1,913 matches
-
Încărcată a părinților mei trecuți cu sila la colhoz, a milioanelor de jertfe din lagăre, a Îngerilor lui Decembrie, care s-au coborât că pe-o scară de matase să aducă lumină pe pământul urgisit. Dar, iată, a bătut vântul putred al comunismului și aripa revoluției s-a umezit de suspine de prunci. De ce ai lăsat, Doamne, În mare milă Ta, să fie uciși și Întinați atâția tineri? Poate sunt turbat și pătimaș, Doamne, dar nu pot să-i iert pe
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de 21-22 decembrie 1986 oră 2 și 17 minute, cum peste 3 ani, În aceleași zile, să vină Îngerul, poate trimis de atâția Malini, si sa lumineze inima românilor. Care va fi fost vină inocentei Încât să deranjeze acea Putere putreda? Poate că judecată divină s-a Împlinit - sau, poate, că se va Împlini! Cu siguranță că planul de viață al lui Alexandru Malin Tăcu va fi desăvârșit vreodată Într-o altă dimensiune existențiala, fiindcă nu rămân părți de hâr neîntregite
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
cu revista în mână... când Eminescu intră în odaie la mine palid la față și fără a-mi da o bună dimineață îmi spuse încet: Am pățit-o! Am fost păcăliți de Hașdeu! Cum așa? Ce fel? La noi e putred mărul e iscălit de P.A.Calescu,adică Păcălescu”... La Junimea totul era croit pe măsura membrilor ei. Componenții societății - grație lui Pogor și nu numai - purtau porecle, care unora li se potrivea ca o mănușă. Poreclele erau individuale sau colective
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
zice: <<E un neam de oameni căruia îi place să se ocupe cu lucrurile de nimic sau de prisos din cărți; scriitorii, observând și ei, în fine, că au dreptate, s-au hotărât să smulgă din cărțile lor toate ramurile putrede și uscate sau chiar și pe acelea care cresc neregulat>>. Vrea să zică, acesta e rolul criticului, să smulgă ramurile rele din copacii viguroși. Dar Pausanias, spre a face lucrul și mai înțeles, continuă cu următoarea comparație potrivită, deși cam
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
acela care a dat cel dintâi alarma împotriva zapciilor care ereau o plagă pentru bietele populații. Bineînțeles, fiind date moravurile vremii, Rosetti a fost mai mult zeflemisit decât luat în serios pentru încercarea ce făcea de a tăia în carnea putredă a urâtelor deprinderi. Eugeniu Stătescu, ministru de Externe, creează biuroul presei la ministerul său. E numit în acest post Grigore Ventura, directorul politic al ziarului l’Indépendance Roumaine, ziar independent pe vremea aceea. Rosetti aduce numeroase propuneri democratice, între altele
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
pe coaste - spre a dejuna. Dejunul fusese comandat la o cârciumă din fața temniței. O cutie cu sardele este deschisă. Trebuie să fi fost din alt secol, căci untdelemnul era rânced. Apoi vin patru ouă fierte. Întâiul pute, al doilea era putred, din al treilea apare un pui mort. Cârciumarul, neavând ouă proaspete, ne vânduse ouăle răcite de la o cloșcă. în urma ordinelor venite „de sus“ suntem scoși de la secret și instalați în două camere mari. Eu sunt într-o cameră cu 4
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
cîte izmene, cîți ciorapi avea. Pe scurt, toată fosta conducere a țării era acuzată de hoție. Ce armă mai bună putea fi acordată comuniștilor, împotriva unei clase sociale, care făcuse România? Comuniștii distrugeau, așadar, la 23 august 1944, o lume putredă! În plus, anchetatorii, înalți consilieri ai Curții de Casație, cu toate că au făcut și pe detectivii, n-au găsit nici un hoț, dar, în schimb, întrebuințînd practici atît de nedemne, au compromis pînă și înalta magistratură a țării. 65 În fine, la
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
interesează timpul într-o lume amenințată mirosurile blînde spun ca niște boabe de grîu care trec dincolo de dinții hîrciogilor să taci zice iarba liniștită ca o cravașă agățată în cui (dumnezeiasca ei liniște) tînăr frumos încăpățînat vrei să schimbi baricadele putrede din visare "poezia ta seamănă cu bîtlanii!" este ora buletinelor de știri tot mai lungi ora colindelor închise în cuști florile cresc numai în minți te zbați viața nu este un psalm în fiecare zi te oferi cuțitului de chirurg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
ducesă? Ei bine, oricum ar fi... Pe mine m-ați liniștit Într-adevăr. Deci nu e nici o primejdie... De ce voiați să mă căutați, frumoasă Ingrid? Tot nu mi-ați spus! „știe că mint și știu că ea minte. Ceva e putred aici“, Își spuse Conrad. Doamna se Înclină Încă o dată adânc. — Asta mai poate să aștepte. Am auzit că plecați fără Întârziere. Pot să vă rog, Înălțimea Voastră, să mi acordați audiența când vă Întoarceți? — Dar, doamna mea, așa târziu, noaptea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Fratele Ulrich ceru un cuțit și Începu să reteze cu hărnicie crengile care se-mpleteau Într-un perete de netrecut. După ce se osteni astfel o vreme, urmat de strădaniile celorlați, care se luptau și ei cu hățișurile sălbăticite, de sub frunzișurile putrede apăru o gură de vizuină, În care, cu oarecare greutate, se putea intra pe brânci. Aici e, spuse călugărul. Numai la Început e atât de Îngust. Înăuntru tunelul se lărgește și se poate Înainta În picioare. Pătrunseră În vizuină. Dintr-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
tunelul și spuse: — Domnule Bodo, nu vă fie cu supărare, nu cred că a putut ieși cineva. N-avea pe unde. Ați văzut ce greu am răzbit noi. și nu se vedeau nici un fel de urme. Numai mușchi și frunziș putred și crengi Îmbârligate care ar fi trebuit tăiate... Aici, dimpotrivă, sunt o mulțime de urme proaspete care duc Înăuntru. Cred că cei doi cavaleri au venit din vizuină, au ajuns Împreună aici și apoi Eglord l-a Înjunghiat pe blestemat
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
bucură privind locatarul încarcerat, nebănuind nicio clipă zbuciumul și lacrimile lui. Și ne mai numim creștini! Ne-am oprit. În fața noastră, după grilaj, câțiva castori își făceau de lucru în fața unui bazin rotund în care zăcea o apă jegoasă și putredă. Le picaseră mustățile tot așteptând să se bălăcească într-o apă limpede și proaspătă. Cu un aer blazat, loveau din când în când cu labele apa mocirloasă din scăldătoare, tânjind după vremuri mai bune, care se lăsau așteptate. Filozofie a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
vădit anturajul unei femei tinere, fiindcă mi-a mărturisit îi aducea aminte de Lida, soția care îi murise și după care tânjea vizibil. A.B.Ce "tabieturi" aveți atunci când sunteți la masa de lucru? Ce pregătiți? Nu scriu cu mere putrede în sertare și nici arzând miresme, cum se pare că preferă Proust, pentru redeșteptarea imaginației. La masă de scris mă așez de preferință când sunt perfect detașat de treburile și angaralele vieții cotidiene, iar pe fereastră intră o trâmbă de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
acuză Luptătorul, „guvernul Nicolae Iorga a deschis un război fățiș împotriva Bucovinei, hotărând distrugerea individuală a intelectualilor români bucovineni.” De aceea, „îmbrăcat în platoșa unei conștiințe civice superioare, Luptătorul va lupta cu necruțătoare înverșunare 129 împotriva a tot ce este putred, corupt, vicios și ilegal, va stimula cu bărbăție toate tendințele regeneratoare și va fi - în limita puterilor lui - o neclintită pavăză a democrației, în cadrul noilor orientări înspre care se îndreaptă astăzi omenirea.” În „Cuvinte către cititori” ziarul cheamă pe cei
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
15 februarie 1923, anul XIV, citim în cuprins: „Ceva despre pădurile Bucovinei” de George Bălan ; „Cultura mătăsarului” (viermele de mătase) de Iustin Onică; „Gălbeaza sau distomatoza” și „Despre fătare la vitele cornute”, ambele de I. Bodnariuc, agronomul - regional; „Compostul” (gunoiul putred, mranița) de Eust. Moldovanu care semnează și „Cultura alacului (soi de grâu); Din albinărit: Prinderea și așezarea roiului - de Ioan Vicoveanu; Cocoșeii de pe pruni - de Paul Scolobiuc; Sfaturi pentru gospodine; Vietăți urâte omului; Sfaturile unui plugar - Andrei Eftimie Mândru din
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
oraș mereu veneau tot noi îndemnuri/ Și fumul din furnale urcat pînă la cer". În februarie 1950, conducerea U.S., printr-o adresă, comunică Filialei ieșene regretabilul plagiat al unui membru al Filialei din Constanța, "fapt care demonstrează că vechile și putredele năravuri ale literaturii burgheze încă mai persistă printre unii mînuitori ai condeiului. Roși de ambiții nemăsurate și setoși de glorii nemeritate, elemente necinstite își însușesc munca altora, dînd-o drept a lor. / În felul acesta, speră că se vor putea strecura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
să recunoască despre părerile sale literare că sînt politice, dar, și mai grav, dușmănoase. După numeroasele și constant contondentele anchete, ajungea ca anchetatorul să-și însoțească pumnii de cuvîntul "simbolism", ca eu să accept că am făcut elogiul simbolismului decadent, putred, reacționar, așa cum aflasem, în primele zile ale arestării, din declarația lui Filip. Inepția, transcrisă în procesul-verbal de anchetă, mă scăpa pe moment de bătaie, dar nu de înjurături. Cu destulă ironie, autoironie și sarcasm este prezentat rezultatul final al "dialogului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
tocurile ușilor sau ferestrelor, tot lemnul fusese luat de trupele nemțești, bulgărești și turcești pentru foc, atunci când au ocupat orașul, înainte de Crăciunul lui 1916. Toate obiectele luate, nici măcar o farfurie sau o lingură cu care să poți mânca, doar parchetul putred și plin de pământ în care mai erau impregnate urme de bocanci ale soldaților străini. Pereții erau crăpați, plini de igrasie, ninsese probabil direct în camere. Păianjeni, urechelnițe și tot felul de gândaci de toate mărimile și formele erau acum
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
se înece. Este lăsat să-și tragă răsuflarea. Mai varsă de câteva ori tot felul de lichide și chiar firicele de sânge, murdărindu-și costumul jerpelit, apoi trage două guri mari de aer în plămâni. Un aer rece și îmbâcsit, putred, care îi provoacă și mai multă greață. — Revino-ți în fire, tâmpitule ! Și iar este luat pe sus, mai merge puțin până coboară câteva trepte și trece printr-un alt culoar, unul și mai îngust, luminat și mai slab, unde
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
obosită a maică-sii, pe care o căuta disperat și o găsea numaidecât, îi mai potolea atunci neliniștea și fricile. Aici însă nicio prezență umană nu îl putea ajuta. A început să dea în pereții groși de cărămidă rece și putredă cu pumnii, în stânga și în dreapta. — E cineva ? Alo ! E cineva aici ? a zbierat, însă niciun răspuns dincolo de ziduri și de ușa imensă de metal. A dat și în ea, însă degeaba. Claustrofobia i se accentua din ce în ce mai tare, inima îi bătea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Periferiile erau singurele care îl doreau, dar s-a ferit de ele, de frică să nu fie înghi- țit și umilit de niște guri imense, cariate și pline de coji de semințe. Periferiile cu luminile lor stinse și cu mirosul putred de ratare, unde niciun reflector nu strălucea și un chiot înso- țit de un scuipat erau aplauzele. În octombrie 1940, România se aliază cu puterile Axei, sub conducerea lui Ion Antonescu, iar în vara lui 1941 intră în război pentru
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
desert în plus, nu conta. Și credea că șansa stă la colț și mai durează puțin până când va prinde un angajament într-un restaurant nu neapărat celebru, dar unde măcar toaletele să nu-ți întoarcă stomacul pe dos și mirosul putred de băutură ieftină să nu se impreg- neze în haine. Tot timpul era mult fum, înecăcios, căruia abia îi putea face față. Transpira din ce în ce mai des și lua pauze pentru a-și clăti plămânii, iar atunci unii începeau să-l huiduie
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
induce un mediu prea aseptic de existență. Leons Briedis - un intelectual admirabil - e, altfel, un om muncit de obsesii și veșnice nemulțumiri: i s-a plâns lui Nae Prelipceanu că în Letonia e rău, că, dincolo de pospaiul occidental, totul e putred pe dedesubt. Briedis folosește un limbaj metaforic, o terminologie abisală, agreată și de Maria. „Lasă, Leons, că la noi e putred și pe deasupra, și dedesubt!”, încearcă să-l consoleze Nae. În aceeași seară, la hotel, în prima semifinală a lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nemulțumiri: i s-a plâns lui Nae Prelipceanu că în Letonia e rău, că, dincolo de pospaiul occidental, totul e putred pe dedesubt. Briedis folosește un limbaj metaforic, o terminologie abisală, agreată și de Maria. „Lasă, Leons, că la noi e putred și pe deasupra, și dedesubt!”, încearcă să-l consoleze Nae. În aceeași seară, la hotel, în prima semifinală a lui Euro 2000, Portugalia pierde în fața Franței prin așa-zisa „moarte subită” sau „golden goal”. Îmi pare sincer rău. Franța e deja
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
centrală a orașului. O clădire imensă, cu coridoare interminabile (ca la Kafka) și cu câteva „filtre de control” - femei de serviciu, așezate la mese cu veioze - prin care treci până să ajungi la camera ce ți-a fost repartizată. Carpete putrede, podele gonflate, miros de mucegai, lumină de cavou... Pe coridor, în fața mea, Lasha Bakradze îl ajută pe conaționalul său Giorgi Achwlediani (scriitor și jurnalist sportiv din Tbilisi, tot el și băutorul de tequila din bar) să ajungă în camera sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]