2,010 matches
-
dar le simțea ochii ațintiți asupra lui, simțea bârfa cum Îl urmărește prin clădire și până la ședința de dimineață a inspectorului Insch. Dormise prost, visase numai blocuri turn, ceruri În flăcări și cuțite sclipind. Fața lui Angus Robertson, deformată și rânjind, În timp ce-i cioplea lui Logan stomacul. Inspectorul era la locul său obișnuit, așezat cu o fesă pe marginea biroului, cu lumina crudă lucind pe creștetul capului său cel chel. Nu-l privi pe Logan, păstrându-și atenția concentată pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
vreo casetă cu asistentele care se schimbă, mai bine te mai gândești o dată! — Asta e o anchetă de crimă! — Nu mă interesează. Nu vezi nici o casetă cu asistente dezbrăcate. Logan se zbârli. — Ascultă ce e, drăguță... — N-avem camere acolo. Rânji, dezvelind un set perfect de dinți. Noi am Încercat, da' șefii n-au vrut s-audă. N-aveau Încredere că ne vedem de treabă. Ce păcat. Puteam face avere cu casetele-alea... Centrul administrativ al spitalului era mai plăcut decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
merita să zâmbească. — Bang! Spuse el, pleznind un pumn dolofan În cealaltă palmă. Acum o am pe casetă. O să pun pe cineva să mi-o tragă pe.un disc, s-o folosesc pe post de screensaver pentru calculator. Bang... Logan rânji, revenind la laptopul său. Mai erau destule nume pe listă peste care să treacă. Zece minute mai târziu, stătea În fața unei hărți mari și laminate a Aberdeenului, pusă pe peretele opus al camerei mobile de anchetă. O marcaseră cu pix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cu un accent american plângăreț. Ești așa mare și specială. Mă aperi tu dacă se-ntoarce nenea ăla rău? Ba chiar flutură și din gene. Câteodată ești așa un idiot. Se grăbi În bucătărie să facă un ceai. Agentul Rennie rânji pentru sine În hol, apoi porni după ea, strigând: — Nu mă lăsa! Nu mă lăsa! În mașina de patrulă, Logan porni radiatorul și așteptă ca parbrizul să devină din nou transparent. Sunteți sigur că-i bine? Îl Întrebă el pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
merge căutarea? Îl Întrebă, amestecând absent În tăițeii rehidratați. — Nimic. O mulțime de clădiri și n-au habar În care o să fie. Watson oftă, privind din nou pe fereastra din spate, la zăpadă. — O să fie o noapte lungă. — N-are-a face, rânji Rennie, are EastEnders Înregistrat. Watson mormăi. De parcă se putea să fie și mai rea ziua aia! În Westburn Park nu era nici urmă de Fordul Fiesta lui Martin Strichen. Nu pentru prima dată, Logan se Întrebă dacă nu cumva Strichen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cele din urmă, Își dădu seama de ceva care fusese fix la nasul lui tot timpul. La naiba! Izbi volanul cu pumnul. La naiba, la naiba, la naiba, la naiba! — Isuse, omule, calmează-te. Ce s-a-ntâmplat? Logan Își rânji dinții și izbi din nou volanul. — Faci vreo criză, ceva de genul ăsta? — Tu mereu știi când moare cineva, nu? Tu știi naibii de fiecare dată când găsim un cadavru. Logan se uită urât pe fereastra mașinii când trecu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pe pauză porcăria aia! Așezată În fotoliul ei tăiat excesiv, doamna Strichen depuse În teanc Încă o țigară moartă. — Voi vă opriți vreodată din certat? spuse ea, scoțându-și bricheta și țigările. Parcă sunteți niște afurisiți de copii. Watson Își rânji dinții. — Vrei ceai? Fă tu ceai. Se-ntoarse să se ducă sus. — Unde te duci? Mă duc să fac pipi. E-n regulă din partea ta? Agentul Rennie Își ridică mâinile ca pentru autoapărare. — OK, OK. Fac eu ceaiul. Doamne, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o dată, la noroc. A treia lovitură Își găsi ecoul În pereții carierei, acoperind sunetul lemnului crăpat, când elementele de fixare ale zăvorului cedară. Înăuntru era ger și Întuneric, iar mirosul de șoareci și șobolani pălea sub praful de ani Întregi. Rânjind nervos, lăsă femeia să-i alunece de pe umăr pe podeaua de ciment. Pielea ei palidă lucea pe cenușiul Întunecat și el tremură, Încercând să simuleze că era din cauza frigului. Dar știa că e din cauza ei. Valiza cea mare fu pusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
când cineva-l strigă. — Lazăre! Era Gary cel Mare, care Împroșca bucățele de Tunnocks Tasty Caramel Wafer pe biroul recepției. Rânjetul era suficient de mare cât să cuprindă un umeraș. Capul colegului său țâșni afară, cu telefonul lipit de ureche. Rânjea și el, aratând-i entuziasmat prin geam lui Logan degetul mare ridicat. Gary cel Mare năvăli prin ușa laterală și-l Îmbrățișa ca ursul pe Logan. — Dragul de tine! Deși bine intenționată, micuța manifestare plină de recunoștință făcu stomacul plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Și nici un copil n-o să mai moară. Puse o mână ca de urs pe umărul lui Logan. Te-ai descurcat bine. Conferința de presă fu ca un târg de vite: jurnaliștii care strigau, camerele fotografiau cu bliț, novicii de pe la televiziuni rânjeau... Logan Îndură totul cât putu de grațios. Colin Miller Îl aștepta la finele conferinței, pierzând vremea În partea din spate a camerei, cu un aer stingher. Îl lăudă pe Logan pentru treaba extraordinară pe care o făcuse găsindu-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
când treceam prin vale, frigul și înghețul își puseseră plasele peste drum, însă eu îmi vedeam de direcția mea, aprinsesem lanternele și perseveram alergând cu spiritul curajului înspre răsăritul de la orizont... când am observat deodată șarpele cu ghiare de întuneric, rânjind la mine de prin tufe. Ce vrei, slugă a întunericului? l-am întrebat ridicându-mi viziera coifului pentru a mă asigura că era ceea ce părea și pentru a ghici dincotro voia să sară. Ce vreau? s-a răstit răutăcios. Vreau
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
saturi și să pleci! Ești doar un personaj nesemnificativ în fața arborelui infinit... Nesemnificativ?... Eu mă strecor în sufletele oamenilor și le influențez gândurile, și acolo unde plănuiesc eu dezastru nu are cine să rezolve situația. Puterea mea e nelimitată, a rânjit strâmbându-se la mine sfidător. Ba nu e nelimitată, i-am răspuns cu convingere, doar lumina însăși e nelimitată. Puterea ta se oprește unde începe infinitul arborelui universal. Acesta-i adevărul. Și i-am băgat lanterna în ochi. Atunci, s-
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
exagera, desigur - un milion de sesterți; săli mici, unde puțini privilegiați se adunau pentru jocurile erotice colective ale sclavilor tineri; o piscină săpată în stâncă, adâncă atât cât să te poți distra cu băiețandrii aceia. „Face baie cu peștișorii lui“, rânjeau curtenii. Unii îndulceau cu ipocrizie povestirile, zicând că așa se comportaseră și Socrates, iar apoi Plato, și Alcibiades, și Alexandros. Se spunea că Tiberius era acum un pedofil bătrân și disperat, incapabil să se elibereze altfel de trecutul lui tulbure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
întâmplase însă ca Thrasyllus, tăcutul astrolog din Rhodos, înfășurat în vechiul lui pallium cenușiu, să-l înștiințeze misterios - și foarte oportun - pe Tiberius: „Am citit în astre că Gajus nu va deveni niciodată împărat“. — Ești sigur de ceea ce ai citit? rânjise Tiberius. Iar Thrasyllus îi dăduse un răspuns care avea să intre în cărțile de istorie: — Pentru băiatul ăsta, e mai puțin probabil să devină împărat decât să traverseze călare apele golfului, din portul Puteoli până la Baia. Astfel îi salvase viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
au dat lui Pompeius un pretext pentru a trimite acolo legiunile. Noi trebuie să aducem pacea la granițele acelea. Împreună cu Herodes, îi vom da libertatea și conducerea lui Harithat, regele destituit din Nabatene... — Harithat și prăzile lui din deșert... Macro rânji și adăugă: În fiecare dimineață mă întâlnesc cu proconsuli, procuratori, prefecți ce guvernau marile provincii, iar acum se plimbă prin Forum sau stau în terme, fără funcții, fără bani... Junius Silanus spune că anumiți senatori, prieteni ai lui, ba nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
orașului), s-a mutat doar În altă locuință; din Întunericul tombal nu se nasc decât obiecte vii, care așteaptă de multă vreme să capete formă; În crăpăturile ce se iscă din cub, ca În deschizătura mormântului lui Agamemnon de la Micene, rânjesc lubric semne (ne)născute, se concentrează În particule finisime de materie ce-ți Înțeapă retina dureros ca să intre În unghiul tău de recepție, să le dai un nume, să le chemi astfel În existență; o parte a cubului mare este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ca să pară mai Înalt. „Ce mai faci?“ Îl Întreb eu de formă. „Ce să fac, vreu s-o f... pe Anca!“ „Asta e tot ce vrei tu să faci?“, Îl Întreb din nou, cu vădit dispreț. „Asta!“, Îmi răspunde el rânjind cu satisfacție lubrică. „Atunci degeaba trăiești!“, Îi spun brusc, dându-i un ghiont abrupt În umăr. Această degradare de la rangul ontologic minim, conținută În apelativul „Degeaba trăiești“, a făcut rapid carieră În facultate; folosirea sintagmei Îi face pe unii să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de culori diferite, deși la început par imposibil de despărțit. E destul de greu de interpretat și necesită multă îndemânare, însă Kara își evaluă performanța ca fiind destul de bună. David Balzac nu era de aceeași părere totuși. - Ți-au răsunat monedele, rânji acesta. În limbajul breslei, era o critică foarte aspră: însemna că trucul era prost executat și previzibil. Bătrânul magician, cu părul în totalitate alb și cu barba pătată de tutun în jurul gurii, își puse mâinile în cap exasperat. Își scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Treaba e, Charles, că nu prea pare să se simtă vinovat. - Trebuie să fiu de acord aici. Va fi greu să scoatem o condamnare. Dar trebuie să o scot la capăt cumva. Nu degeaba sunt plătit atât de bine. Grady rânji, deși toată lumea știa că salariul său era mai puțin chiar decât cel obținut în primul an de un debutant la o firmă de avocatură de pe Wall Street. - Ceva nou despre spargerea de la tine de la birou? întrebă Roland Bell. Este gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
deja era oprit un camion de colectat gunoi, care îl bloca. Șoferul și gunoierii înțeleseseră despre ce era vorba, așa că abandonaseră mașina, punându-se la adăpost. Sachs privi din nou la cei patru adolescenți teribiliști. - La adăpost! îi îndemnă ea. Rânjind batjocoritor, o ignorară. Sachs ridică din umeri și se îndreptă către Camaro, unde se așeză la rândul ei în spatele capotei și începu să privească prin lunetă. Iată așadar, se afla în sfârșit față în față cu Magicianul. Îi putea zări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
odată, mi se păru teribil de amuzantă. Cred că sunt doar încântat că am făcut o grăsană să zâmbească. Asta o făcu pe Judy să chicotească și mai tare, iar Ben i se alătură. — Ești ciudat rău, tată, îmi zise, rânjindu-mi peste masă. E ca un fel de călătorie a lui Pygmalion, sau așa ceva. Ce naiba speri să obții? Am ca scop să comunic cu cineva mai puțin privilegiat decât dragul de tine, iubitul meu fiu. Provocarea mea, am continuat eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
să păstrez un aer normal. Mi-am dres din nou vocea. Neața, am zis eu primul, clătinând din cap către fată. —Salut. —Nu-i Stacey în dimineața asta, observ, am continuat eu, sigur fiind că sunt roșu ca focul și rânjesc ca un maimuțoi. Nu, nu-i de dimineață. O, Hristoase, fursecurile fuseseră scanate și casa îmi arăta totalul. Mai aveam doar câteva secunde, cât plăteam și-mi luam restul până să rămân fără pretexte să vorbesc cu fata. — E-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
întors pe loc, redobândindu-și într-o clipă suplețea persoanei sale manageriale. Făcu spre mine o mișcare deopotrivă grațioasă și idioată - o parodiere a unui mim care alunecă pe picioare aparent invizibile pe asfaltul dintre noi. Ajunse la mine, încă rânjind, și-mi întinse o mână înmănușată. —Ah! O așteptați pe Stacey, domnule? Îmi venea să-l lovesc, dar am fost reținut de bunul-simț și de nevoia instinctivă de a păstra deschise toate canalele către Stacey, așa că i-am zâmbit vag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pe lângă casă, iar Stacey și cu mine ținem mult la tine, nu, iubito? Stacey și-a ridicat privirea la mine, iar zâmbetul acela strâmb al ei pe care-l adoram atât de mult se lăți. — Sigur că da, mami, a rânjit. Io și mama ținem la tine, Charlie. Vino și stai, dacă vrei. Plăcerea pură a momentului aceluia era aproape prea mare pentru a fi suportată și m-am clătinat pe picioare cuprins de un val de amețeală. Cu un efort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
după atâta vorbit cu mine despre cum să-i zic. Era la televizor East Enders, normal, și nu-mi venea să cred că mama nu se uită, da’ nu se uita. Se uita la Charlie și după ce-ncetase să mai rânjească și-și revenise, ochii i se fixaseră și i se măriseră și era foarte liniștită. N-am putut să mă uit la el o vreme - cumva nu îndrăzneam, da’ după aia m-am întors spre el și-am fost așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]