5,384 matches
-
la capătul puterilor și, pe deasupra, făcusem la piciorul drept o bătătură. Fiecare pas era un chin. Spre seară a început o ploaie subțire. Noroc că-mi luasem trenciul cu mine... Eram gata să mă culc pe pământ, cu riscul să răcesc. Mă simțeam stoarsă de ultima picătură de energie, când am ajuns într-un fel de haltă, în câmp pustiu. Acolo era un tren de marfă. M-am dus până la locomotivă. Nimeni. În pichetul de haltă, de asemenea nimeni. M-am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
arțarului; mi se părea că săvârșisem o crimă. N-am mai scos nici o vorbă și am încercat să adorm. Când m-am trezit, îmi ardeau obrajii. Vorbeam mușcând ca din iască și trebuia să-mi umezesc mereu buzele cu limba. Răcisem, probabil. Vreo două zile mi-a fost rău. Aveam febră și transpiram abundent. Dar, în chip straniu, boala îmi dădea o stare de veselie idioată. Sărisem de la o extremă la alta. Eleonora se uita îngrijorată la mine, în timp ce eu aveam
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
bolnav.) Am lăsat totul baltă și am alergat să văd ce se întîmplase? Am găsit-o întinsă în pat, credeam că doarme. Voiam s-o scol, dar nu se trezea deloc. Dumnezeule, era moartă! Murise de curând, încă nu se răcise. Nu-mi dau seama cum am telefonat după medic, cu cine am vorbit și ce am vorbit. Gândeam că poate mai e o speranță, nu-mi intra în cap ca Mihaela să moară. Smaranda a zărit pe noptieră două fiole
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cioraniană din opera lui Nietzsche! În fine, există, din nefericire, și la noi, ca-n toată lumea occidentală a corectitudinii politice, o reticență la slavofilia lui Soljenițîn. Explicabilă, adică justificabilă (și, în ultimă instanță: onorantă), în fel și chip, ea a răcit până la îngheț piața editorială de la noi și de aiurea. Și totuși, Soljenițîn rămâne un reper uriaș, uman și literar, al veacului XX. Sigur, i s-au tradus în românește marile cărți. Însă numele lui a rămas la mansardă, la nivelul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Filantropica, Moartea domnului Lăzărescu, Occident, 432, A fost sau n-a fost?, Hârtia va fi albastră, Boogie, California Dreamin’, Eu când vreau să fluier, fluier, Marți, după Crăciun, Polițist, adjectiv, Aurora ș.cl. Am dat să-l îmbrățișez pe Mircea Cărtărescu, răcit bocnă, drept pentru care am rămas la o tandru complice strângere din ochi. Am bârfit suav, bezmetic sau șopârlin cu Ioana Pârvulescu, Florin Iaru, Cristian Teodorescu, Teodora Stanciu, Vlad Russo, Nadia și Mircea Anghelescu, cu Adrian Olaru (entuziastul plecat de la
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Îndealtmintrelea vremea pe-aici e nouroasă și ploioasă; de la Liman au emigrat toată lumea și eu am fost, pot zice, cel din urmă care-a părăsit stabilimentul. Eu și cu madame Dange, o poloneză blondă de toată frumusețea. Vremea s-a răcit, abia 10 - 12 Reaumur, și băi nu mai e cu putință de făcut. Primește salutări frățești de la al tău amic M. Eminescu Adresa schimbată: M. Eminescu a Odessa [... ] 218 {EminescuOpXVI 219-238} {EminescuOpXVI 239} 215 [IACOB NEGRUZZI] Mânăstirea Neamțului, ianuarie 1887
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
câștigătorul acestui Maraton prezidențial. Se transmite informația că un străin a încercat să iasă din România cu 500.000 de dolari și 100.000 euro nedeclarați, ambele sume fiind confiscate în folosul săracului nostru buget, conform legislației. Vremea s-a răcit serios. Toamna și-a scuturat frunzele, anunțând sezonul alb. Zarzărul, care și-a pierdut rodul prin înghețul din 22 aprilie, îmi creează o stare sufletească bună prin tabloul cromatic al frunzelor căzute - un adevărat covor galben în 3-4 nuanțe, ce
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
a mă vedea școlit. Cum petrecusem multe nopți pe munte, nu mă speria perspectiva de a dormi în vreo colibă părăsită sau chiar pe un maldăr de iarbă sub cerul liber. Vremea era blândă în septembrie, abia prin octombrie se răcea, aducând ploi nesuferite, iar în privința mâncării nu aveam motive să-mi fac griji. Pădurea era plină de alune, de mure, de zmeură sau de ciuperci pe care le puteam frige pe jar. Cu o seară înainte de ziua fatală, mi-am
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
a început totul. Cum regia casei ce fusese dată în folosință "domnului director" intra în contul liceului, nimeni nu ținea socoteala luminii pe care o consumam noaptea sau a lemnelor pe care le îndesam în soba de teracotă de cum se răcea vremea. "Unchiul George" nu mă controla ce făceam. În trei ani, a intrat de două ori în camera mea; o dată ca să mă ia la rost, deoarece găsise în cutia poștală o scrisoare parfumată adresată unui "mucos" (acesta eram eu), altădată
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
supă de roșii! Iar Susan, fermecătoare, fiindcă știa că de multe ori Întîmplările povestite de Julius Îl enervau, Încercă să-l facă să renunțe la continuarea poveștii pe care o Începuse și-i spuse să mănînce repede supa, o să se răcească, darling, Juan Lucas izbucni Într-un rîs cu hohote, nimeni nu se amuza mai mult ca el de Încîntătoarea neatenție a lui Susan: „Dar, draga mea, Îi spuse, supa pe care o mănînci e rece și așa trebuie servită“. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
colțul gurii, de douăzeci și unu, o să Înotăm În bazinul mare, fetele Însă Înoată, merită să le vezi În costum de baie: e mișto gagica ta, păzea Enrique, păzea, așa-s femeile, Manolo, trebuie să le săruți tot timpul ca să nu se răcească, dă-te la o parte, Juan, dă-te la o parte, că doar nu ești de sticlă. Grasule, spune-i metisului să-l scoată pe străin din bazin, spune-i tu, grasule, ca să poată intra În apă și fetele, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Împotriva lui Bobby, care, Înainte de a ajunge la Markham, avea de gînd să ia cel puțin o duzină de turnante periculoase În fața casei unei fete de la colegiul Villa Maria. O cunoscuse la Ancón Într-o zi cînd Peggy, canadianca, era răcită. Bobby Îl lăsase pe Julius la Inmaculado Corazón, dă-te jos, nătărăule, grăbește-te și plecase În căutarea mașinii noii lui iubite, al cărei itinerar de acasă pînă la Villa Maria Îl studiase dinainte. Carlos mînca liniștit alături. Îi trecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu o basma de mătase albă: nu putu deci să-și dea șuvița minunată pe spate, nu era nici o șuviță de data asta și continua să se gîndească la o explicație pentru Julius, care stă nemișcat În fața ei o să se răcească ceaiul pe care un chelner de la hotel i-l adusese pe un serviciu fin de argint. Luă o felie de pîine prăjită, o unse cu marmeladă englezească de portocale și i-o dădu lui Julius, fiindcă ești foarte slab, darling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe cei care cîntă... — Darling, interveni Susan, mătușa ta Susana are dreptate, ea spune că trebuie să schimbi cît mai repede profesoara, spre binele tău. Oricum va trebui s-o schimbi la anul, cînd mergi la altă școală... Mi se răcește ceaiul și trebuie să mă gîndesc Încă de pe acum să obțin un loc pentru tine la altă școală pentru la anul... Un chelner străbătea imensul hol al hotelului și Susan Îl chemă ca să-i aducă un ceai și băiatului, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
greșit. „Toți, se gîndea bătrînelul, dar ce drăguț e băiatul, urechiat cum ne desenează pe noi, evreii...“ Rămăsese la fereastră, ascultînd vag cîntecul fredonat de școlăriță, nici nu-și dădea seama că-i place, dar mîinile lui Începură să se răcească prinse de grilajul unui lagăr și trebui să și le desprindă de zăbrele. Se duse atunci să lipească cele trei timbre care-i mai rămîneau ca să-și umple seara, În afară de ziarul care de ani de zile nu mai cuprindea știri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
timbre pregătite pentru diseară... Iarna nu azvîrli pe nimeni În stradă, Îi spuse Frau Proserpina. O să mai vorbim noi cînd s-o topi zăpada. Și pe urmă se Întoarse și intră În auditorium, Închizînd ușa În urma ei, ca să nu se răcească Academia. Se Îndreptă cu pași hotărîți spre scaunul cu șalurile, cînd deodată auzi aplauzele. Se lăsa Întunericul cînd Carlos Începu să claxoneze În fața porții de la intrarea palatului, gîndindu-se la tot bănetul care se cheltuise cu noua casă și totuși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ai gîndit? — Ei, Juan, sînt la ordinele dumitale; cînd spui dumneata, Începem lucrările. Acum trebuie să plec. Da, da, domnule arhitect. Te conduc pînă la ieșire. Și eu trebuie să ies În seara asta. — Juan! Ai uitat cît ești de răcit? Hai, domnule arhitect. — La revedere, doamnă. Noapte bună. — E de necrezut cît de repede trece timpul; parcă ieri te Însoțea Juan Lucas pînă la ieșire, după ce băuseși cîteva pahare... Un strănut Întrerupse fraza incisivă cu care Lastarria voia să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o povestire). Nimic n-a virat măcar în fan tastic: Ester n-avea la gât vreo perlă care să strălucească brusc în penumbră și n-a rostit vreodată, privindu-mă-n ochi, „Hevel havolim, hakol hevel“... Zilele-ncepuseră să se răcească, și în seara în care Ester mi-a spus că va emigra cu familia ei în Israel mi se făcuse frig dinainte să-i aud cuvintele. Apoi am înghețat. Ne propuseserăm tacit să nu ne-ndră gostim unul de altul dar
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
văd pe la noi! N-ai mai fost cam de mult.” “Nu, n-am mai fost.” “Ce mai faci, cum o mai duci?” “Păi, eu...” “Du-te-n casă, Petrișor și încalță-te! Nu mai umbla desculț prin curte, ai să răcești. Și ia-o și pe Mărioara cu tine. Gheorghiță, iar v-ați jucat la fântână! Sunteți uzi leoarcă. Am să vă-mpușc o bătaie...” Apoi, roșește feciorelnic. Are patru copii, al cincilea-i pe drum. “Bate cu putere la poarta
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
are vreo doi oameni în fața lui. Dar, iată, George a ajuns în fața vânzătoarei. Să nu-l scap! Ce m-o fi apucat? “Hapciu!” Hait! Ce să fie asta? De fapt, ăla-i om, care strănută vara. Iar, dacă mai și răcește, e și mai și! Că iarna, toată lumea... “Unde-i Georgică? S-a evaporat așa de repede? Păcat că n-a mai stat. Aș fi dorit să știu ce mai face, cum o mai duce, am mai fi mers, probabil, și
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
bune, să se întristeze de vreo veste rea, sau să se apere când află vești despre vreo primejdie apropiată. Când află de la reporteri că vine frigul, de pildă, oamenii vor ști că trebuie să se îmbrace mai gros, ca să nu răcească. Vă vine să râdeți că veștile despre starea vremii sunt printre cele mai așteptate? ...Că în loc să-și scoată nasul sau mustățile pe balcon ca să vadă cum e vremea, oamenii mari dau fuga la televizor sau vor să afle de la radio
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
să reevaluez prima reacție pe care am avut-o față de tine. Dar asta poate să mai aștepte. Și, cu un glas și mai dulce continuă: Din moment ce accept ca de data asta să nu se întâmple nimic, căci am fost deja răcită de conversația ta dezlânată, de ce să nu te duci înapoi în camera cealaltă, și-am să vin și eu imediat. - Mulțumesc, doamnă, spuse Gosseyn. După care se răsuci și deschise ușa și păși în camera în care se aflase inițial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
josul gurii se îngusta într-un gîtlej în care luneca izbindu-se de pereți cu o viteză descrescătoare, pentru că hainele și brațul înghimpat i se agățau de margini. Pereții se strîngeau și se lărgeau, încălzindu-se cînd se strîngeau și răcindu-se cînd se lărgeau, iar coborîrea deveni o serie de căderi friguroase între două strînsori fierbinți. Apăsarea și căldura crescură. Strîngîndu-l mai mult timp, pînă cînd începu să izbească cu pumnii și cu picioarele ca să se elibereze. Fu lăsat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și, înfruntînd c-o privire distrată sprîncenele ridicate a reproș ale profesorului care-i supraveghea, îi dădu lucrarea și urcă în sala de artă. Celelalte examene au fost ușoare, așa cum se așteptase. Doamna Thaw se întremase treptat-treptat, dar în timpul examenelor răcise puțin și suferise o reșută. Acum se scula doar pentru a merge la toaletă. — Nu crezi c-ar trebui să folosești plosca? îi spuse domnul Thaw. — Cînd n-o să mă mai pot duce singură la toaletă, zise ea rîzînd, voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
murmurul vocii lui Marjory urmat de tonurile mai joase ale altcuiva. în cele din urmă, ușa se închise iar Marjory veni lîngă el cu o cută verticală între sprîncene. — îmi pare rău, Duncan, dar nu poate veni. Probabil că e răcită. — Nu-ți face griji. Ea îi adresă un zîmbet fugar și politicos. îl tulburau liniile încordate de la colțurile gurii ei. Dacă o să zîmbească prea des, îi va apărea un rid acolo peste zece sau doisprezece ani. Au ajuns tîrziu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]