2,262 matches
-
însă micul codex și-l întrebă pe preot: — Te rog, repetă-mi precis numele corăbiilor sacre. Preotul le silabisi, privind capul aplecat al copilului care scria. — Și-apoi ce se întâmpla? întrebă Gajus cu calamusul în aer, în timp ce Zaleucos ținea răbdător sticluța conținând strălucitoarea cerneală egipteană. — Se cânta o rugăciune lungă, de alinare, care a fost picurată în mințile noastre cu mii de ani în urmă. Dar aceasta nu poate fi dezvăluită. — Și-apoi? Preotul răspunse că nu se întâmpla nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
douăzeci și unu de ani, dar nimeni nu-și aduse aminte de asta. Se gândi că autobiografia lui Augustus începea ca o întâlnire: „La vârsta de nouăsprezece ani...“ Iar noaptea, în liniștea de pe insulă, se simțea ca pus în lanțuri. Ceea ce îndurase răbdător în adolescență devenea de nesuportat acum, când era bărbat. Mintea, glasul, până și mușchii voiau să lase la o parte prudența, asemenea unui taur care stă cu capul plecat în fața unei îngrădituri. Insolența voalată a funcționarilor și liberților îi trezea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Mi-ai poruncit să reprezint ritul astfel încât nimeni să nu-l poată distruge peste secole. Cred că te-am ascultat, Augustus. Desfăcu sulul de papyrus, îl netezi cu degete nervoase. Era un dreptunghi mare. Trasată cu cerneluri colorate, cu linii răbdătoare și drepte, se vedea o compoziție complexă de imagini misterioase, împărțite în pătrate. Împăratul se aplecă să privească. — M-am gândit că mensa isiacă nu va fi din piatră sau din marmură. Va fi din bronz greu. Și nu vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
privilegiul de a fi crezute imediat. În zilele acelea însă, nimeni nu-și închipuia că acea frază avea să ajungă în cărțile de istorie, nici măcar cel care o inventase. Succesul povestirii ațâță imaginația. — Ridiculizarea dușmanului e o tactică veche, spunea răbdător Asiaticus. În loc să vă plângeți, recitiți-l pe Aristophanes, mergeți la teatru să vedeți atellanae. Avea dreptate; de-a lungul secolelor, tactica aceea avea să-și găsească numeroși imitatori. Astfel, unii își amintiră că Împăratul se căsătorise cu Milonia la Lugdunum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
un gest cât se poate de retoric (retorica tipic cavalerească). V-ați dat seama, iubiți cetitori, parantezele acestea nu au decât rolul de a ne face din când În când cu ochiul, Într-o dulce familiaritate, prefăcându-ne concilianți și răbdători, așa cum ne stă bine, mai ales la Începutul unei atât de dificile Întreprinderi. Acest gest retoric al mâinii se lovește În mișcarea lui de o plantă cu frunziș ornamental, ce crește din ramurile simetrice ale unui trunchi tăiat (imaginea trunchiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
scriitor“. (sâmbătă) Jurnalul lui A. 24 martie 1964 Am Întâlnit astăzi o veche iubire de-a mea. Ei bine, am simțit primăvara, am simțit pulsând În mine sevele pământului nebun de soare. Ce contează că anii mulți ți-au săpat răbdător fruntea până ți-au Încrețit-o? Ce contează că tâmplele ți s-au adâncit și că părul tău a uitat să se onduleze În valuri? Ce contează toate astea, pe lângă mâinile tale Împuternicite parcă de un zeu fără nume să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
colecționar. Te rog să fii atent la timpul verbal, Lincoln. - Îl plătiseră deja. - 600.000. - Așa tare și l-au dorit? - Conținea chipurile câteva bârfe siropoase despre Churchill și Chamberlain. Nu în sensul ăla, bineînțeles. - Evident că nu, răspunse Rhyme răbdător, cum făcea de fiecare dată când avea nevoie de ajutorul gratuit al cuiva. - M-am uitat peste el și ce era să fac? L-am contestat. Acest verb aparent inofensiv, dar venit din partea unei autorități precum Kincaid, însemna compromiterea totală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mai aplică, cel puțin nu după ce încerci să privești concomitent fizica cuantică și pe cea macroscopică. Vezi tu, pur și simplu nu se adună. Și din cauza asta, viața mea - viețile noastre, ale tuturor, nu au rost. Avea zâmbetul ăla dulce, răbdător pe față și ciudat e că o făcea să pară că ar fi înțeles mult mai multe despre chestia asta decât înțelegeam eu, deși, în același timp, știam foarte bine că nu avea habar despre ce vorbesc. Holly îmi face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
se întâmpla atunci, avea în mod regulat o privire absorbită în ochi, iar familia știa că nu trebuie să încerce să comunice cu el până nu trecea momentul. Un alt motiv, mi-am dat eu seama, să fi fost mai răbdătoare în privința reacției sale ciudate la felicitare - e clar că nu merge prea bine cazul și e țâfnos. S-a mișcat, a strâns puțin din umeri (sunt sigură că oftase ușor, dar nu am auzit din cauza traficului) și s-a răsucit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
sunt de vină. Nu cred nici o clipă prostia asta bizară cum că s-a-ndrăgostit de fata grasă de la casa de marcat de la supermarket - e prea fantastic ca să iau serios în calcul posibilitatea, chiar și pentru un bărbat care trece răbdător printr-o criză a vârstei mijlocii sau menopauză masculină sau cum s-o numi -, dar cred într-adevăr că poftește la sex, și mă simt al naibii de proastă că nu mi-am dat seama cât de mult. Și dacă valurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
abandonate de oraș. Pajiști de flori de hîrtie se mișcau odată cu fluxul și se adunau În grădini plutitoare miniaturale În jurul bătrînilor, bărbați și femei, mame tinere și copii, ale căror trupuri umflate păreau că fuseseră hrănite În cursul nopții de răbdătorul fluviu Yangtze. Lui Jim nu-i plăcea acastă regată a cadavrelor. În lumina soarelui care se Înălța, petalele de hîrtie semănau cu măruntaiele răsucite În jurul victimelor bombelor din Nanking Road. Își Îndreptă din nou atenția spre vasul de război japonez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
multe case de pe Columbia Road erau ocupate de militari și civili japonezi. De cîteva ori, cînd se apropiase de vreo casă părăsită, Jim fu alungat de paznicii chinezi. Într-o dimineață, soldații japonezi nu-și mai făcură apariția. Jim așteptă răbdător În grădina casei, În spatele Country Club-ului american. Încercînd să-și potolească foamea, rupse crenguțe din boschetul de rododendron, gata să aprindă focul lîngă piscina goală. Urmări un avion care zbura În lumina rece de februarie și numără cele trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Blocului, domnul Ralston, organistul de la cinematograful Metropole din Shanghai. În spatele sergentului stăteau trei paznici, cu baionete la armă, de parcă s-ar fi așteptat ca un pluton de marinari americani să dea buzna din clădire. Sutele de deținuți În zdrențe așteptau răbdători. Pe măsură ce războiul se apropia de sfîrșit japonezii deveniseră agitați și periculoși. Doctore Ransome, ce se va Întîmpla dacă americanii debarcă la Woosung? Acest port la gura rîului Yangtze controla intrarea În Shanghai pe calea apei. Toată lumea din lagăr vorbea despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
sînge uscat și puroi, țineau coperta de cotorul ros. — Jim, mai citești Digest? Cel din august ’41 are cîteva chestii interesante... Basie savura din plin nerăbdarea care punea stăpînire pe Jim. Această ispitire complicată făcea parte din ritual. Jim aștepta răbdător, dîndu-și bine seama că Basie Îl exploata, punîndu-l să muncească În fiecare zi, În schimbul revistelor vechi. Acești marinari comerciali plictisiți Își dădeau seama că era obsedat de tot ce era american și, În felul lor prietenos, Îl țineau În șah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
amplasament de tun, japonezul se opri și Îi făcu semn lui Jim să vină la el. Stătură amîndoi lîngă un avion ruginit, căruia un negustor de fier vechi Îi scosese aripile. Pilotul trăgea adînc aer În piept, atras de privirea răbdătoare a lui Jim, ca un elev mai vîrstnic, obligat să recunoască un admirator din clasele mici. În ciuda tinereții lui, părea să se lase copleșit de o disperare de adult. Nori de muște se ridicau din trupul În descompunere al unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
era păcat că soldații japonezi nu vor fi aici ca să-i păzească... CÎnd Jim ajunse la lagăr, fu surprins să constate că țăranii chinezi și dezertorii din armată se Întorseseră pe locul din fața porților. Stăteau pe vine, În soare, uitîndu-se răbdători la englezul cu pieptul gol, aflat dincolo de gard, cu un pistol În teacă prins de șoldurile lui osoase. Jim Îl recunoscu. Era domnul Tulloch, mecanicul-șef al agenției Packard din Shanghai. Petrecuse tot războiul jucînd cărți În Blocul D, oprindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
târziu, În vreme ce Phil se ridica de la masă pentru ca să-i mai pună În pahar. Am un nou prieten. Stai puțin, zise Ronnie, ce s-a Întâmplat cu ultimul nou prieten? —Brian? Încă mai suspina după fosta lui. Am Încercat să fiu răbdătoare. L-am ascultat. L-am ținut În brațe când plângea, dar până la urmă n-a ajutat cu nimic, așa că i-am pus capăt. Și tipul dinaintea lui? Max? Părea drăguț. — Părea - mai puțin drăguț era faptul că trebuia să pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Marmite. —Aoleu, râse el, asta-i din cale-afară de gras. Spaghetele din conservă, mai treacă-meargă, dar chestia asta cu Marmite pur și simplu n-o pricep. E dezgustătoare. Ce-oți avea voi, britanicii, cu mezelurile astea râncede? Ruby Îi explică răbdătoare că Marmite e de fapt făcută din drojdie, și că el o confundă cu Bovrilul. Și oricum, asta o spune cineva În a cărui țară s-a inventat salata meridională de pere. Nu te supăra pe mine, dar care om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Nici nu apucă să-i expună intenția sa, că eruditul și exclamă: — Vai, sărmane domnule Pérez, cât vă compătimesc! Vreți să studiați femeia? Vă doresc mult curaj... Dar și dumneavoastră o studiați ... — Trebuie să te sacrifici. Studiul, și studiul neștiut, răbdător, tăcut, e rațiunea vieții mele. Eu însă, știți doar, sunt un modest, foarte modest muncitor al gândirii, eu adun și sistematizez materiale pentru ca alții veniți pe urmele mele să poată beneficia de ele. Lucrarea umană e colectivă: nimic nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
smintit. Nu ajungea nici măcar la degetul mic al bunului meu soț. Fima Îi comadă din proprie inițiativă Încă o votcă și, cedând foamei, Își luă la rândul lui Încă un sendviș cu brânză. Ultimul. Decise În sinea sa să fie răbdător și delicat. Să nu se arunce asupra ei. Să renunțe la politică. Să discute cu ea numai despre poezie și despre singurătate la modul general. Și mai ales să se Înarmeze cu multă răbdare. — M-am Întors din Amsterdam simțindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
acum cu asta? Uneori mi se pare că Încă nu m-am trezit cu totul din anestezia care mi s-a făcut atunci. Iar acum vii să mă chinui. Și să știi că dacă Teddy nu ar fi un om răbdător, o ladă umblătoare, așa cum Îi spui tu, ai fi zburat de mult din casa asta. N-ai ce căuta aici. Mai ales după ceea ce ai făcut alaltăieri seară. Chiar și fără tine e destul de greu aici. Ești un om dificil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
se putea sfătui cu el. Sau poate se Întorcea abia duminică? Mai Întârzie totuși puțin, răsfoi un prospect cu fotografii de hoteluri cușer din „Splendida Elveție“, ezită Între diferitele loterii și pentru a nu-l dezamăgi pe agentul care aștepta răbdător și politicos ca el să se decidă, hotârî să cumpere un bilet pentru tragerea de la Maghen David Adom. Trebui Însă să renunțe fiindcă În portofel nu găsi, În afară de cercelul Annettei, decât șase șekeli: restul pe care Îl primise mai Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
se Întoarcă la prietenii săi după plimbare, preferă să renunțe la tradiția doliului și să ia o mică pauză. De ce să nu meargă, la urma urmei, să vadă singur comedia cu Jean Gabin, despre care auzise numai lucruri bune? Așteptă răbdător la coadă la casă cam douăzeci de minute. Cumpără un bilet, intră În sală la puțin timp după ce filmul Începuse și se așeză Într-unul din ultimele rânduri, care erau aproape goale. Dar după o ușoară stare de confuzie, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
formatul i se părea demodat, era prea mare, prea greu și nici nu reușea performanța unei camere foto mici de buzunar: să transforme cotidianul banal în poze de o strălucire neverosimilă. A durat săptămâni de zile în care am așteptat răbdători până ce tata s-a săturat să privească vitrinele magazinelor foto. Atunci, în caruselul amețitor de sentimente, centrul acela negru a căpătat, în sfârșit, un nume: HASSELBLATT. Și mama a trebuit să se așeze pe canapea când acest nume scoase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Am ajuns împreună la taxiul lui Alfie și până și el a fost impresionat când m-a văzut. —Arăți superb, draga mea. Tânărul va fi dat pe spate. Tânărul nu o să fie aici în seara asta, i-am explicat eu răbdătoare. Nu avusesem încă timp s-o întreb pe Lisa cum le spun femeile „tinerilor“ în afara comediilor din anii ’50. — Aceasta este reluarea petrecerii la care nu am putut merge miercuri pentru că fostul meu soț era acolo și nu mai avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]