2,499 matches
-
a început să scoată urlete prelungi, de animal, cum se spune că făceau lupii când încă mai existau prin pădurile noastre, și a ținut-o tot așa, în timp ce judecătorul și colonelul râdeau ceva mai încolo. Îi puteam auzi. Iar țipetele puștiului erau ca niște cârlige care mi se înfigeau în inimă. Pe Mierck și Matziev mi-i închipui în picioare, cu nasul lipit de geamuri, la căldură, cu un pahar de lichior în mână, cu burta gata să plesnească de atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
se înfigeau în inimă. Pe Mierck și Matziev mi-i închipui în picioare, cu nasul lipit de geamuri, la căldură, cu un pahar de lichior în mână, cu burta gata să plesnească de atâta mâncare și cu privirile ațintite spre puștiul gol, care se încovoia în gerul acela cumplit, vorbind despre vânătoarea de iepuri sălbatici, despre astronomie și tâmplărie. Toate astea mi le închipui, dar nu cred că sunt departe de adevăr. Lucrul sigur e că un pic mai târziu Despiaux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
recunoștea tot, crima, toate crimele, că ucisese, ucisese cu adevărat... Nu-l mai opri nimeni. Despiaux pusese paharul pe masă. Privea pe fundul lui, ca pentru a găsi acolo forța de a-și continua povestea. Colonelul puse să fie adus. Puștiul se smucea în toate direcțiile, repetând întruna același lucru „Eu am fost, da, eu am fost!“. Pielea îi era vineție, pătată din loc în loc de răni roșiatice, vârfurile degetelor de la mâini și de la picioare începuseră deja să i se înnegrească sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
crima. Era micul breton. Nu i-am răspuns lui Vignot. Fiecare cu ale lui. Fără îndoială, nu se înșela în legătură cu Le Floc, dar asta nu schimba nimic. Fetițele erau moarte, atât cea din Bretagne, cât și Belle de jour. Iar puștiul era și el mort, împușcat de un pluton de execuție. Și apoi, în adâncul sufletului îmi spuneam că Vignot poate se înșelase, că avea probabil motivele sale să pună întreaga poveste în cârca tânărului, așa cum și jigodiile de Mierck și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
petrecut-o în întregime în Biblioteca de Filozofie, citind din Kant și Schopenhauer. La prânz, am optat pentru o masă caldă la cantină din imediata vecinătate. Deși zona era de regulă extrem de circulata, la ora acceea aleile parcului erau cam puștii. Dintr-un boschet a apărut un individ de talie medie care s-a repezit brusc la ea, prinzând-o de încheietura mâinii că într-o cătușa. Lăură a încercat ca să se smulgă, dar zadarnic. Individul începuse să o târască cu
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
probleme. Ferro și Spunkmeyer se mai așezaseră ca o pană pe soluri cu climaturi mai teribile decât cel al Acheronului. ― Vânturile slăbesc. O vreme bună să ieși cu zmeul. O să stăm un pic pe loc ca să se mai distreze și puștii din spate. Venise clipa debarcării. Gorman ieși din hamuri și urcă pe culoarul central în direcția postului de operații tactice al blindatului. Burke și Ripley îl urmară, lăsându-i pe infanteriști să-și încheie pregătirile. Se regrupară tustrei în post
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
cu succes de mulți. Zona cool mă fascinează prin puterea unora de a vinde „unicitate“ pe bandă rulantă. Am suferit dintotdeauna de o febră a noului, o fascinație pentru liderii diafani ai modei. De aia ascult în continuare muzică de puști, văd filme cretin-comerciale, privesc fascinat vedete efemeride. Este o zonă extrem de vie când e pe val și o zonă mai moartă decât moartea însăși când iese din contextul favorabil. În contextul social de astăzi, ce înseamnă pentru dumneavoastră „fericirea burgheză
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
se pare că ai scris mai mult despre alți ani, de mult trecuți, decât despre cel de acum. Probabil că asta-i substanța anilor în general, una care nu poate fi pricepută decât după ce a înțepenit bine în insectarul unui puști pistruiat căruia îi plac istoriile vechi. Deocamdată, pentru această ultimă ediție specială, propunem o temă de vacanță, gândindu-ne mai ales la momentele de îndestulare sarmalescă, atunci când mintea zboară aiurea, iar stomacul moțăie. Hapax se cheamă tema pentru vacanța asta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
împlinit“ derizoriu pe care Macbeth îl corporalizează perfect. O roată din fier cu cranii care se rotesc ca niște bile mortuare îi agață lui Macbeth conștiința până i-o pulverizează. Coroana devine în final un cerc de fier pe care puștiul de pe bicicletă îl rostogolește râzând. Macbeth tocmai a trecut pe-acolo. Urmele rămase sunt spălate cu perii. La nivel dramaturgic, opțiunea pentru foarte puțin text nu duce la pierderea substanței piesei. Dimpotrivă, selecția materialului textual e făcută în așa fel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
spune la noi că te iubește. Astea sunt pentru noi mofturi, cel mai bun mod în care poți să-ți exprimi dragostea pentru cineva e să-l hrănești, să-i bagi lucruri pe gură. Era un serial, Pistruiatul, despre un puști care-i ajută pe comuniștii ilegaliști să lupte cu fasciștii. După ce a murit taică-meu, am avut mult timp următoarea fantezie: se făcea că eram Pistruiatul și trebuia să predau o mică tipografie clandestină unui bărbat cu Universul în buzunar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
Corint, a cărui iubire pentru Platon se vedea până și în felul cum umbla pe punte: măsurat, îngrijit, fără să se clatine. De altfel, cala corăbiei sale nu era umplută cu uleiuri, măsline, mirodenii, stofe, ori - pentru că tot veni vorba - puști, sânețe, ci cu ediții în piele, frumos stivuite, din tragici, din peripatetici, din satiricii latini, din presocratici, din neoplatonicieni, din Alixăndria sau din Organonul aristotelic, pe scurt o întreagă bibliotecă ambulantă din care Ianis împrumuta în țările dunărene pe grâu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe podeaua pavilionului. M-am întins de-a lungul corpului său, mângâindu-i picioarele cu tălpile mele desculțe. Apropo, ai făcut vreodată sex aici? i-am șoptit în ureche, al cărei contur tocmai îl urmăream cu limba. Cu vreunul dintre puștii snobi de la St. Paul? A gemut în timp ce mi-am retras gura. — Doar dacă pui la socoteală și pipăială. Nu, asta nu se pune. M-am frecat în susul și în josul corpului său până când amândoi gâfâiam de plăcere, sărutându-l în tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
care le dă fațadelor scorojite. Orice an de după 1989, căci poți cumpăra mașini americane la mâna a patra și te poți înscrie la nesfârșit la un concurs pentru un post la o firmă ținută de un italian. PERSONAJELE: Stefek - un puști blond ca din Creangă, numai că nu râde la soare, ci se uită cruciș, pe furiș la tatăl său care i-a părăsit pe el, pe sora lui și pe mama de mult, iar acum schimbă trenul în gara lor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
Înecat cu fumul de la țigară. Mi-am simțit vocea Încordată fără să vreau. De cînd s-au mutat afacerile aici? — Vara trecută... Am avut liber În ziua schimbării și ne-am dus la rîu să Înotăm. S-a Înecat un puști. Răspunse degajat și nu mi s-a părut că ar ascunde ceva. — Iulie sau august? — Cred că În iulie. Să presupunem că asta s-a Întîmplat În iulie, perioada În care EL, ca nou șef de secție, a făcut tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
așa-i. — Ai rămas singurul care urmează să-i preia atribuțiile sau luați de șef pe cineva din afară ? — Cred că ne Împrăștiem. — De ce? — Liderii Asociației au avut necazuri cu șeful care a murit... pentru că minorii sînt ușor de reperat... Puștii fug de acasă și formează bande de huligani care sug sîngele altor fugari. Odată ce sînt descoperiți, poliția e pe urmele lor... și nu mai e nimic de făcut. Puști care fug de acasă... Mă străfulgeră o idee care lăsă unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
gîndești la cineva anume? — Știu și eu... — Președintele asociației nu e de acord, nu ? — De aceea am și zis că o să ne Împrăștiem. Și cum o să vă mai scoateți banii? — A ! Clienții noștri sînt dintre cei mai buni și apoi puștii de afară sînt toți grozavi! PÎnă la urmă am reușit și eu să Înțeleg despre ce afacere era vorba. Nu-mi venea să cred că n-a fost nici măcar unul din bandă la microbuzele din albia uscată a rîului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cameră lămîiatică era o insulă solitară; lumea de afară pătrundea printr-un orificiu negru. Nu mă mai simțeam În largul meu pentru că se risipise vraja. Mă treceau fiori reci și mă simțeam Încordat de parcă era Îndreptată spre mine țeava unei puști prin orificiul despre care vă vorbeam. Pentru că nici la al treilea apel nu dădea semne c-ar veni să răspundă, am Întrebat automat: — Să ridic eu receptorul? O voce neașteptată, dintr-o direcție neașteptată, Îmi răspunse: — Vă rog, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
el cu Somnoroase păsărele în baie, dar încet-încet lucrurile s-au adunat. Am văzut anul acesta la Sfântul Gheorghe un Hamlet făcut de Arpad Schilling, în care trei actori în jeans, hanorac sau cămăși jucau cu o normalitate uluitoare Shakespeare. Puștii care au fost la acest spectacol erau înnebuniți după el și cred că pe tipul ăsta de așteptare demitizantă se pliază și filmul tău. E nevoie, așa cum spui, de această demitizare pentru un public care se raportează altfel la Eminescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
lux absolut! Dacă aș avea bani, nu aș zbura decât la clasa întâi. Pot să pun pariu că „Adam al meu“ nu a trebuit niciodată să îndure ororile unui zbor de mai mult de unsprezece ore spre L.A., cu un puști enervant lovindu-i scaunul. Într-o zi sper să fiu celebră și bogată și că o să îmi permit să stau la clasa întâi în timp ce vreun însoțitor frumos de zbor îmi toarnă cafeaua. Sau ceva mai tare. Poate după ce-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
un copil grăsuț a început să urle după jeleuri, și eu nu am așa ceva în cărucior. O întreb pe mama lui dacă nu cumva copilul ei ar vrea altceva, dar ea clatină din cap hotărâtă. Nu e de mirare că puștiul e așa de răsfățat. Trebuie să mă duc până la clasa întâi să văd dacă Snakely are jeleuri în căruciorul ei. Nu aștept cu nerăbdare momentul. Pe când mă îndrept spre clasa întâi, aproape că îmi rup gâtul împiedicându-mă de pantofii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
jos brățara și mi-o pun în buzunarul de la șorț. O port de aseară și am uitat cu desăvârșire s-o scot. Mă întreb dacă o să-mi mai spună ceva. Unde sunt afurisitele alea de jeleuri? O să-l omor pe puștiul ăla care mi-a dat atâta bătaie de cap. Doar pentru că e prea mic să fie mahmur! Sper să i se facă rău de la jeleurile alea (dacă o să le primească)! Sunt sigură că privirea ei a urcat spre gâtul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
meu de la clasa întâi îl cunoaște. Și știu că Snakely nu o să se mai uite strâmb la mine tot restul zborului. Mă duc încrezătoare înapoi la clasa a doua, cu un rânjet enorm întipărit pe față. L-aș pupa pe puștiul ăla pentru că m-a trimis după jeleuri. Dar unde e plodul ? Îl văd, doarme dus. La naiba. Îmi croiesc drum până la mama lui. Prea târziu, spune ea nervoasă. Îmi pare foarte rău, explic eu, dar... —Las-o BALTĂ, spune ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
în camera ei cât e ziua de mare, eu mă mir că nu amorțește de atâta stat în pat. Copiii se joacă de capul lor în bucătărie, că-i mai cald. Ce te uiți, bă, la mine, se răstește la puști când îl vede în drum spre baie. Nu mă uit bunică, se oțărăște copilul. Cum nu te uiți, te uiți, că așa vă învață mă-ta și tată-tu. Auzi, mămică, îi dau raportul copiii, când Rita ajunge acasă, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ton", de copii a avut prea puțin timp să se preocupe. Ei au crescut mai mult de capul lor și adesea, a avut de suportat din pricina lui Ovidiu, băiatul cel mare o serie de neplăceri. Când Ovidiu era doar un puști, nu agrea decât fotbalul, la școală notele erau de la 1 la 10 într-un amestec permanent, fără să se poată constata vreo scădere sau vreo ridicare a situației lui la învățătură sau vreo preferință pentru o materie anume. Profesorii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vineții, ies moi, tulburi, continuu, în valuri, se revarsă prin fisura creată în carcasa de os, o pastă caldă, vâscoasă ca lava unui vulcan. Monica vorbea despre cercul de Aeromodele de la Casa de Cultură unde era directoare, avea acolo un puști, Ionuț care se dovedea a fi teribil de inventiv, uneori îi inhiba pe profesori cu ideile lui. E un copil a cărui precocitate te uimește. Tatăl lui a murit de cancer acum vreo doi, trei ani dar el nu știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]