3,042 matches
-
adică cei de la care le-am luat chiar le-au făcut cu mîna lor, în gospodăria lor și de la vitele lor. Și, în plus, erau bune rău ! Acum, cît timp toate astea stau claie peste grămadă la digerat, eu am răgaz să mă gîndesc la soarta lor îndoielnică. Eu barem știu ce am băgat în gură, căci îi cunosc direct și personal de vreo doi-trei ani pe toți producătorii de la care am cumpărat. Nu știu însă dacă dumneavoastră puteți fi cu toții
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și așa mai departe”. Între căderea imperiilor habsburgic și rus, pe de o parte, și încheierea pactului Stalin-Hitler, pe de altă parte, s-a putut respira în liniște. „Cred că am fost singurii români care s-au bucurat de un răgaz atât de lung. Generația care se ridica prin 1940, deja tulburată de tensiunile care începuseră în 1934, a plecat în Rusia, și cei care s-au mai întors s-au întors cu rușii după ei. Culturalicește, a fost o generație
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
șirul acesta de zile desperate și fără memorie (căci, dacă n-aș avea jurnalul, nu mi-aș aminti nimic din acea vrerile, într-atît de viu și de atent eram la cele ce se petreceau în jurul meu și niciodată nu aveam răgaz să-mi amintesc sau să meditez, să leg faptele unele de altele, să reactualizez anumite scene; așa că acum trebuie să mă conduc după firul acelor foarte sumare însemnări, ca și cum aș descifra viața altuia, căci memoria acelor zile și nopți de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
începutul șovăitor al vieții cunoaște experiența unei crize mistice fundamentale pentru ființa sa. Tumultul existenței sociale poartă prezența omului ancorat cotidianului în mijlocul unui torent al plângerilor individuale, al diminuării persoanei sub impactul fluxului mundaneității anonime. Ființei umane i se răpește răgazul metafizic pentru întoarcerea spre sine, pentru regăsirea calmă a întinderilor lăuntricului. Astfel, ea este pierdută constant în desișul unei pluralități de stări și contexte ce-i solicită și epuizează vitalitatea primară. Simțul interiorității este puternic atrofiat iar sondarea rezonanțelor ce
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
intenționează banalizarea ei, reducerea sa la nivelul superficialității mundane care vorbește prin expresi precum trebuie să fie cumplit dar va trece sau după această încercare va fi și bine. Este tonul optimist ce proiectează prematur suferința în relativitate evitând astfel răgazul, pauza contemplării asupra durerii ca realitate fundamentală a ființei umane prin deschiderile spre transcendență pe care le oferă acesteia. Într-adevăr, suferința trece odată cu bizara corabie a vieții dar metamorfozele pe care le determină sufletului îndurerat rămân prin finalitatea, prin
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
există pericol. Până acum, într-adevăr, se pare că vizitele Zeppelinului, căruia oamenii îi spun „țipiligul“, nu au provocat victime. Spre dimineață, frânți de oboseală, am urcat în odăi, profitând că artileria noastră se mai liniștise, dar, după un mic răgaz, a început iar. După o asemenea noapte, obiceiurile casei s-au perturbat, astfel că, atunci când, după 11, un automobil s-a oprit în poartă, abia terminasem micul dejun. Era distinsa doamnă Nicolaid, una dintre damele patronese de la Societatea Regina Elisabeta
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
neastâmpăratul Sandu Geblescu, flirt oficializat de-acum al lui Margot, trimis la Statul-Major cu stofa zdrențuită a drapelelor unor regimente descompletate și desființate pentru a primi descărcare și cu un plic pentru care a trebuit să aștepte răspunsul câteva ore ; răgaz ce l-a petrecut făcând vizite la cei mai apropiați amici (casa lui părintească fiind la Craiova). Am fost martor al tușantei întâlniri a celor doi copii, apoi junele ce a isprăvit studii de drept și economie în Anglia ne-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Cercetarea motivării este născută și dezvoltată în spiritul pragmatismului american, evidențiat de Tocqueville (1995, pp. 47-49): ,,partea pur practică a științelor este cultivată într-un mod impresionant (...) trebuie să se sprijine fără încetare pe idei pe care n-a avut răgazul să le aprofundeze, căci se slujește mai bine de utilitatea ideii decât de justețea ei riguroasă și la urma urmelor, el riscă mai puțin utilizând câteva principii false decât pierzându-și vremea pentru a stabili adevărul principiilor sale." 6.2
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
într-adevăr. — E ceva ce Stella n-o să creadă niciodată. Tocmai asta-i partea tristă. Gândește-te la atmosfera nenorocită din casa lor, și-apoi George care-i încurcat cu femeia aia! Eu cred că Stella are nevoie de un răgaz în care să poată judeca lucrurile limpede. Se găsește încă sub stare de șoc, e ca și paralizată. — Stella paralizată? Nici vorbă! Brian o admira pe Stella. — Știi că de atunci, din prima zi, George nu a mai venit s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
am admirat. Asta a fost greșeala. Admirația e o bază falsă pentru o căsătorie. — De acord. Poate că n-ar fi trebuit să pleci. Vreau să spun, dacă țineai într-adevăr ca mariajul nostru să continue. Plecând, mi-ai oferit răgazul să mă lămuresc. Am vrut să-ți ofer timp. Și aveam și eu nevoie de o vacanță, de o eliberare de tine. — Mă rog, vacanța poate să continue. Și ce-ai de gând să faci în vacanță? — Nu știu. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui Hattie să aștepte în fața ușii, iar el alergă prin spate, pătrunse în pivnița de cărbuni și se strecură pe fereastră, urmând drumul parcurs de George în noaptea de pomină. Apoi îi dădu drumul înăuntru lui Hattie. Fata profitase de răgaz ca să-și netezească și să-și pieptene părul cu degetele. Arăta mai liniștită. Intră, trecu pe lângă Tom și urcă scările. Acum, pentru prima oară după somnul lui vizionar, Tom se simți sigur de rolul care-i fusese hărăzit. Asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fiindcă nu am voie să mă pronunț de unul singur. Sigur că îmi vor cere și mie părerea. Trebuie să ai răbdare până mâine. „Oare ce mă așteaptă? Ce-or face cu mine?” - erau gândurile care l-au măcinat fără răgaz până a doua zi... Sergent Toaibă Toader ! Ia să vedem cum te miști? Treci prin fața noastră înainte și înapoi, cât mai firesc posibil - au fost primele cuvinte ale unui colonel doctor din comisia compusă din cinci doctori, printre care și
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și / promițându-mi un copil cear ști să / povestească copilăria lui din pântec / numai dragostea ta mai face posibilă / viața prin măhălălile lui noiembrie. Cacofonia accentuează, ca și alteori în volum, senzația de înstăpânire a concretului, care nu mai dă răgazul de a se prefira vorbele în care se traduce. Femeia continuă să fie, și în partea a doua a volumului, receptată ca arhetip: Arde pădurea fără flacără / după așezarea părului tău. Un remediu în fața cotidianului este aducerea aminte (Temerar e
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
o combustie interioară tot ceea ce este emblematic pentru această așezare, leagăn al copilăriei, al adolescenței și, firește, al visului. Pentru poet, acesta este paradisul pierdut, către care gândul îi călătorește perpetuu, firele incalculabile care îl leagă de sat nedându-i răgazul de a se împăca pe deplin cu orice alt loc prin care și poartă pașii sau doar gândurile, fiindcă rana desprinderii de primul este nevindecabilă. De aceea, își proclamă statutul de căutător neliniștit a ceva ce știe că nu va
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
își asumă cu sinceritate micimea destinului, poetul recunoaște: eu nu știu nimic despre viață, deși am înghețat am foșnit mam topit / am scrâșnit, iar absența virgulelor aici ar putea fi citită și ca o sugestie a continuității, fără pic de răgaz, a caznelor viețuirii. Poezia surprinde, cu mijloacele-i specifice, o realitate incomodă de care poetul nu se lasă însă descumpănit, de vreme ce continuă să caute cuvântul ce exprimă adevărul, cu toate că, dorind să și spună patimile proprii, se izbește de limitele limbajului
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ușurință și-și poate asigura stăpânirea asupra lor. În republici, însă, relațiile dintre oameni sunt mai vii, ura și dorința de răzbunare mai puternice, iar amintirea vechilor libertăți nu îngăduie cetățenilor și nici nu le poate îngădui vreo clipă de răgaz; așa încât mijlocul cel mai sigur este tot acela de a le nimici sau de a te stabili acolo. CAPITOLUL VI DESPRE PRINCIPATELE NOI PE CARE LE DOBÂNDEȘTI CU ARME PROPRII ȘI CU PROPRIILE TALE ÎNSUȘIRI Să nu se mire nimeni
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
a fost, în ziua de 7 mai, rănită. O săgeată a nimerit-o în piept, dar rana nu a fost foarte gravă. Oricum, satisfacția victoriei domina orice durere trupească. - Majestate, trebuie să-i urmărim pe dușmani. Să nu le dăm răgaz să se regrupeze, să-și organizeze forțele și să redevină periculoși - a sugerat tânăra. - Noi credem că englezii nu mai au forța să se refacă. Nici moral și nici material. Le- am dat o lovitură prea puternică, ca să nu se
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
din mirare în interogație, a ascultat și ascultă cu ochii larg întredeschiși opiniile, gândurile și ideile celora cu mult har în vorbire sau cu mult „stuchit la furcă”. Ce crede el despre lumea de azi și de mâine nu are răgaz să ne spună în dulcele grai moldovenesc, fiindcă niciodată gândul lui nu este destul de pritocit, destul de slobod în a o lua razna prin pădurile întunecate ale spiritului. S-ar părea că înlăuntrul lui vibrează diapazonul celor zece sfere muzicale celeste
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93048]
-
cât se poate de logice. " Eu îi dau totul... Îmi istovesc materia cenușie și bunătate de timp scriindu-i în fiecare zi: ea nici nu se ostenește măcar să-mi răspundă, și tot ea face pe bosumflata dacă îmi îngădui un răgaz? Nu-i mai scriu o iotă, uite așa! Să se ducă la toți dracii! Puțin îmi pasă! Păcat de atâta osteneală!" Eram așa de înfuriat că tare aș fi avut poftă să dau buzna în camera ei, s-o zgâlțâi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
clipa când îl rupse dădu cu ochii de mine. I-am făcut semn să nu strige. Ea nu strigă, ramase locului înlemnită de spaimă, privindu-mă țintă și trudindu-se să înțeleagă. (Sînt unele lucruri neprevăzute, care ne cer un răgaz până să le pricepem.) Momentul critic trecuse cu bine: groaza, încleștîndu-i gura, îi paralizase țipătul. ― Nu-ți fac nici un rău. Trebuie să-ți spun că... Ea nu mă lăsă să isprăvesc: ― Aici, nu! Aici, nu! ― Dar unde? Spune-mi, unde
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nu ne vadă cineva. ― Asta-i prima sărutare pe Marea Neagră! ― Aș vrea să mă săruți pe toate mările pămîntului! ― Făgăduiesc! i-am spus pe un ton cam teatral. ― Ah, dacă ai putea să te ții de vorbă... A urmat un răgaz de tăcere, pe care tot ea l-a rupt: ― Încă nu-mi vine să cred în realitate. E adevărat, Dor, că navigăm? Mai spune o dată... ― Așteaptă mai întîi să ajungem la Istanbul. Până mâine dimineață ai destul timp să te
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în aceste condițiuni părea iluzoriu. De aceea i-am spus: ― Te rog nu-mi răspunde acum! (Ge caraghioslîc: o rugam să-mi răspundă și, când îmi răspundea, îi ceream să amâne răspunsul.) Acum ești prea pornită împotriva mea. Îți dau răgaz să te gândești, să reflectezi, să cântărești pe îndelete. Mai aștept o săp-tămînă, două, o lună, cât vrei. Nu trebuie să ne pripim când e vorba de o hotărâre ca asta. ― Hotărârea mea e luată de mult și va fi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
invers de cum procedasem la etajul cu bucluc. Chiar Mihaela mi-a deschis fără să se arate surprinsă de vizita mea. Învăța pesemne, am văzut pe masă un vraf de cărți și caiete. (M-a mirat lucrul acesta ― cum, mai avea răgaz să-și prepare examenele?) Intrând în odaie m-am simțit întrucîtva stingher, ca și când prezența ei nu-mi venea tocmai la îndemînă, cu toate că pentru ea venisem. Ca s-o ignorez am făcut câțiva pași călcând ca pe vată pentru a nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
început, să activez cel puțin câțiva ani. Câțiva ani? Cerule, cine avea atâta răbdare? Eu, nu, în nici un caz. Voiam imediat, la repezeală, o demnitate cât mai înaltă. Parcă mii de brațe mă împingeau din spate fără a-mi da răgaz să răsuflu.. După o scurtă chibzuire m-am înscris la democrați. Acolo aveam câțiva prieteni și într-acolo mă îndreptau dealtfel și convingerile mele. La una din ședințele comitetului executiv, unul din frații profesorului Tîrnoveanu mă prezentă fostului ministru Chintescu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și eu ceva: ― Pe el nu-l anunți de ceea ce s-a întîmplat? ― Cred că n-aș face bine. E cu un picior în groapă, săracul! O veste ca asta, atât i-ar trebui ca să-l dea gata. După un răgaz, adăugase: De ce îmi pomenești de el? Tot pe tine te-a iubit... A spus-o bine Alexa, de asta eram sigur de mult, adică de totdeauna. Dar abia acum aveam certitudinea deplină, când altcineva, mi-o confirma. Ea văzând că
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]