3,125 matches
-
hobby-ului până la experiența totodată subtilă și simplă a vidului, răgazul e recuperarea identității tale reale, neconjuncturale, eliberate de obligații, utilități și urgențe. O ieșire igienică, pe verticală, din registrul actualității. Cu alte cuvinte, un moment de libertate. Fără complementul răgazului restaurator și fără vaccinul singurătății, munca recade în semnificația ei originară: aceea a pedepsei meritate, după derapajul păcatului originar. Sus inima! E un îndemn pe care, în limbajul cotidian, îl rostim sau îl auzim ca pe o îmbărbătare. „Sus inima
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
B: Consumul. Viața ți-e dată ca să te simți bine, să te bucuri, să te distrezi. Pentru asta îți trebuie, în mod normal, mijloace, drept care e inevitabil să te ocupi nițeluș și de câștig. Lucrezi atât cât să-ți asiguri răgazurile. Te definești prin gașcă, escapadă, mici driblinguri erotice, chef. Vrei „trăiri“. Multe și nu prea problematice. Dacă ai noroc, nici nu-ți dai seama când ți-a trecut vremea. Dacă n-ai, te încurci, de timpuriu, în propriile tale plăceri
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
biserică fără evlavii osten tative și fără să negocieze cu Dumnezeul lor, există colinele Toscanei și Coasta Boacii, femei frumoase și deștepte, cărți, solidarități curate, taclale prietenești, coincidențe riguroase, savori melancolice, tigri albi. Dacă îți acorzi un cât de mic răgaz, dacă arunci, de jur împrejur, o privire odihnită, curioasă și nepătimașă, vei găsi destule argumente să te bucuri. Lucrurile (încă) funcționeazășarpanta lumii (încă) ține. Mai există încă oameni întregi, tradiții vii, întâlniri miraculoase. Trăim într-un sos toxic, dar el
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Iar „petrecerea“ capătă febrilitatea spasmodică a unui istovitor carnaval. Alexandru Paleologu mi se plângea, odată, de prostul obicei al concediilor anuale. În loc să profiți de libertatea episodică oferită de instituții, să stai acasă, în confortul domestic, să te refaci, să savurezi răgazul, lipsa oricărui program, șansa de a nu trebui să faci nimic, în loc să ieși din viteză, intri într-o maladivă neodihnă organizatorică: faci bagaje, angajezi călătorii costisitoare, te ocupi de bilete și de hoteluri, pe scurt, dai tihna din mână pe
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Am un portret tot mai greu digerabil. Patrioții de paradă m-au trecut la trădători, neoliberalii la conservatori, postmoderniștii la elitiști. Bătrânilor le apar frivol, tinerilor - reacționar. Una peste alta, mi-am pierdut buna dispoziție, elanul, jubilația. Nu mai am răgazuri fertile, reverii, autenticități. Mă mișc, de dimineața până seara, într-un univers artificial, agitat, infectat de trivialitate. Apetitul vital a devenit anemic, plăcerea de a fi și-a pierdut amplitudinea și suculența. Respir crispat și pripit, ca într-o etuvă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
soiul, sfârșește, după excelenta formulare a unui comentator, în caducitatea unei mânăstiri fără religie. Ce-ar rămâne din portretul umanității noastre fără muzee, săli de concert, teatre, biblioteci, serbări, dansuri și mâncăruri alese? Din păcate, spectacolul tranziției nu ne lasă răgazul de a vorbi despre lux cu miez și cuminte. Așa cum patriotismul a fost confiscat de câteva flașnete obraznice, luxul a fost confiscat de o mână de țoape. El este practicat ostentativ, incult, fără vocație, ca încununare a unor cariere bazate
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
înaintașii noștri. Iar când frica de Dumnezeu dispare, toate celelalte frici, mici și mari, invadează scena în devălmășie. „Plăceri vinovate“ Din păcate, nu apuc să mai ascult radio decât foarte rar. Când sunt la volan de pildă, profitând de amplele răgazuri oferite de traficul metropolitan. Știu că există o mulțime de posturi, care de care mai zglobii, mai știu câte ceva despre excelentele emi siuni culturale ale doamnei Teodora Stanciu, dar, în general, n am datele necesare pentru a emite judecăți definitive
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
curând din peisajul au toh ton. Ne închipuiam, totuși, că pe mă sură ce lumea românească se va „nor maliza“, pe măsură ce „tranziția“ va trece, calmul delibe rativ va câștiga teren. Ne închipuiam că ne vom destinde și că vom avea răgazul (și dispoziția) de a percepe nuanțe și com plexități, acolo unde până deunăzi totul ni se pă rea reductibil la alb și negru. Dar, fie că tranziția nu a trecut (și nu va trece, la noi, niciodată), fie că omul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
câteva din ale sale, cărora le facem loc aci în spațiul de care mai dispunem. Cică atunci cînd aștepta să fie primit în audiență la împăratul Franz Iosif, fără să ajungă să fie ascultat vreodată, într-una din clipele de răgaz a ieșit să se aerisească pe ulița principală a Vienei. Într-una din vitrine a văzut puzderie de produse de drogherie și parfumerie, despre care nu mai auzise niciodată, și l-a întrebat pe vânzătorul care stătea proptit de ușorul
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
expun situația comandantului meu dar nu am putut să părăsesc imediat garnizoana până nu aș fi avut aprobarea de sus. Află totodată că voi veni în permisie pe 10 zile cu începere de la 1 ianuarie și că atunci voi avea răgazul să fac totul. Astăzi expediez recomandat hârtiile către notarul din Priponești, iar eu rămân pe loc până marți când voi veni seara la Buzău unde să ne găsim cu toții. Pleci imediat la Ploești, dar eu te voi urma atât timp cât îmi
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
acum și pe care le vom trăi cât mai curând posibil. Am luat, imediat ce am terminat de citit rândurile dulci și dragi ca tine însăți, hotărârea a a-ți scrie îndată, ca să ai posibilitatea ca sâmbătă, când vei avea și răgaz mai mult, să primești rândurile mele, să le citești și să ai timp să-mi și răspunzi. Am căutat ca să-ți fac bucuria de a primi rândurile pe care le aștepți ca singurul sol ce poate să ne aducă vești
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
căruia îi dau ore de limba română. În orice caz, m-am bucurat de scrisoarea de față... Închipuiți-vă, am amânat cititul ei până ce am dat gata toate plictisitoarele treburi ale gospodăriei - veșnic aceleași - și atunci mi-am făcut un răgaz și am desfăcut plicul pentru a putea savura mai din plin lectura scrisorii. Ce bine era, Doamne, altădată, din toate punctele de vedere. Coană Mia, dragă, ai dreptate. Mă întreb și eu ca și dumneavoastră dacă vor mai veni vreodată
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
că nu se apucă de scris. Mereu, seara, când ne strângem la cină, făcându-și bilanțul, își face reproșuri că a mai trecut o zi și n-a îndreptat nici un rând spre Bârlad. O fac eu pentru că am mai mult răgaz pentru a mă apleca peste câteva rânduri pe care vi le expediez cu toată plăcerea mea și a noastră. Mereu mă gândesc la cei dragi și aștept vara noastră. Săptămâna aceasta a fost de trei ori la Brașov la tot
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
exact la două ore după ce sosisem acasă, altfel situația ar fi fost mai neplăcută, căci aș fi uitat unde l-am pierdut. Înainte de a veni la Bârlad primisem scrisoarea de la d-ta, la care, în acea vreme, n-am avut răgazul necesar pentru a răspunde, fiind prins de multe treburi. Ambianța de la Șuletea a fost plăcută, veselia a predominat, iar interminabilele bancuri au fost la înălțime, cu toate că, între noi fie spus, au fost prea decoltate, ca să nu zic altfel. Am ascultat
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
ajuns până în zilele de astăzi și că ele vor apărea sub forma unei cărți, care sper să aibă destulă rezonanță în și la cei ce o vor citi”. Total adevărat, domnule profesor, deși domnia-sa, grăbit, nu a mai avut răgazul să mi telefoneze fericit despre apariția tipografică și a acestui volum, care este în principal meritul Domniei Sale, mereu un coagulant în relațiile dintre semeni. Mai ales că din carte, după cum am spus, apar la tot pasul urmele intervenției sale ca
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
nu le cunoșteam, iar puținele pe care le mai cunoșteam nu reușeam să mi le amintesc la timp. Azi însă știu că acest rând-pe-rând, această zăbavă șovăitoare ce mă silea să cobor sub nivelul gândirii mele, totodată îmi și oferea răgazul să mă minunez de transformarea obiectelor prin limba română. Pot spune că am avut noroc că s-a întâmplat așa, știu. Ce privire cu totul deosebită asupra rândunicii în limba română! Cu cât e mai bogat cuvântul românesc decât germanul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
plopilor ori zarva cumplită din propriul lor creier. Ceea ce știu sigur e că n-am dat acolo peste nimeni care, ajuns nebun de pe urma persecuțiilor politice, să-și fi redobândit firescul sub forma nebuniei. În plină demență, „politicii“ erau munciți fără răgaz de spaimele aduse cu ei din normalitate. Aceste spaime se exprimau corporalprin continue tremurături, plânsete și contorsionări. Suferința cea mai cumplită și absența deplină mergeau mână-n mână. După câtva timp, vizitatorul ajungea să știe cine fusese zdrobit de supărări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cine de teroarea de stat. Dar ceea ce m-a surprins pe-atunci și mai tare a fost cărecunoscusem la nebuni unele stări pe care, înrăstimpuri, le încercam eu însămi. Atât numai că pe ei îi munceau fără oprire, nedându-le răgaz nici cât să-și tragă răsuflarea. De atunci, am privitstările mele, cu care, de altfel, mă obișnuisem, cape o treaptă premergătoare demenței. Ca de exemplu: Faptul că uneori, uitându-mă la ceas, nu reușesc timp de câteva minute să realizez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
sat se spunea: „Der Himmel läuft“ ștextual: „Cerul aleargă, sau gonește“ț. Că doar zi de zi cerul era într-alt fel tot același. Iar eu îmi ziceam că el îi mână împrejur pe cei morți, că-i fugărește fără răgaz, așa cum face în armată vreun plutonier cu recruții. Nici morții nu trebuie să-și piardă frica de Cer, credeam eu, fiindcă nu trebuie să uite că au murit ca pedeapsă pentru toate greșelile ce le-au săvârșit în timpul vieții. De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
pentru anexarea Azerbaidjanului. Moartea lui Berke-han, întâmplată într-una din campaniile sale din Caucaz în anul 1266, și venirea la putere a lui Mangu-Timur (1266-1280) nu aveau să influențeze în bine cu nimic încordarea cu Imperiul Bizantin. Aceasta a dat răgaz și liniște Ungariei și Transilvaniei să se refacă. Lipsa locuitorilor, în mare parte nimiciți sau duși în robie, era serios resimțită în ambele țări. Bela al IV-lea chema și în anul 1268, din toate părțile lumii atât plugari, cât
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
că cererea i-a fost respinsă, iar Toma era cât pe ce să plătească cu viața îndrăzneala sa, fiind greu rănit de către tătari și români la înapoiere, între munți. Înapoiat de curând din Balcani, Nogai lăsă câteva luni de zile răgaz pentru odihnă, trupelor sale obosite, până în luna decembrie 1284, când zăpada s-a așternut de-a binelea și locuitorii satelor și orașelor au revenit cu toții în așezările lor, așteptând sărbătorile de iarnă. Punând în fruntea trupelor sale pe Tula-Buga, viitorul
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
confirmare, în drepturile lor mai vechi pe Dragoș românul și frații săi, fiii lui Giula din Ciulești, printre martori fiind și Drag, comitele din Bedeu. Dar strădaniile inimosului angevin și-au atins numai în parte ținta. El a obținut doar răgazul necesar pentru consolidarea politicii sale orientale față de Țările Române și a pătruns în vastul Imperiu Mongol, desigur datorită reținerii lui Gianibek, în anii 1355 și 1356, de luptele pentru Azerbaidjan. În urma prestigiului impus prin armele românilor, saxonilor și ungurilor, care
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
am înțeles în linii mari ce am de făcut. Nu-mi rămâne decât să pun în practică explicațiile tale. Hai să mâncăm mai întâi! zise ea. Dacă te apuci de treabă, nu cred că o să mai ai vreo clipă de răgaz. A adus o tigaie din bucătărioara aflată într-un colț. A încălzit tocana deja pregătită într-o oală emailată. Mirosea grozav! A adus la masă farfuriile, în care a pus mâncarea și câteva felii de pâine cu alune. Ne-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ne rămâne decât să ne urăm reciproc mult noroc, zise fata. Și să învârtim lanternele în aer până nu mai putem, ca să nu-i lăsăm să se apropie. Nu le place lumina. Nu trebuie să le acordăm nici o clipă de răgaz. Sunt în stare să pună mâna pe noi într-o fracțiune de secundă. — Vai de mine! S-a încărcat aparatul? Fata s-a uitat la indicator și apoi la ceas. — Se încarcă complet în cinci minute. Hai să ne grăbim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
jos, trasând pe zid un model seismografic dințat. Rucsacul îmi sălta în spate și auzeam lucrurile dinăuntru zdrăngănind: conservele, termosul, sticla de whisky. Aș fi vrut să mă opresc și să arunc tot ce nu-mi trebuia, dar n-aveam răgaz nici măcar să mă gândesc la rană. Pe deasupra, mai eram și „în lesă“, așa că nu puteam slăbi pasul. În bezna aceea neagră, gâfâitul fetei și zdrăngănitul lucrurilor din rucsac au fost acoperite de un zgomot puternic. Cu cât înaintam mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]