8,125 matches
-
să-și scoată mașina. Era o noapte cețoasă și se lăsase un frig prea pătrunzător pentru un sfârșit de octombrie. În dosul casei îl izbise un miros de pământ reavăn. Grădinarul îi îngropase pesemne în după-amiaza aceea trandafirii. Bulevardul era pustiu și apăsase puternic pe accelerator, în pofida asfaltului umed. O vagă remușcare pentru întârziere îi dădea ghes să se grăbească. În memorie îi rămăseseră stăruitoare acordurile de început ale Recviemuluide Mozart. Ce bine și le aducea aminte! Ce muzică magnifică! Începuse
RECVIEM DE MOZART de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360850_a_362179]
-
plăcut înfiorată să scutur de roade prunii. Când în ceața dimineții soarele varsă scîntei eu, cu drag, să alrg descuță, către brațele mamei.... Dar, căruța răsturnată, lîngă plugul ruginit, mi-amintește, încă odată, că prea tîrziu am venit. Bătătura e pustie casa-nclinată-ntr-o parte prin unghere țes păianjeni urlă vîntul în geamuri sparte. Buruienile-n grădină, mă întreabă, din ochi verzi: “ce se întîmplă, Titină ai venit să ne mai vezi? Noi o ducem foarte bine nimenea nu ne mai sapă nu
DOAMNE, AJUTĂ-MĂ... de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360893_a_362222]
-
nici visul nu mă primește. Adorm mereu/ pe aceleași cuvinte - acum fără sens - / răscolind lutul simplu, / nisipul pur și fierbinte / adunat din aurore îmbătrânite / poate prea devreme/ în casa vieții mele,/ unde visul își face culcuș / în imaginarul pustiu./ „Imaginarul pustiu“. Aceasta ar fi doar o interpretare generică a glipticii poemului; însă forfota gemulelor silogistice din structura semantică este mult mai adâncă... Cât suflu mitic freamătă în remarcabila construcție poetică, determinată ontologic! Asimilând „eterna reîntoarcere“, desprinsă din focalizarea lentilelor eliadești,poeta
VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360901_a_362230]
-
Ea mă ajută.. în eul cel urmăream. Eu în față, ea.. politețea o socoate, Făcând parte dintre lumi ‘roboate’, Doar o știiam far’a o bagă-n seama, Privind la aeram ce-i’norii de zeamă. Alergam..ploaie densă, strada pustie, Puteam a și muri-n picurii de bucurie, Cine-ar putea știe că nu-i 'meserie', Doar o emoție, veselie... e omenie! Se vedea, o altă umbră ce se apropia, Acu părea mică, o silueta ce se aciuă, Mogaldica cocoșată
OAMENI BUNI.. ÎN UMBRĂ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360956_a_362285]
-
-ți scriu mai mult și să-ți povestesc și ție una: alaltăeri eram în post la primărie și pe la nimiezi era o căldură de curgea nădușala de pe om, ăștia marii și-au luat valea cu bombardamentele astea. Bucureștiul a rămas pustiu și eu stam pe scaun, mă gândeam și eu așa ca prostu cam ce zi este, se apropia leafa și promisesem și eu că vă trimit prin Păsărică ceva parale, niște zahăr și alimente. Că zicea Păsărică să vină acasă
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364108_a_365437]
-
început să cadă bombele, la Cățelu’ , la Spitalul militar, la Scoala superioară de război, pe Panduri...Praporică ieșise în stradă, jucând și cântând : ,,La Cățelu, la Cățelu/ S-a-mbătat aseară Mielu...” Juca și cânta cum fac țiganii de mahala în mijlocul străzii pustii și eu priveam la el din ușa Primăriei și-l strigam : ,,Praporicăăă ! Măiii Praporicăăă !” Îmi venea să mai și râd de el cu moartea în spinare. Că-mi povestise cum se-mbătase el de bucurie că-și găsise iubita, pe
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364108_a_365437]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > UN SFÂRTECAT DE CRUDUL INFINIT Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 934 din 22 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Fac cruce din lacrimi înalț priviri lumânare nestinsă depărtare plâng sărutând covor de amintiri pe pustie tristă cărare de dor stea în noapte adio adio mamă Doamne așează peste cruce lacrimă clipă mama mea mă închin la pustiu vino Doamne coboară Doamne peste sufletul meu suflet târziu în viața mea șuvițe să pot pe mama mea
UN SFÂRTECAT DE CRUDUL INFINIT de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364178_a_365507]
-
În funcție de vârstă, stare de spirit, influența pe care o au asupra cititorului. Fiindcă după ce te întorci obosit de la serviciu, după ce petreci o seară minunată în compania unor prieteni apropiați, după ce iubești cu pasiune, după ce te plimbi pe înserat pe alei pustii de parc... restul e literatură. Și chiar dacă se poate trăi foarte bine fără lectură, aș vrea să-i pot face să înțeleagă ce pierd pe toți cei care n-au deschis niciodată o carte. Când, la un inevitabil final, este
CLUBUL DE ELITĂ AL REPREZENTANŢILOR DE SEAMĂ AI LITERELOR ŞI ŞTIINŢEI ROMÂNEŞTI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364185_a_365514]
-
aproape magice. Trăind permanenta nostalgie după paradisul pierdut, apariția femeii în decor a creat poetului o nouă stare de conștiință, convins fiind că alături de ea ( femeia), blestemul biblic își pierde orice putere. „într-o zi / plaja oceanului am găsit-o pustie / lipsită de sens/ fără versuri / fără poeme / fără triluri fluturi flori de păpădie / care să îmi descânte de iubire / nu mai era nimeni nu mai era lumină în zorii acelei zile / Edenul s-a lăsat înghițit de mare /ca mine
EXEGEZĂ. EA TOT, EA ABSOLUT, EA UNIVERS...” , AUTOR GEORGE ADRIAN POPESCU ( EUNESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364179_a_365508]
-
istoria acestor așezări creștine datează de la anul 400, pe vremea împăratului Teodosie. Doar că aceste mănăstiri au fost în timp pustiite de hoardele năvălitorilor. Petru Athonitul, plecat de la Roma din porunca Maicii Domnului apărută în visul lui, a gasit muntele pustiu. El s-a adăpostit într-o peșteră întunecoasă plină cu tot felul de târâtoare otrăvitoare, pe care le-a dat afară cu rugăciunea sa, fără luptă sau foc ori altceva. El s-a hrănit cu ierburile ce creșteau în apropierea
MUNTELE SIHAŞTRILOR (2.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364251_a_365580]
-
despre nașterea Înaintemergătorului și pentru că acesta a primit vestea cu scepticism, a rămas mut până la împlinirea ei. El a rostit prima dată numele de Iisus! Părinții Bisericii spun că tot el este acela care l-a însoțit pe Moise în pustie când a scris cartea Facerii, descoperindu-i minunatele taine de la zidirea lui Adam, despre despărțirea neamurilor, despre eliberarea poporului lui Israel din robia babiloniană, despre Nașterea Mântuitorului și a celor care au urmat. El a tălmăcit prorocului Daniil vedeniile pentru
SOBORUL SFÂNTULUI ARHANGHEL GAVRIIL de ION UNTARU în ediţia nr. 925 din 13 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364262_a_365591]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > COMUNIUNE Autor: Daniela Tiger Publicat în: Ediția nr. 1067 din 02 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului adânc surâs din picături de stele urcând în formă tristă de sărut descătușează mișcarea universului de foc al pașilor pustii risipit legământ pe-altarul de granit al timpului alungat în ecoul îngrădirii creând lumină din nelumină agățat de nestinsă sortire mișcă constelații la granița credinței alungă galaxii de nisip în clepsidra albastră dintre spațiu și orgolii dansând pe fire de
COMUNIUNE de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363080_a_364409]
-
DIN MĂNĂSTIREA SCOPELOS Părinții aceleiași mănăstiri ne povesteau, zicând: Acum cativa ani trăia aici un călugăr numit Iantos. Acesta în viața lui a postit foarte mult și se ducea mereu la locul ce se numeste Cutila. Odată pe când era în pustie, iată au venit saracinii în părțile acelea. Unul dintre ei când a văzut pe călugăr și-a scos sabia și s-a îndreptat spre el cu gândul să-l omoare. Călugărul când l-a văzut pe saracin că vine spre
LIVADA DUHOVNICEASCA (32) de ION UNTARU în ediţia nr. 1022 din 18 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363205_a_364534]
-
sunt sfârșiți de la luptă și foame, De-abia se mai țin lâng-a cailor coame. - Nu-s semne pe masă că cerul ne-ajută! Aruncă prelatu-nspre obștea tăcută. Iar pata din vinul vărsat pe tăblie, Se-ntinde spre colțuri, a casă pustie! - Atât! Ia-ți părinte vânzarea de suflet, Mai bine te-nchină și roagă ca-n umblet, Solia trimisă în țara vecină, S-ajungă în pace și oastea să vină! Așa i-om sfârși pe dușmanii de-afară Și pleacă spre
FESTUM FATUORUM de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363274_a_364603]
-
Viața își crește rădăcini adânci în pământul arid al ființei mele, Si le răsfira în toate direcțiile, Fără să știu unde duc Și cum să le scot la lumină, Mă îngroapă și pe mine odată cu ele, Mă coboară în beznă pustie și rece. Încerc să mă smulg din strânsoarea lor crâncena, Să mă eliberez din urzeala lor blestemata și crudă, Aș vrea să le retez, să le golesc de seva amară și neagră, Ce gâlgâie în venele lor lemnoase, Dar sunt
RADACINI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368328_a_369657]
-
25 de ani. Dar toate acestea au fost de mult... Am revenit recent în Apahida. Primul lucru ce m-a frapat, a fost lipsa locomotivelor din parcul rece de la Dezmir, precum și rampa de încărcare goală, abandonată, lângă o gară aproape pustie. Am aflat că locomotivele fuseseră tăiate și vândute la fier vechi. Turnul de control rutier de la intersecția cu șoselei care cotește spre Cojocna nu mai există. Am lăsat în dreapta drumul Cojocnei și am apucat-o spre centrul Apahidei, urmând șoseaua
CĂLĂTOR ÎN TIMP de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368334_a_369663]
-
că atunci, pe atunci, la vederea lor,lacrimile care începeau să-mi scalde obrajiide bucurie erau...de ... VII. ÎNCĂ, de Răul Bâz, publicat în Ediția nr. 1449 din 19 decembrie 2014. o noapte în care se aprind globular sentințele părinților pustiei... dreptatea lor aplicată pe suflet ca o cămașă de forță... repede, repede, câteva cruci care nu-i ajută decât spaimei... ferocitatea zeului traversează pereții ... Citește mai mult o noapte în care se aprindglobularsentințele părinților pustiei...dreptatea loraplicată pe sufletca o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
se aprind globular sentințele părinților pustiei... dreptatea lor aplicată pe suflet ca o cămașă de forță... repede, repede, câteva cruci care nu-i ajută decât spaimei... ferocitatea zeului traversează pereții ... Citește mai mult o noapte în care se aprindglobularsentințele părinților pustiei...dreptatea loraplicată pe sufletca o cămașă de forță...repede, repede,cateva cruci care nu-i ajutădecât spaimei...ferocitatea zeului traversează pereții... VIII. PRESENTIMENT, de Răul Bâz, publicat în Ediția nr. 1442 din 12 decembrie 2014. O sticlă de vin roșu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
filmice. Unele idei sunt direct dramatizate: „Tu evadezi, evadezi, până unde?/ Vei ajunge oricum în fața plutonului de execuție./ Eu voi fi doar o salcie, un martor natural./ Auzi cum geme salcia în vânt, auzi?” Sau: „Am întâlnit pe o insulă pustie o celebritate./ Cine spune asta ? Întreabă respectivul./ Avea dreptate. Semăna izbitor cu Homer,/ dar era un biet pacient fugit dintr-o detenție.” Defilarea asociativă aleatorie a ideilor redă parcă întregul vălmășag de gânduri din jurul unei stări sau al unei idei
BORIS MARIAN MEHR de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368356_a_369685]
-
meu de nemurire? Mă porți și-acum la tine-n gânduri sau m-ai gonit (dar cu tandrețe) Și nu îți mai aduci aminte de ani senini din tinerețe? Visezi în nopți cu lună plină sau somnul ți-este somn pustiu? Te-ai mai schimbat, vremea te schimbă? sau ești la fel precum te știu? Și spune-mi, greu te doare soarta, te dor durerile lumești Pe care le-ai primit din plin și te-au trimis pe unde ești? Iubitule
PRIBEAG de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368409_a_369738]
-
rămase într-un colțișor de gând): „liniștea serii” (sintagmă eminesciană), zidul tăcerii, mantia tăcerii, petale de iubire, marea vremii, nori grei de plumb, flori de rouă, porțile durerii, elixir al fericirii; izvor de vise, cărări de dor, cupa vremii; suflet pustiu, „toamna număr frunzele ce cad”, sufletul pierdut ș.a. Și în acord perfect cu versul eminescian: „Câte oare vor învinge / Timpul mării infinit? / Câte oare, se vor stinge / Fără de a fi trăit?” (Taină). Influența clasicilor atestă o bună cunoaștere livrescă a
UN VIS DE NEMURIRE – TRECÂND PRIN ANOTIMPURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368385_a_369714]
-
van/ M-am ridicat încrâncenat din tină/ De-am fost lovit de Marele Divan// Am înfruntat și bezna, și teroarea/ Speranțe am avut numai în Eu/ Am refuzat uitarea și iertarea/ Ordin de front proscrisului ateu// Singurătatea mi-a rămas pustie/ Când uneori tăcerile vibrau/ Vedeam în neguri viața cum învie/ Și trâmbițele morții cum mureau// Eu urmăream comete călătoare/ Și-n universuri stele scânteiau/ Din haos se născuse un alt soare/ Când fără margini jubilau” (Neamului străbun). Fior și reverb
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]
-
ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Strofe > Valori > CEZARINA ADAMESCU - O VOCE CONȘTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU Autor: Cezarina Adamescu Publicat în: Ediția nr. 1973 din 26 mai 2016 Toate Articolele Autorului Virginia Vini Popescu „Între porți de univers” Editura ANAMAROL, 2016 București (în curs de apariție) Invitația autoarei Virginia Vini Popescu de a pătrunde împreună cu ea
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
a săturat de nimicnicia umană care merge îndărăt, spre pieire, fără să țină cont de menirea lui inițială. Folosind ca procedeu stilistic personificarea, autoarea închipuie o poveste romantică despre Selene ce suspină după iubitul care o urmărește vrăjit: „Luna trăirilor pustii, / A cerului pictat cu aur, / Mireasa nopților târzii, / Lampă aleasă din tezaur. // Cu-o rază albă îi șoptește, / Din clopotul nemărginit, / Iubitului ce-o urmărește / În nopțile cu cer vrăjit. // Prin gestul tandru de lumină, / Pământului îi dovedește / Că are
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
așează în fața ochilor un univers variat de sentimente, de simboluri, de taine ascunse în strigătul unei conștiințe care duce o luptă inegală cu destinul, mereu răvășită de neliniștile existențiale. „ Toate mor. Pe unde vei trece noaptea/ vei auzi șoaptele străzilor pustii,/ a caselor părăsite, a ferestrelor nedeschise.” ( Într-un cuvânt încape întreaga lume). Poeta Irina Lucia Mihalca se întreabă, adesea, de ce toate cuvintele „tac și plâng”... când ar putea să devină emoție, să devină poezie. Fire sensibilă, cu o viguroasă forță
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]