4,392 matches
-
în șagă] " Verena, ești frumoasă, Verena, îi ești dragă" Ș-apoi s-alerg prin casă cu mine în hârjoană, Iar pe Prichici atuncea să-l iau *** la goană. (răsună cornul; ea stinge lumina). O, tu! răsună numai și sufletu-mi răpește Simt inima în pieptu-mi cum tremură și crește O, cine ești, pierdute, tu, glas prea mângâios De ce nu suni tu vecinic, și vecinic tot fruos? (luna bate tare; ea deschide fereasta ) Peste vârfuri trece lună, Codru-și bate frunza lin
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
să rătăcesc călare, Un an întreg acasă să nu mă mai întorn... Să-mi sune peste vârfuri duiosul glas de corn. (pauză) Mama îmi zice: "Fată, închide uși, ferești, Ades vin zburătorii cei falnici din povești Și pot să te răpească, te duc departe-n lume. (îndărătnic) O las' să vie mamă... Dar nu... acestea-s glume. Și - zice mama - foarte frumoși sânt la vorbire Ei au [un] farmec * care te împle de răpire; Dar - zice mama - daca te va cuprinde
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
iubesc. (vorbind cu chipul ei din oglindă) Anna... răspunde-odată... Frumoasă ești, mi-ești dragă. Tu! tu ești fata mamei... dar minte n-ai întreagă... (răsună cornul în pădure; ea ascultă, apoi stinge lumina) O, tu! răsună numai și sufletu-mi răpește, Simt inima în pieptu-mi cum tremură și crește Dar cine ești, pierdute corn blând și mângâios, De ce nu suni tu vecinic? Și vecinic tot frumos? (Luna bate tare. Ea deschide fereastra. Peste vârfuri trece lună, Codru-și bate frunza lin
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
acuma noaptea... și tu te-ai speriat; Dar vezi că în genunche eu cad naintea ta... Și de ți-oi spune oare de ce, mă vei ierta? O, nu privi în laturi, asupra mea privește! Pot eu spera?... O, farmec... mă răpește! Tu ești așa de albă ca floarea de cireș Și soarta mea te pusă în calea mea să ieși, Să treci ca o ușoară crăiasă din povești C-o singură privire să văd ce dulce ești, Căci dulce ești... De-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-ți aduci aminte de neagra vrăjitoare Ce-n peștera adâncă din muntele Ceahlău Încheagă apa-n sânge și soarele-l albește Precum albește geamul când sufli în fereastă?... Acolo eu închisă mă preumblam pin peșteri, O goală frumusețe, un chip răpit din ceri. Pe fruntea-mi de copilă purtam coroana numai Și-n peștera mămucăi intrat-ai, Mihnea Sânger, Pe calul [tău] cel negru, cu barba ta cea sură, Galbăn erai la față, mai galbăn decât morții... Ai fost călcat [tu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
6 2262 Căci ochii sânt fecioare închise în cămări Luminele li-s pline de frică, rușinări; Bobițe sânt de poamă ce port pe ele brumă, Cu gura mea le-aș șterge de bruma lor acuma. 7 2262 Colțunii ai Iuditei răpiră pe-Olofern Și ochii îi robiră și sufletu-n etern. D-aceea * când de sînu-ți eu haina o disfac Și trupul de zăpadă îl văd - rămân buimac. 8 2262 Și toate-s potrivite, frumoase mădulări: O, mi se sfarmă mintea, și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
6 2262 Căci ochii sânt fecioare închise în cămări Luminele li-s pline de frică, rușinări; Bobițe sânt de poamă ce port pe ele brumă, Cu gura mea le-aș șterge de bruma lor acuma. 7 2262 Colțunii ai Iuditei răpiră pe-Olofern Și ochii îi robiră și sufletu-n etern. D-aceea * când de sînu-ți eu haina o disfac Și trupul de zăpadă îl văd - rămân buimac. 8 2262 Și toate-s potrivite, frumoase mădulări: O, mi se sfarmă mintea, și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dar, în orce caz, mai bine e să fie nevasta ta, a unui visător, decât țiitoarea unui desfrânat... căci nu mă îndoiesc... el va urmări și se va folosi de cel întîi prilej ca să puie mâna pe ea... s-o răpească. O! însă or fi și făcut socoteala fără mine... nu știe că leul bătrân veghează în noaptea lui și va sfâșia cu ghearele pe oricine care-ar vrea să-i răpească puiul din cuibul lui de stînci!... MAIO Mira! Ea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
întîi prilej ca să puie mâna pe ea... s-o răpească. O! însă or fi și făcut socoteala fără mine... nu știe că leul bătrân veghează în noaptea lui și va sfâșia cu ghearele pe oricine care-ar vrea să-i răpească puiul din cuibul lui de stînci!... MAIO Mira! Ea... O, arhanghel frumos al cerului... tu ești aceea ce visezi asupra mărei... tu!... O, cine a știut! Și eu săpam pieirea ta... Tot bolnavă e, părinte ARB[ORE] Bolnavă... adică palidă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
să fie fără mobile) 1. MIRA (vine lunatecă și se pune-n scaun dormind) 2. MIRA, MAIO (îi dă scrisoarea către Arbore) 3. MIRA, ARBORE 4. PRECEDINȚII EPISCOPII 5. ARBORE (singur) 6. ARBORE, MIRA 7. Zgomot. Intră oștire cu Ștefan, răpesc pe Arbore și Mira - tremolo - vine Maio rănit, cu pachetul hârtiilor Direptății {EminescuOpVIII 190} TABLOU MAIO, PETRU ACT. IV 1. ARBORE (singur) 2. ARBORE, MAIO 3. ARBORE, MIRA 4. PRECEDINȚII, ȘTEFAN, LUME (supliciul) 5. ȘTEFAN, MIRA ACT. V 1. MAIO
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
inima lui Petru ca suvenirea unui vis frumos ce, nemplinit, îi va luci în toată viața - căci într-adevăr nu fusese altceva decât un vis frumos. . {EminescuOpVIII 191} [ACTUL V] 2262 [ȘTEFAN] Și, chiar din mâna moartă mi l-ai răpi, ți-o jur, Eu treaz m-aș uita strașnic în ochii cei de fur. * [MIRA] Cum leu-nfige gheara-i în spumegândul taur, Cum moartea tronă palid pe-un cap încins cu aur, Astfel pe Ștefan Vodă, pe sufletu-ți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-n perpetuu. Noaptea, când închizi ochii tăi, lumea cutează a te uita și începe a-și ivi în stele coloarea ei primitivă - dar n-are timp să-și esecute planul ingrati[tu]dinei sale, căci, când îi deschizi, recade iar răpită în estazul contemplațiunii sale și, în furia sa, uită a persecuta pe soare dintr-un capăt al pământului într-altul. Un suflet ce călătorește din lume-n lume, din stea în stea. Seninul gândurilor tale face noaptea de tremură, fuge
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
omor? MURĂȘANU (cu putere) Strâmt este al tău spațiu și secolii sunt largi! Nu văd eu cum în cercu-ți sărman nebun te spargi, Nu văd eu cum în cercu-ți nebun te zvârcolești Ca o națiune-ntreagă în zboru-ți s-o răpești? Trecut-au secoli negri cu coasele de foc Cosit-au generații... Națiunea stă pe loc! Trecut-au Nordul rege cu aripa-i de ger, Românul stă în locu-i, ca muntele de fier! Și-n planu-Eternității romînii-s un popor Cum e
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
corpul tău de lut, În buclele-ți eu strecor dulci lauri de argint, Cu raza zilei albe cu geniu-ți aprind. (Mureșanu a-ngenuncheat uimit. Ea-i lasă să cadă pe frunte cununa de lauri, îi zâmbește și dispare în sus răpită de-un nor aurit) {EminescuOpVIII 263} LUMINA (solemn, invocând cerul) 2260 Cu bolta ta de stele coboară, univers, Cu lamură de pace tu treci în al său viers. Coboară fericite, albastre, mândre dom Pătrunde cu-a ta pace suflarea unui
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
al ei amant În al lumei mire POESIS În hăină de imagini cu fruntea visătoare Apar în fața lumei zâmbind cu întristare; Când veselă, când tristă, dar totdeuna jună, {EminescuOpVIII 291} Zâmbirea mea atrage, cântarea mea adună Mulțimea curioasă - ce o răpesc în cer, În visuri fără margini, în raiuri de mister; Și azi ridic palatul iluziilor dalbe, Și azi chem împrejuru-mi sororile-mi rozalbe Ca să le-ngîn viața și-n cupa lor aurie Să torn zi și-ntuneric, dureri și bucurie, Să văd
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
speranța lui, fuși tu, Și l-ai trădat. [CAVALERUL] O, Mira *, amorul meu cel mare {EminescuOpVIII 312} [REGINA] Nu am scuzat eu toate cu el? A mea iertare, Iertarea că d-iubire m-ai înșelat pe mine, Că mi-ai răpit cu-amoru-ți mărirea de regine, Că m-ai ținut închisă, o floare izolată, În ocean * de codri... în valea încîntată, În ăst mormânt de piatră atât de surd și mare Ce îl numești castelu-ți... eu te-am iertat, barbare!! L-ai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o fi... numai să trăiască. D[OCTORUL] Vezi dar?! Cum poate să ți se ia ceea ce nu-i al tău? Este ea a ta și Dumnezeu ți-o ia și te nedreptățește? Nu! Ea-i a pământului și el o răpește pământului, nu ție... Apoi am vorbit adese cu ea despre tine... am făcut pe intermediatorul cum s-ar zice... foarte puțin onorific pentru etatea mea... ei bine, copilul meu, ei îi părea rău de tine... dar spunea că ea nu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ORAS], LICTORI, POPOR EPHESIAC, JUDECĂTORI, SUPHIS Proc[onsulul] condamnă pe cei trei conjurați la spânzurătoare. Poruncă de a-i ținea trei zile-ntregi sub gardă în spânzurătoare spre a statua exemplu. Ordin de a păzi ca rudele să nu-i răpească. Suphis are intenția de a-l lua pe Meander, pe care o manifestă acum. Ei sunt duși. Lumea iese din scenă. SC[ENA] II SUPHIS singur SC[ENA] III Convoiul funebru al lui Telamon. Suphis dezvoltă antiteza din asemănarea mortului
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-ntins Copilul său veșted Se-nclină din creștet De crud amar cuprins. Văzând în moarte-ntins Copilul său veșted Înclină din creștet De-un mut amar cuprins. 2262 a Auzi un sunet blând Ce-n valuri tot crește, Pe suflet răpește Și-l duce ca un vânt. b Auzi șoptind abia Cântare divină, Ea tremură lină Și sufletul zboară cu ea. 2254 c Auzi șoptind abia Cântare divină, Ea tremură lină, Sufletul zboară cu ea. {EminescuOpVIII 422} Auzi pornind abia Cântare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Ai să le spăsești pe toate, jur pe cerul ce-l invoc, {EminescuOpVIII 456} M-ai făcut de râs și țintă la bătaia [ta] de joc Doi talenți am dat pe tine și tu, chiar cu banii mei, Mi-ai răpit pe cea mai mândră, mai frumoasă-ntre femei O mișel, o pieritorule de foame! Ce să fac Ca onoarea mea atinsă pe deplin s-o satisfac? CHALKIDIAS Orice-ai face hrană trebui să-mi [fi] dat. În al tău loc
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
surâs amar, a fost maica sa, din cauza aceasta m-am făcut amic cu domnia-voastră, iubeam încă pe maica în copilul ei. Am suferit... am abzis, și cred bucuros că a fost necesitate, că a fost silă aceea ce mi-a răpit pe Maria mea. Să jucăm, domnule conte! Mă pusei mut la masa de șac. Era prețioasă. Câmpurile erau pietre albe și negre, și figurele unei părți erau de argint, [cu] bumbi piliți de cristal alb, iară a celeilalte, de un
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
bună. Nu era nici un leac de care s-ar fi putut spune că aduce vreo scăpare sigură. Căci ce convenea unuia era nepriincios altuia. Nici o constituție trupească, fie mai tare, fie mai slabă, nu putea să se împrotivească boalei: ea răpea pe toți fără deosebire, după orișice metod de lecuire s-ar fi căutat. Răul cel mai mare al boalei era pe de o parte descurajarea, care îi cuprindea pe toți cei ce se simțeau bolnavi (căci în asemenea caz oamenii
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
moarte, pentru că se cunoșteau scăpați, căci recidive mortale nu se întîmplau. Aceștia nu numai că treceau de fericiți în ochii celorlalți, ci și ei, în bucuria lor, nutreau speranța pentru viitor că nici o altă boală nu-i va mai putea răpi. [ 52] Însă, mai mult decât suferințele acestea, bântuia pe atenieni grămădirea oamenilor de la țară în oraș, mai ales a acelor veniți în urmă, pentru că, nefiind destule locuințe și șezând ei vara în bordeie mocnite, mureau toți cu grămada. Cei ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nici unul nu îndrăzni să zică cîrc! ori să spună ceea ce gândea, adică adevărul, pentru ca să nu-l ia lumea de prost; din contra, cu toții irupseră într-un glas, lăudîndu-l și aplaudîndu-l. - Ah, ce bot! zise o cucoană-n doi peri; mă răpește botul dumisale. Aș putea să-l ascult toată ziua. - Să mă ia dracu, zise foarte încet un om cu minte, dacă vita aia nu e și nu rămâne pretutindenea măgar, dar m-oi feri de-a o spune. - Zău, nu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
război. În zădar încălecă Caesar Kantacuzenus pe frumosul său cal arăbesc și striga soldaților plin de supărare: "Urmați-mă! Ce să-l urmeze, când el singur nu știa unde mergea și nici putea vedea ce se-ntîmpla tocmai atunci în tabără. Răpit și el de fuga tuturora, lăsă în urmă nu numai cortul său de general, dar până și haina lui de gală în floarea fierului, lucrată cu fir de aur, pe care-o îmbrăcară apoi cu mândrie cei doi frați, Petru
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]