301,101 matches
-
într-adevăr, un mare artist! “Iată care e politica mea personală...” - Chiar dacă i-am admirat pe toți acești uriași ai sculpturii, am încercat tot timpul să-mi creez un stil propriu, să-mi găsesc un drum al meu, să nu rămân un simplu imitator, să mă distanțez de modele și de școli și să mă exprim în felul meu personal, conturându-mi așa-zisa personalitate a artistului. Să preiau din experiențele altora ceea ce mi se părea că este esențial în artă
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
ar fi fost, oare, mai ușor să nu mă toarne? Sunt situații câteodată inutile, câteodată incomode, răutăcioase, dar nu trebuie să le lași să te copleșească. Dacă poți, e bine să le depășești cu zâmbetul pe buze. - Câteodată, nu ne rămân decât iluziile. Bunul dumneavoastră prieten, Corneliu Baba, spunea că preocuparea dumneavoastră este jocul cu iluziile. - Sigur că da. Fără iluzii, viața parcă ar fi mai seacă. Dar așa, iluziile însoțesc toată activitatea noastră, toate eforturile și gândurile noastre. Că se
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
că preocuparea dumneavoastră este jocul cu iluziile. - Sigur că da. Fără iluzii, viața parcă ar fi mai seacă. Dar așa, iluziile însoțesc toată activitatea noastră, toate eforturile și gândurile noastre. Că se vor realiza sau nu, asta e altceva. Ne rămâne, însă, speranța. - De politică ați încercat să vă țineți cât mai departe. - Am făcut și eu un fel de politică. Dar nu am fost slujbașul unor idei în care n-am crezut. Politica dictată nu m-a interesat niciodată. Trăirea
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
Ați fost profesor, ați expus, ați și călătorit. - Am avut ocazia să fac un voiaj în Japonia, am fost și în America. Aici, în apropiere, prin Europa, am cotrobăit prin aproape toate țările, prin toate ascunzișurile lor mai interesante. Am rămas mai cu seamă legat de Franța, de Italia, de Spania și de Grecia. Și de Anglia, într-o măsură oarecare. - În ultimii ani, v-ați retras la Fălticeni. - Mă aflu acum într-o epocă de relâche, de liniște, chiar dacă lucrez
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
bine închegat de lucrări, multe în bronz, altele în marmură, în piatră, în lemn, în teracotă. Asta e viața mea. Necazurile cele mari au fost cele ale plecărilor pe lumea cealaltă: întâi ale părinților, pe urmă a soției. Încet-încet, am rămas cam dezgolit de familie. Fiecare ne așteptăm rândul. Eu am, însă, norocul unei alte familii: lucrările mele, care mă înconjoară și pe care le iubesc ca și cum ar fi copiii mei și colaboratorii mei din muzeu. - La fel ca într-una
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
polemic. Atunci când „oratorii roșii” (este expresia lui) îi atacă pe liberali (18 martie 1947) și memoria lui I. I. C. Brătianu, el îi ia apărarea (în însemnările lui jurnalistice) marelui om politic. Deși nu l-a iubit, recunoaște onest că acesta „rămâne un fel de Prometeu al neamului nostru. Din cer a voit să smulgă pentru noi focul soartei definitive”. De subînțeles, Marea Unire din 1918. Din păcate, lipsește din Jurnal perioada 18 martie 1947-1952, astfel încât nu știm ce părere va fi
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
de pildă, la peisajul publicistic românesc, pînă unde poți merge. Nu mă refer acum că cineva publică articole stupide sau tendențioase antiamericane despre războiul din Irak; te poți resemna cu ideea că antiamericanismul e ultima ideologie a proștilor, reziduul ce rămîne pe fund cînd socialismul s-a dus, cum zicea, cred, Jean François Revel, și că și proștii au dreptul să-și exprime punctul de vedere în mass-media. Mă refer la prezențe de tipul România Mare. Cred că ar fi interesant
Ce este liberalismul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13469_a_14794]
-
în stare să construiască o frază corectă și coerentă, ar trebui să o citească măcar ca lecție de retorică. Dar politicienii de astăzi, ca și cei de ieri, vorbesc, nu citesc! Un “om recent” din Hinterland eși Alexandru Mușina a rămas în memoria iubitorilor de poezie mai ales cu antologicul său poem de tinerețe (și de navetă) Budila-Expres, între evenimente de viață clasice, preocupări comerciale romantice (pe vremuri vînzarea de gladiole, în prezent editarea de cărți, căci este directorul Aulei) și
Oratori, retori și politicieni by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/13484_a_14809]
-
amatorilor” e importantă pentru că dovedește interesul publicului mai larg pentru chestiunile lingvistice și mai ales pentru că acționează, convingător, din interior. Se constată că greșelile care îi supără pe participanții la forumuri sînt în primul rînd cele elementare, tipice primei școlarități: rămîn de actualitate principalele probleme ale ortografiei românești - folosirea cratimei (trimite-ți), scrierea în finală de cuvînt cu un i sau doi (pot găsii). Se reacționează la vechi tendințe considerate de multă vreme abateri de la normă - înlocuirea lui a plăcea prin
Din interior by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13475_a_14800]
-
expresivitatea etc.) sau reduse la simpla exprimare a disprețului pentru chestiune („vai domle ce sa zic nu am scris corect gramatical pe forum...”), rezolvat chiar printr-o înjurătură finală. Tind totuși să văd partea bună a lucrurilor: cunoașterea limbii literare rămîne un factor de evaluare socială, și, tocmai într-un mediu în care se instalează aparent haosul, nevoia de diferențiere și ierarhizare se accentuează: „forum-ul ș...ț își propune sa fie unul «de top» (...). Depinde de voi dacă vreți să
Din interior by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13475_a_14800]
-
lingvistice realizate de autoare printre tineri, indică o frecvență destul de mare a folosirii sale cu sens pozitiv („extraordinar”). Se confirmă deci, cel puțin pentru prezent, polaritatea semantică a adjectivului și a adverbului penal („foarte prost”, „foarte urît”, „penibil”, „groaznic”/ „extraordinar”); rămîne de văzut cum se va fixa în viitor uzul familiar
Din interior by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13475_a_14800]
-
să grăiești cu o frunză? Un fir de pulbere violent/ poate să rîdă de taina ta. La o masă de fum un actor de fum/ mănîncă o creangă de fum dintr-un blid de fum./ Ziua de ieri! n-a rămas din ea decît/ o coală de hîrtie, o declarație smulsă cu forța muribundului.../ Ziua de ieri a fost învelită cu fusta unei femei” (O declarație smulsă cu forța muribundului...). Deși contrariat de „campionii” care fac apologia spiritului, Cristian Simionescu cade
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
De la debut (în 1960, alături de Nichita și Cezar Baltag) și pînă la plecarea din țară (1973) sursa exprimării poetice se afla în literatura citită. Căutarea eului, identificarea ființei în vagul lumii, nostalgia neînfăptuitului, a nenumitului, a mulțimii din propria interioritate rămîn nefinalizate, devenind expresia unei stagnări. Toate aceste discrete căutări erau efectul și se manifestau sub presiunea unei culturi poetice asumate și asimilate. Blagianismul, deschiderea către spații largi à la Eugenio Montale, melancolia eminesciană, necuvintele lui Nichita Stănescu, aluziile mitologice au
Unitatea pierdută by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13507_a_14832]
-
lirica lui Ilie Constantin? Judecînd după textele noi din Mulțimea singurătate probabil că da. E chiar posibil ca ea să fie mai aproape de sensibilitatea cititorilor de astăzi, pentru că înlocuiește nonfigurativul modern cu figurativul din postmodernitate, mai pe gustul contemporanilor, firește. Rămîne însă de văzut dacă se va ridica la înălțimea poeziei „înalte” care l-a făcut celebru pe autor și i-a asigurat un loc în istoria literară.
Unitatea pierdută by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13507_a_14832]
-
și interesul față de „exponat“, și mai mereu acesta din urmă joacă, măcar la început, rolul esențial. Logica e cea a modei și moda nu are nevoie de ediții foarte atente. În aceste condiții, singura serie Eliade atent și coerent publicată rămîne cea de la Humanitas - editura a reluat de altfel anul acesta publicarea operei beletristice a lui Eliade, într-o prezentare grafică foarte reușită. Cît despre ediția critică de la Minerva, aceasta pare să se fi oprit definitiv la cel de-al doilea
Cartea-obiect by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13504_a_14829]
-
eroului din romanele eliadești. Prima dintre teze, care trece sub forma unui citat și pe coperta a patra a cărții, ține de o anume modă. Dar nu acesta ar fi defectul ei principal, ci acela că, formulată în prefață, ea rămîne, pînă la sfîrșit, o afirmație lipsită de demonstrație critică. Cea de-a doua teză a cărții, care vede în Dionysos arhetipul eroilor lui Eliade e constant reluată, în fiecare dintre subcapitolele părții a doua, ce se ocupă, rînd pe rînd
Cartea-obiect by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13504_a_14829]
-
fiecare dintre subcapitolele părții a doua, ce se ocupă, rînd pe rînd, de romanele publicate de Eliade. Dar, pe de o parte, simpla ei reluare nu poate funcționa ca demonstrație, iar pe altă parte analizele în salturi ale Sabinei Fînaru rămîn neconvingătoare. Nu-i lipsesc cărții unele observații subtile și interesante - cum sînt acelea despre accesul indirect la ficțiune în opera lui Eliade sau faptul că prefețele de la studiile de istorie a religiilor sînt mai mult decît un simplu metatext - dar
Cartea-obiect by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13504_a_14829]
-
Este povestea unui mort care, a doua zi după creștineasca înhumare își face apariția pe ulițele satului, fără ca cineva să vadă în această surprinzătoare prezență ceva ieșit din comun. Interesant este și aici faptul că atît sătenii cît și mortul rămîn captivii unui comportament, ai unui mod de gîndire și ai unui vocabular îndelung exersate în relațiile de zi cu zi: „A doua zi (după propria înmormîntare -n.m.), dis de dimineață, Vasile Spălărețu a fost zărit plimbîndu-se prin sat cu
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]
-
ușor substituită de termen mai tare: „Cine a zis că sunteți penali v-a lăudat! Sunteți execrabili” (4allfree.com). Există chiar cazuri în care semnificația nu mai pare a fi total negativă: în fond, un termen al lumii interlope poate rămîne fundamental ambiguu, pentru că judecata negativă alunecă ușor în admirație, ca în cazul calificativelor șmecher sau (h)oț. În această zonă incertă par să se plaseze unele citate - „le agăț cu cele mai penale metode” (seductie.com), “este cel mai penal
„Penal” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13492_a_14817]
-
programul Leonardo. l EVENIMENTUL ZILEI a pornit o anchetă metodică pentru a da de urma echipamentelor și aparaturii medicale de mare valoare achiziționate pe bani publici și care par să fi dispărut fără urmă. De fapt n-au dispărut. Au rămas nefolosite. Aparatură medicală de sute de milioane de dolari zace prin curțile spitalelor sau prin pivnițele acestora fiindcă lipsesc specialiștii care știu ce să facă cu ea sau pentru că nu are cine să o instaleze ori pentru că lipsesc “consumabilele”. Într-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13501_a_14826]
-
lor, dînd impresia a o fi anexat acestuia. Fals. Nici Bacovia, nici Fundoianu, nici Demostene Botez, nici Petre Stoica, nici Emil Brumaru n-au epuizat tema, ci doar au brăzdat-o în felul lor personal, sporindu-i neîndoios prestigiul. Ea rămîne deschisă oricărei noi experiențe. Căci tema provinciei poate izvorî cu generozitate din biografia fiecăruia, ca un dat personal, ca o circumstanță intrinsecă ce-și înfrînge generalitatea. În al doilea rînd, provincia e doar un simbol. Sub toposul său mai mult
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
Houellebecq... Cît despre cealaltă, iat-o: www.houellebecq.info ). Tot el este se pare cel mai citit romancier francez contemporan, de la opincă pînă la vlădică (perdantul Lionel Jospin declara în timpul campaniei electorale a fi fost încîntat să-l descopere). El rămîne cel mai “scandalagiu” personaj al literaturii franceze de început de mileniu. De multe ori gratuite, declarațille lui stupefiante sunt făcute în primul rînd pentru zgomotul care, într-un Occident de cîteva decenii tot mai tăcut și sec, reverberează înzecit. Pus
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
discursul găunos al “drepturilor omului”, The Americam Way, Le Guide du routard, musulmanii, chinezii, islamul și monoteismul în general, sociologia, arta contemporană, Jacques Chirac, Jacques Attali, sado-masochismul. Acuzațiile sînt tranșante, nuanțele nu-și au aici locul. Sentința proferată împotriva monoteismului rămîne antologică pentru maniera polemică “în bloc” a lui Houellebecq: “Plus une religion s’approche du monothéisme songez-y bien, cher monsieur -, plus elle est inhumaine et cruelle” (p. 261). Aserțiunea citată, gravă, nu suferă de o formulare scandaloasă. Dar Houellebecq știe
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
nu este niciodată cu totul aici/ ea întrece-n/ viteză viteza:/ instantanee de-a pururi ca frumusețea.// Femeia e fascinată/ de spatele bărbatului// cum el aleargă în timp/ interiorul lui/ ca un copil care și-a scăpat în praf ochelarii/ rămîne în urmă” (ibidem). Modificîndu-se văzînd cu ochii, măștile lumii se vădesc a fi purtătoare ale unei forțe care nu se mulțumește cu acest proteism fabricitant, care vrea să le multiplice precum un însemn al prolificității. Parcă din teama demonicei sterilități
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
forță. Elogiu al purificării prin vid și al spontaneității artistice, acest text a devenit un clasic al rebeliunii violente. Un lucru însă e limpede: apelul lui Tzara nu avea în el nimic sinucigaș. Mișcarea pe care voia s-o impulsioneze rămînea deschisă tuturor actorilor modernității. Nu se mulțumea să facă un gol, ci păstra o anume încredere în viitor, un viitor însă eliberat de toate imposturile partizane și deschis la adevărata utopie. Ar merita să cităm integral valul de chemări răzbunătoare
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]