2,057 matches
-
mici grupuri, în mijlocul unei scene strategice care se schimba pe zi ce trece. Printre cei implicați în luptă s-au aflat Legiunea Cehă, sau Cehii Albi ("Белочехи", "Bielocehi"), polonezii din Divizia a 5-a de Pușcași Polonezi și unitățile bolșevice Pușcașii Roșii Letoni ("Красные латышские стрелки","Krasnie Latișskie strelki"). A doua perioadă a războiului a fost perioada hotărâtoare și a durat numai din martie până în noiembrie 1919. La început, armatele Albilor au avansat cu succes dinspre sud (sub conducerea lui Anton
Războiul Civil Rus () [Corola-website/Science/298461_a_299790]
-
între Stalin, Marele Stat Major Sovietic și Timoșenko, iar directivele finale ale STAVKA au fost emise pe 17 aprilie. Până pe 11 mai 1942, Armata Roșie a reușit să concentreze șase armate și alte unități independente pe două fronturi (infanterie, tancuri, pușcași, cavaleri, inclusiv unități de gardă (de elită)) și foarte multe arme și muniție. În momentul de maximă concentrare, pe Frontul de Sud erau amplasate 11 tunuri sau mortiere pe kilometru de front. Regruparea forțelor în sector s-a făcut în
A doua bătălie de la Harkov () [Corola-website/Science/307036_a_308365]
-
au înrolat în plutonul 16, din batalionul 20 al regimentului britanic "London" , urmărind să creeze un nucleu al viitoarei Legiuni evreiești. Și într-adevăr, în cele din urmă, ei au fost cooptați într-un regiment nou înființat, nr.38 de Pușcași ai Regelui (Royal Fusiliers). Jabotinski însuși a urmat un curs de sergenți și a ajuns să fie promovat la rangul de locotenent înainte de a fi trimis în august 1917 pe frontul din Palestina. }n 1917 guvernul britanic a acceptat formarea
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
din nordul pungii de la Orel a fost dat inițial de Armata a 11-a de tancuri de Gardă, comandată de generalul Ovanes Bagramian. În această zonă, ofensiva sovietică a întâlnit o apărare slabă a germanilor la Ulianovo, șase divizii de pușcași trebuind să atace 2 regimente de infanterie concentrate pe un front de 16 km. Atacul Frontului Brinansk a avut un succes limitat, germanii fiind mai bine pregătiți în apărare și, deși sovieticii au trimis întăriri odihnite în luptă, diviziile germane
Operațiunea Kutuzov () [Corola-website/Science/308091_a_309420]
-
de la itinerariul său spre China, și a aruncat ancora în Japonia. Armele de foc introduse de portughezi au schimbat foarte mult arta războiului în era Sengoku, culminând cu bătălia de la Nagashino unde Nobunaga Oda a folosit aproximativ 3.000 de pușcași ("teppō ashigaru"), care au redus mult puterea samurailor. În secolul care va urma comercianți din Portugalia, Olanda, Anglia și Spania au sosit aici, ca misionari iezuiți, dominicani sau franciscani, din care mulți au fost supuși martirizării și au devenit sfinți
Istoria Japoniei () [Corola-website/Science/308200_a_309529]
-
și în Burma. Trupele rhodesiene nu au avut permisiunea să funcționeze ca unități compozite, (spre deosebire de unitățile australiene, canadiene sau sud-africane), deoarece erau constituite în mare parte din coloniști. Un mare număr de militarei rhodesieni, în mod special din unitățile de pușcași nu erau albi, ci ori erau metiși ori de etnie ndebele. Stagiul lor militar nu a fost niciodată recunoscut de guvernul ZANU (PF) din Harare. Viitorul prim-ministru, la fel ca mulți alți albi contemporani, Ian Smith, a luptat sub
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
de 16 decembrie 1942. Pentru a accelera străpungerea de către infanteriști a apărării tactice a Axei, Leliușenko a ordonat celorlate două corpuri de tancuri pe care le avea la dispoziție (Corpurile al 17-lea și al 25-lea) să sprijine atacul pușcașilor în faza inițială a bătăliei. Corpul al 24-lea de tancuri a primit ordinu de atac la ora 11:30 oe 17 decembrie. În această fază, corpurile de tancuri 17 și 25 își atinseseră deja obiectivele ordonate și erau în
Raidul de la Taținskaia () [Corola-website/Science/307702_a_309031]
-
atac la sol au slăbit liniile germane, permițând infanteriei să străpungă frontul inamic pe o lungime de 25 km și să avanseze pe o adâncime de 6 - 8 kilometri până la sfârsitul zilei. În ziua următoare, pe 29 august, diviziile de pușcași sovietici au continuat înaintarea, creând o pungă de 30 km lățime și 12-15 km adâncime. Pentru a exploata spărtura, a intat în luptă Corpul al 2-lea de tancuri de Gardă. Într-o singură zi, tancurile au înaintat 30 km
Bătălia de la Smolensk (1943) () [Corola-website/Science/307721_a_309050]
-
folosite în a doua bătălie a Atlanticului au fost în principal distrugătoare și distrugătoare de escortă, care erau destinate contracarării amenințării submarinelor naziste. Războiul din Pacific a putut fi purtat cu relativ puține efective terestre - în special cu unități ale pușcașilor marini americani - iar, până în momentul în care Germania a capitulat, Aliații recuceriseră Burma, Filipinele și un lanț de insule-baze militare pe drumul spre Japonia. SUA au început o masivă realocare a trupelor de pe teatrul de război european pe cel pacific
Mai întâi Europa () [Corola-website/Science/307817_a_309146]
-
de Vest-Timișoara), Bogdan Murgescu (Universitatea București), Gheorghe Onișoru(Universitatea „Spiru Haret” - București), Traian Orban(Asociația „ Memorialul Revoluției 16-22 Decembrie 1989”- Timișoara), Alexandru Oșca (Serviciul Arhive și Documentare Militară - București), Vladimir Pasti (Școala Națională pentru Studii Politice și Aministrative - București), Vasile Pușcaș(Universitatea „Babeș-Bolyai”-Cluj-Napoca), Mihai Retegan(Universitatea București), Constantin Sava (Senatul României), Ioan Scurtu (Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” - București), Ioan Talpeș (Școala Națională pentru Studii Politice și Administrative - București) Notă: În intervalul 2004-2014 Consiliul Științific și-a schimbat componența de
Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989 () [Corola-website/Science/308314_a_309643]
-
afectată de pierderile umane, au fost înlocuite la sfârșitul lui august de trupele regulate din Armata a II-a imperială australiană, care se întorsese din Orientul Mijlociu. La începutul lunii septembrie 1942, „Forțele speciale navale japoneze de debarcare” (numite impropriu și „pușcașii marini japonezi”) au atacat baza strategică a Royal Australian Air Force din Golful Milne, din extremul est al Noii Guineea. Armata australiană și un număr de subunități americane au contraatacat, ducând la prima înfrângere de proporții a forțelor terestre japoneze din
Războiul din Pacific (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308431_a_309760]
-
bucurau de sprijinul unor unități de tancuri (150 de tancuri), aviație, și artilerie (cele mai mari piese de artilerie concentrate pe un sigur câmp de luptă de germani). Apărarea Sevastopolului era asigurată în principal de marinarii Flotei Mării Negre și de pușcașii marini. Garnizoana orașului era formată din o brigadă, trei regimente și 19 batalioane de pușca marini, în total 23.000 oameni, 150 de tunuri de câmp și de coastă și 82 de avioane. Zona orașului era puternic fortificată cu 82
Bătălia de la Sevastopol () [Corola-website/Science/307413_a_308742]
-
ofițerii englezi au dat ordinul de atac al formațiilor așa cum erau. Englezii au început să escaladeze pantele și au fost atacați de infanteriștii ruși. Englezii s-au oprit și au deschis focul asupra rușilor, foarte buna pregătire de tragere a pușcașilor britanici silindu-i pe apărători să se retragă. Englezii au reluat atacul, cățărându-se pe pantele dealului, sub focul artileriei ruse. Cum linia britanicilor nu mai era o masă compactă de oameni, artileria rusă nu a reușit decât să încetinească
Bătălia de la Alma () [Corola-website/Science/303169_a_304498]
-
germanii au atacat kurganul de 12 ori, sovieticii răspunzând cu contraatacuri hotărâte. Dealul a fost cucerit și recucerit de câteva ori. Până pe 27 septembrie 1942, germanii cuceriseră din jumătatea inferioară a dealului. Apăratorii sovietici din Divizia a 284-a de pușcași au rezistat cu îndărătnicie. Apărarea a rezistat până pe 26 ianuarie 1943, când ofensiva sovietică de iarnă a despresurat-o, încercuind sau distrugând forțele germane din Stalingrad. Când lupta de pe a încetat, solul îmbibat cu sânge era răvășit de exploziile diferitelor
Kurganul lui Mamai () [Corola-website/Science/302349_a_303678]
-
1995-1996, cu antrenorul Ion "Lița" Dumitru și câțiva fotbaliști talentați, Leo Toader, Liviu Baicea, Mircea Cristescu, Aristică Cioaba, Marin Tudorache, Dan Neiconi, Fanel Țară, Vasile Matinca sau Toni Sedecaru. Lor li s-au adăugat ulterior și alții (Ion Bivolaru, Cristian Pușcaș, Romulus Bealcu, Tudorel Zamfirescu, Tiberiu Csik) care au menținut echipa în primă divizie timp de doi ani (1996-1998), retrogradarea fiind cea mai jenantă din istoria clubului, cu 10 puncte și numai trei victorii în 34 de meciuri. Degringolada s-a
CS Jiul Petroșani () [Corola-website/Science/302358_a_303687]
-
sud acționau Armata a 4-a Panzer, Corpul al 52-lea de armată german, Corpul al 48-lea Panzer și Corpul al 2-lea SS Panzer. Corpul al 2-lea Panzer a atacat pe un front îngust două regimente de pușcași sovietici. Tancurile Armatei a 4-a Panzer de sub comanda lui Hermann Hoth și-au deschis drumul prin liniile sovietice și, până pe data de 6 iulie, avansaseră cam 15 km față de pozițiile de start. Din nou s-a dovedit că planificarea
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
Lord Raglan din pozițiile din jurul Sevastopolului și au fost împise cu mâinile până pe culmea “muntelui Inkerman”. Aceste două turnuri, ajutate de bateriile de camp au copleșit artileria rusă, ai cărei tunari neprotejați de întărituri, au fost uciși sau răniți de pușcașii englezi înarmați cu arme cu bătaie lungă. Trupele rusești sa-u retras fără să reușească să atingă obiectivele inițiale. Regimentele britanice epuizate, alături de camarazii lor francezi, au părăsit victorioase câmpul de luptă îndreptându-se către pozițiile din jurul Sevastopolului asediat sau în
Bătălia de la Inkerman () [Corola-website/Science/303275_a_304604]
-
a prăbușit împreună cu zidul de pe latura vestică și nu a mai fost reconstruit) și un bastion în mijlocul laturii de nord. Turnurile de colț aveau rol de apărare, având la parter metereze pentru tunuri, iar la etaj o sală boltită pentru pușcași. Lipsa turelelor în celelalte colțuri se explică prin faptul că acele laturi erau mai puțin expuse unui atac, din cauza accesului mai dificil. Cetățuia a fost gândită de la început și ca loc de refugiu și rezistență armată în caz de asediu
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
aptitudinilor sale. La vârsta de 14 ani a renunțat la școală, lucrând pentru o perioadă la măcelăria tatălui său vitreg. S-a înrolat în marina militară franceză trei ani mai târziu, iar în 1953/54 și-a servit țara ca pușcaș marin în Vietnam primul război indochinez. Delon a spus că în timpul celor patru ani de serviciu militar a petrecut 11 luni în închisoare, pe motiv de „indisciplină”. În 1956 s-a întors la Paris. Nu avea bani și accepta aproape
Alain Delon () [Corola-website/Science/304529_a_305858]
-
general maior și comandant al districtului militar Kiev. A fost numit în septembrie adjunct al șefului Statului Major al Armatei a 8-a, participând mai târziu la luptele din Galiția în funcția de comandant al Brigăzii a 4-a de pușcași. În 1916 a fost numit la comanda Corpului al VIII-lea și a condus acțiunile armatei imperiale pe frontul din România în timpul ultimei acțiuni importante ruse din război, ofensiva Brusilov. După Revoluția din Februarie, a fost șeful Statului Major al
Anton Ivanovici Denikin () [Corola-website/Science/304038_a_305367]
-
fost desemnat președinte al consiliului județean, funcție pe care a îndeplinit-o până în luna decembrie a aceluiași an, când a devenit membru al executivului în Cabinetul Adrian Năstase, alături de alți doi clujeni: Vasile Dâncu, ministru al Informațiilor Publice, și Vasile Pușcaș, negociator-șef cu Uniunea Europeană. În septembrie 2003, în urma reorganizării Guvernului, devine vice prim-ministru. Între 2000-2004 a fost ministru de interne în Guvernul Năstase. Concomitent, în anul 2001, a fost ales în funcția de președinte al organizației județene Cluj a
Ioan Rus () [Corola-website/Science/303933_a_305262]
-
Asociația Generală a Inginerilor din România, Societatea Inginerilor de Automobile din România, Asociația Inginerilor Mecanici Agricoli din România, The Society of Automotive Engineers (SUA), precum și al Asociației Române pentru Clubul de la Roma. Fiica lui Ioan Rus este căsătorită cu Vasile Pușcaș (a nu se confunda cu Vasile Pușcaș), patronul firmei de salubritate Florisal din Satu Mare. La 29 iunie 2012, ministrul de interne Ioan Rus a luat apărarea premierului Victor Ponta, afirmând: „De la Aristotel și Platon, toți cei care au scris teze
Ioan Rus () [Corola-website/Science/303933_a_305262]
-
Inginerilor de Automobile din România, Asociația Inginerilor Mecanici Agricoli din România, The Society of Automotive Engineers (SUA), precum și al Asociației Române pentru Clubul de la Roma. Fiica lui Ioan Rus este căsătorită cu Vasile Pușcaș (a nu se confunda cu Vasile Pușcaș), patronul firmei de salubritate Florisal din Satu Mare. La 29 iunie 2012, ministrul de interne Ioan Rus a luat apărarea premierului Victor Ponta, afirmând: „De la Aristotel și Platon, toți cei care au scris teze de doctorat pe filosofie, pe politică, pe
Ioan Rus () [Corola-website/Science/303933_a_305262]
-
semnături pentru atacurile din 11 septembrie 2001, iar în decembrie 2001 a cântat pentru destinderea atmosferii trupelelor U.N. din Kuweit. Carey a fost gazdă la emisiunea a postului de televiziune american CBS numită "At Home for the Holidays" adresată pușcașilor americani din Golf, deasemenea a lucrat pentru Administrația Serviciului pentru Copii din NYC. În 2005, Carey a încercat Media europeană în emisiunea matinală Live 8 in London și la programarea alinării Shelter from the Storm la Uraganul Katrina, și la
Mariah Carey () [Corola-website/Science/304319_a_305648]
-
întorcea flancul armatei austriece, Napoleon urmărea cu atenție manevrele acestuia. Deși distanța față de trupele Corpului III era apreciabilă, Napoleon putea distinge în mod clar turnul pătrat ce domina localitatea Markgrafneusiedl, iar, în jurul orei 13, fumul gros degajat de linia de pușcași a mareșalului Davout îi indica Împăratului că acesta a trecut de clădire. Pe stânga, acolo unde austriecii lansaseră cea mai semnificativă amenințare, mareșalul Masséna, duce de Rivoli, reușise să îl împingă înapoi pe Klenau, stabilizând flancul stâng. Pentru francezi și
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]