7,992 matches
-
Fusese rănită de moarte, în cel mai nobil sentiment, iar lumea avea să cunoască în curând și o altă latură a ei: cea rea, cea întunecată, cea lipsită de îndurare. Fiindcă avea să se arunce asupra victimei ca o panteră rănită - jurase în fața oglinzii aceasta. Târziu, după ce și-a refăcut aparent echilibrul și a început să iasă din nou în societate, prințesa i-a întins o cursă rivalei sale. Sub masca afabilității și a politeții, pretextând că dorește să-i ofere
LEGENDA PRINŢESEI ZALA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350220_a_351549]
-
-l printr-un imaginar cerc aprins. Pe moment n-a zis nimic, dar și-a jurat să se răzbune. Mândria sa (pe care, de altfel, nici nu o luase foarte în seamă până atunci) fusese prea adânc și prea grav rănită. A anulat preconizata nuntă, s-a retras singur într-o încăpere, pretextând începerea grabnică a următorului studiu, a suferit în tăcere... dar a pândit momentul apariției acelui amant și a acționat. L-a ucis într-o seară, într-unul dintre
UN SIMPLU ŞI LETAL DE CE ? de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350201_a_351530]
-
cu meditații asupra existenței, primul fiind: „Mortua est”: ... Te văd ca o umbră de-argint strălucită/ Cu-aripi ridicate la ceruri pornită,/ Suind, palid suflet, a norilor schele/ Prin ploaia de raze, ninsoare de stele [ ... ] Și-ntreb al meu suflet rănit de-ndoială: De ce-ai murit, înger cu fața cea pală?/ Și totuși, țarină frumoasă și moartă,/ De racla ta reazim eu harfa mea spartă/ Și moartea ta n-o plâng, ci mai fericesc / O rază fugită din haos lumesc
EMINESCU ŞI DRAGOSTEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361862_a_363191]
-
în: Ediția nr. 377 din 12 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Blândă luminare Și stea căzătoare Celesta minune Mulți stau să se-adune Sub frumoasa-ti rază Ce e ca o oază Plină de iubire Și zile senine Pentru suflete rănite Ce credeau că sunt menite Să fie-mpietrite Pe veci sângerânde Să nu știe unde E lumină care Le-aduce scăpare. A omenirii speranța Femeia e viața Ea e totul pe pamant Și-i un dar prea sfânt. Mărită crăiasa
FEMEIA de ANGHELUŢĂ LUPU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361928_a_363257]
-
legii trebuie să aibă într-un fel sau altul o finalitate. Wara pune capăt poveștii de iubire ascunzându-se în spatele amenințării soțului - care o va despărți de copii, dacă își va continua povestea extraconjugală - uitând de promisiuni și nesocotind sentimentele rănite ale celui care, în fața Domnului îi devenise, la voința ei, soț. Nu știu exact care i-a fost intenția autorului, dar așa cum a descris trăirile acestor două personaje, într-o iubire ce părea divină, o întâlnire a sufletelor pereche după
CLIPA INSOLITĂ A WAREI MESSNER, SAU ROMANUL INSOLIT AL LUI OCTAVIAN ANUȚA de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1702 din 29 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/365883_a_367212]
-
exact care i-a fost intenția autorului, dar așa cum a descris trăirile acestor două personaje, într-o iubire ce părea divină, o întâlnire a sufletelor pereche după căutări și dezamăgiri, eu personal, deși femeie, am fost impresionată de zbuciumul bărbatului rănit, înșelat, gata de a-și pierde întreg echilibru din cauza unei femei ce s-a jucat cu sentimentele lui, așa cum s-a jucat cu încrederea soțului care nu i-a tăiat aripile. Rămân la părerea că, conștient sau nu, autorul acestei
CLIPA INSOLITĂ A WAREI MESSNER, SAU ROMANUL INSOLIT AL LUI OCTAVIAN ANUȚA de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1702 din 29 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/365883_a_367212]
-
-l biruie pe zmeu și să elibereze soarele. Drumul lui a durat 3 anotimpuri: vara, toamna și iarna. A găsit castelul zmeului și au început lupta. S-au înfruntat zile întregi până când zmeul a fost doborât. Slăbit de puteri și rănit, tânărul a eliberat Soarele. Acesta s-a ridicat pe cer înveselind și bucurând lumea. A reînviat natura, oamenii s-au bucurat, dar viteazul n-a ajuns să vadă primăvara. Sângele cald din răni i s-a scurs în zapădă. Pe când
POVESTEA MĂRŢIŞORULUI ŞI A ZILEI DE 8 MARTIE de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365234_a_366563]
-
poate fi greu de atins. Unele poeme abordează un ton elegiac, în sintonie cu starea nostalgică a poetei (Ce trist viorile cântau) - și aici nu putem scăpa de unele locuri comune: „țărmul cald al fericirii”; urma pașilor, iluzii deșarte, inima rănită, o lacrimă a iubirii; țărm pustiu ș.a. specifice elegiei. La fel și în poemul „Cerurile toate...tac”: ... s-a'nserat ... / și focuri ard mocnind / pe vatra unui gând / și depărtările / se-aud jelind / și cerurile toate /tac ... // ... și doar amurguri
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
mocnind / pe vatra unui gând / și depărtările / se-aud jelind / și cerurile toate /tac ... // ... și doar amurguri / îmbracă tăcerile / în culoare / și simt / cum se revarsă-n mine / o mare ... / de neliniști, trădări ascunse, / și pe chipu-mi / un zâmbet rănit / înflorește - / ca un vis fără aripi ... Și totuși, vindecarea de sine se află: „în verbele / a crede, a iubi, a fi, / a fi ... Hyperion-iana „sete de repaos” apare în poemul „Din nou să fiu repaos” în care poeta îi cere
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
la zboruri albe (Cu brațele pline de muguri). Este o poezie plină de avânt juvenil care îmbie la dragoste, la rod, la un „poem în devenire”. Poveri, biciuriri de gânduri, tăceri ce scapără întrebări, furtuni iscate „din nepăsarea clipei”, ochii răniți „de fulgere străine”, toate acestea își pun amprenta pe suflete ( Cum plânge cerul în noroi). În aceste circumstanțe, până și cuvântul e înstrăinat, și lumina e smerită și, în liniștea severă a dimineții, vine ora sentinței (Cuvinte învechite). Există și
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Vântule hoinar! Du-mi gândurile înaripate, Spre tărâmuri acoperite de cântec, Și așteaptă primăveri de-un verde aprins să se înnoade în suspin. Viața albastră! Acopre-ma de neliniștile ce se preling, Prin unghere de amintiri rănite. Du-le în munți și acopera-le în uitare. Surâs jucăuș! Promite-mi veri de basm, Prin grădini pline de roua copilăriei. Apoi ascunde-le tardiv în inima mea. Ploaie rebela! Fii tovarășa mea de împliniri. Nu-mi strecura chemarea
NAZUINTE de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365297_a_366626]
-
remediu, aflat la îndemână, era bătaia. „Tratamentul” nu numai că nu a dat rezultate dar a dus la înrăirea pacientului, starea conflictuală devenind acută. Ceea ce s-a dovedit a fi, în cele din urmă, o mană cerească a fost orgoliul rănit al fiului. Absolvent de liceu fiind, Lică a trebuit să presteze muncă necalificată. Oricât și-a schimbat locurile de muncă a avut de-a face cu aceeși batjocură din partea unor semianalfabeți mândrii că fac parte din clasa conducătare a societății
XXI. ECOU RĂTĂCIT (RĂTĂCIRI) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365366_a_366695]
-
femei, se angajează totuși mereu în povești de dragoste, trăite cu o mare intensitate. Toate îi rănesc sufletul. Prima lui aventură datează din anii de liceu, când dus de trei colegi - Pretorian, Szekely și Asanache - la o cârciumă deocheată, „Mama răniților”, cunoaște o fată fără prejudecăți, Nineta Romulus, și devine iubitul ei. Legătura nu durează mult, întrucât fata, instabilă sentimental, dispare pe neașteptate. Episodul provoacă o adevărată furtună în familia adolescentului, ai cărui părinți (tatăl - monteur la o fabrică de avioane
CEL MAI IUBIT DINTRE PĂMÂNTENI (LA 34 DE ANI DE LA APARIŢIE) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365377_a_366706]
-
-le, fiecăruia, căte patru sute de lei, carnetul și o insignă de brigadier. Sunt chemați, pe rând, la catedră. Fiecare îngaimă ceva a mulțumire. Bine că nu sunt obligați, ca în armată, să declame : „servesc patria ! ” . Îi vine rândul lui Ștefan, rănitul lor, să iasă la rampă. Deplasându-se, folosește o cârjă pentru a se sprijini. Albert are o idee. Începe să bată, sacadat, din palme. Este urmat de toți ceilalți brigadieri. Să fi știut ce va urma, datorită gestului său, nu
XXVII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365390_a_366719]
-
mine, nu poate să distrugă. Chiar și la sufletul meu te-ai gândit, Să-i faci ceva, cum ști tu cel mai bine Să-l arzi, să mă distrugi, cenușă s-o arunci Peste oceanul suferinței, ce mă cuprinde vie, Rănită, fără gânduri, cu sufletu-mi ascuns. Hai spune-mi ceva, de ce nu-mi spui Ce ai de gand, ce vrei să faci...? Te-ascult că știu s-o fac, așa cum zi și noapte Am să tac, zăcând în necuvinte. Pe
CENZURĂ SI SĂRUT de COSTI POP în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365269_a_366598]
-
atâta fast? Cine erau cei ce îl omagiau acum, oare nu aceiași care, cu ani în urmă, îi refuzaseră primirea în Academia Română? (Marele Caragiale a fost primit ca membru al Academiei post-mortem!) Nu-și putea călca în picioare orgoliul, mândria rănită, dar adevărul este că mastrul era reținut la Berlin și de boala care-l chinuia și care îi va aduce sfârșitul, în luna iunie a aceluiași an, 1912. Emil Gârleanu, la festivalul de la Teatrul Comedia, spunea aceste cuvinte premonitorii: „Suntem
ANUL CARAGIALE de ION C. HIRU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364916_a_366245]
-
tablă lovită și o frână puternică o aruncă pe spate în spațiul de pe scările de la intrarea din față. Nu înțelegea ce s-a petrecut. Autocarul stătea pe o parte, cu două roți în șanțul de la marginea șoselei. - Doamna Carmen, sînteți rănită? Nu vă mișcați că vă ajut eu! Auzea vocea șoferului, dar nu percepea sensul cuvintelor. Vedea figura îngrijorată a conducătorului auto și mâna întinsă a acestuia; încerca să se ridice, dar nu avea forța necesară. Picături de sânge îi întunecau
OCHII TĂI SÎNT ARIPILE ZBORULUI MEU de LILIANA TIREL în ediţia nr. 969 din 26 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364956_a_366285]
-
față. Prinse mâna șoferului reușind să se sprijine pe un genunchi. Cu greu întrebă: - Ce s-a întâmplat, domnul Gelu?Am fost loviți? - Am avut accident, doamna Carmen! A intrat în noi o camionetă ce circula pe contrasens. - E cineva rănit? Chemați Ambulanța și Poliția. Carmen nu primi nici un răspuns. Liniștea era tulburată de sirenele ambulanței și ale poliției. Văzu paramedicii coborând în fugă din ambulanța SMURD și un echipaj al poliției rutiere. Apoi, o perdea neagră îi acoperi ochii. Clipa
OCHII TĂI SÎNT ARIPILE ZBORULUI MEU de LILIANA TIREL în ediţia nr. 969 din 26 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364956_a_366285]
-
de mai bine. Tu ce mai spui? - Eu îmi reevaluez viața. De ce nu ai mai venit? - Am fost ocupată. Acum sînt la Vatra Dornei la un curs! Am avut un mic accident. - Wow... Cum? Ce accident, ești ok? Este cineva rănit? Te iubesc, draga mea! Ești bine? - Am colegi răniți și foarte speriați de cele întâmplate. Am intrat pe net să contactez soțul unei colege care are cel mai mult de suferit. I-am comunicat că soția lui a fost transferată
OCHII TĂI SÎNT ARIPILE ZBORULUI MEU de LILIANA TIREL în ediţia nr. 969 din 26 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364956_a_366285]
-
reevaluez viața. De ce nu ai mai venit? - Am fost ocupată. Acum sînt la Vatra Dornei la un curs! Am avut un mic accident. - Wow... Cum? Ce accident, ești ok? Este cineva rănit? Te iubesc, draga mea! Ești bine? - Am colegi răniți și foarte speriați de cele întâmplate. Am intrat pe net să contactez soțul unei colege care are cel mai mult de suferit. I-am comunicat că soția lui a fost transferată de la spitalul din localitate la cel din Iași, pentru
OCHII TĂI SÎNT ARIPILE ZBORULUI MEU de LILIANA TIREL în ediţia nr. 969 din 26 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364956_a_366285]
-
aripi îngerești, o exaltare aproape religioasă în lirica d-nei Voicilă Dobre. Iubirea apare descătușată de orice determinații individuale, e înălțată până la treapta identificării, în esență, cu însăși Divinitatea: “Aud cum urcă în mine o doină. / Vreau să prind trilul silabei rănite/și devin o rană, un cântec spre cer. Și rog înaltele izvoare safire/să păzească liniștea sufletului/însetat de iubire. // Te bucură de roua iubirii divine, /lăsată sub bolta de inimi senine!” (“Iubirea, dar divin”). Îți vin în minte superbele
PREFATA- de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366459_a_367788]
-
DE ZIUA TA , MARIA... Autor: Gabriela Blănariu Publicat în: Ediția nr. 958 din 15 august 2013 Toate Articolele Autorului Dă spicul grîului să plece. Rămîne lanul gol și trist, în așteptarea plugului de toamnă și-a primelor semințe... Un mac rănit, la treierat, și-a amintit de tine, genunchiul și-l apleacă și fruntea, la pămînt, petalele-și adună-a rugăciune și-ndată-ți scrie : " Ți s-a dat nume MARE și SFÎNT, Să-l porți cum se cuvine, În viață
DE ZIUA TA , MARIA... de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366556_a_367885]
-
și în gînd, cu mare bucurie ! " De-acum...și el s-o duce să-și odihnească roșul, pentru...vreun an, cînd, îi va răsări, din nou, culoarea, la brațul spicului de grîu...în lan. Așa ți-a scris un mac rănit. Iar eu îți spun doar : LA MULȚI ANI ! Gabriela Blănariu Referință Bibliografică: De ziua ta , MARIA... / Gabriela Blănariu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 958, Anul III, 15 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Gabriela Blănariu : Toate Drepturile Rezervate
DE ZIUA TA , MARIA... de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366556_a_367885]
-
Cum își uită oul pasărea din zbor Și aici acasă pruncii când te-nvață Gânguresc întruna pe înțelesul lor... Limbă Românească, cea mereu hulită, De-adevăruri sfinte nu ai fost săracă, În văzduh și-n piatră pururi scrijelită, Limba mea rănită, limba mea cea dacă! Astăzi, când e ziua închinată ție Dintre câte încă mai sunt pe pământ, Toată viața noastră Ziua ta să fie De la steaua dată, până la mormânt... Referință Bibliografică: Cântec în limba română... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare
CÂNTEC ÎN LIMBA ROMÂNĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 974 din 31 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366635_a_367964]
-
Versuri > Cuvinte > CELOR CARE.... Autor: Gabriela Blănariu Publicat în: Ediția nr. 2054 din 15 august 2016 Toate Articolele Autorului Dă spicul grâului să plece, rămâne lanul gol și trist, în așteptarea plugului de toamnă și-a primelor semințe... Un mac rănit, la treierat, și-a amintit de tine, genunchiul și-l apleacă și fruntea, la pământ, petalele-și adună-a rugăciune și-ndată-ți scrie așa : „Ți s-a dat nume MARE și SFÂNT, să-L porți cum se cuvine, în
CELOR CARE.... de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366618_a_367947]