasă nervoasă. Când vorbea la tribună părea îmbătrânit, ofilit, dar după o pauză de relaxare recăpăta un profil ingenuu de copil. Și el a semnalat vorbirea în cascade, "un alergător de fond care
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
falange care s-a cristalizat, alături de Montherlant, Mauriac, Céline și cu deosebire Malraux. Îi ia apărarea prietenului său pentru că descoperă eroi nu pe malurile Senei, ci în China. În jur nu întâlnește chipurile voluntare de care are nevoie. În comparație cu ceilalți prozatori, nu dibuie ce trăsături comune i-ar uni, dintre toți prețuiește sarcasmul lui Céline, dar adugă că autorul, de la un moment dat, scuipă, scuipă și e satisfăcut că are o salivație bogată. Surprinzătoarea sa afiliere la nazism este o urmare
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
Să pornim de la fapte. La Malraux, contururile angajării n-au fost inițial deloc clare. E cert că nu s-a înscris niciodată în partidul comunist. Nu s-a supus unei discipline de grup. Lipsesc textele deschise de adeziune semnate de prozator. Reiese neîndoielnic că a simpatizat cu mișcarea revoluționară, n-a executat nicicând însă ordinele unui funcționar superior. A păstrat continuu o distanță, a protejat un spațiu propriu de neatârnare, preîntâmpinând tentativele de racolare. A fost curtat de trimișii Moscovei, care
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
familia refuză să mai asculte valsul care nu le mai poate fi de bun augur. Un titlu muzical are și binecunoscutul roman al doamnei Bengescu care se termină fix în preziua concertului, un procedeu de efect urmat și de alți prozatori. În piesa Jocul de-a vacanța, personajul central imaginat de M. Sebastian, Corina, ține să asculte la Radio-Viena "Eine Kleine Nachtmusik". Radioul stricat anume ca să taie legătura cu lumea va fi reparat de cel care o iubește și muzica lui
Pentru urechile și sufletele personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/8895_a_10220]
-
revista "Adevărul literar și artistic", iar cele din volumul următor au apărut în 2005-2007 în revista "Cultura". Documentul sau mărturia aduc o puternică tușă de culoare în peisajul social-uman. În al doilea rând, e din ce mai evident talentul de prozator cu care sunt scrise aceste evocări. Niculae Gheran e un umorist sarcastic, un moralist subtil, un observator perspicace al moravurilor literare și sociale. Își pune în scenă cu atenție personajele și când e vorba de lumea lui Rebreanu, și când
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
literară și memorialistica pitorescului cultural nu e decât un pas până la proza de ficțiune. (L-a făcut și Dumitru Micu.) Pentru cei mai mulți cititori, sau poate chiar pentru prieteni, va fi o surpriză faptul că Niculae Gheran își ia revanșa ca prozator. În numărul 2 (22) din 2007 al revistei bistrițene "Mișcarea literară", Niculae Gheran publică un amplu fragment din romanul Arta de a fi păgubaș. S-ar putea ca viitorul roman să meargă pe linia ficționalizării unor posibile memorii și să
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
cazul unui autor de ediție critică, singura lui pricopseală este de a se îngropa la zece metri sub monumentul ridicat de el, într-un anonimat perfect" (p. 156). Nu-i, astfel, surprinzător să aflăm, după ce-i cunoaștem ambiția ascunsă de prozator satiric, că Niculae Gheran nu ar mai proceda la fel, dacă ar avea posibilitatea să-și reia destinul (p. 156). Situația nu e deci nici pe departe una lejeră, relaxată, acceptabilă. Dimpotrivă! Avem concentrată aici drama profundă a unui istoric
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
memorialistici învăluite în umor și ironie. Biograful lui Rebreanu a dezertat în tabăra lui Ilf și Petrov, transformându-se într-un comediograf. Schițele satirice din volumele Sertar și Cu Liviu Rebreanu și nu numai îl legitimează pe Niculae Gheran ca prozator, chiar înainte de apariția primei sale cărți de ficțiune, romanul Arta de a fi păgubaș.
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
se duc în neant odată cu depozitarii lor." Cum să te îmbogățești rapid Un bun interviu a realizat, în nr. 160 din SUPLIMENTUL DE CULTURĂ, tînăra poetă și publicistă Elena Vlădăreanu (mai puțin acidă, aici, decît ne-a obișnuit), cu încă-tînărul prozator Bogdan Popescu. Prezență discretă în paginile publicațiilor noastre, Bogdan Popescu este unul dintre cei mai originali scriitori ai ultimilor ani, autor a două cărți care au surprins și au încîntat critica. Interviul pornește de la romanul său apărut la Polirom, Cine
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8925_a_10250]