2,609 matches
-
timp acolo între Hades și-acele culmi în nimb. Nu m-amăgește ceasul să număr nestemate, nici nu mă cheamă-n urmă furtuni și vrăji uitate. Vezi, orice amintire-i doar urma unor răni prin țări, prin ani primite, pe la răscruci și vămi. Nu aștepta pățanii să izvodesc, alese. Deșartă născocire e vorba ce se țese. Dar pe liman ce bine-i să stăm în necuvînt - și, fără de-amintire și ca de subt pământ, s-auzi, în ce tăcere cu
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Inexorabil predestinat putrezirii. XI Călătoria de întoarcere s-a dovedit a fi anevoioasă încă de la primele două mile. Drumul era mlăștinos, străbătut de nenumărate pârâiașe, revărsându-se din gropile pline ochi de apă. După patru mile, trecând noi de o răscruce marcată cu un par dat cu păcură, ne-am dat seama că nu mai puteam înainta. Apa și nămolul nu ne dădeau voie să vedem unde era făgașul drumului. Ariald a mers înainte câteva zeci de pași, dar calul necheza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nu mai facem zgomot, cu toate că nu vorbeam, ciulea urechile și scruta împrejurimile încercând să vadă dincolo de desișurile arborilor. Opririle nu erau scurte. Felul acesta al lui precaut de a înainta părea sigur și, deoarece ajunseserăm de două ori la o răscruce unde alesese drumul de urmat fără să stea pe gânduri, l-am întrebat: - Ce te face să fii atât de sigur? Mi-a răspuns fără să se întoarcă și fără să se oprească: - La fiecare răscruce există un copac însemnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
două ori la o răscruce unde alesese drumul de urmat fără să stea pe gânduri, l-am întrebat: - Ce te face să fii atât de sigur? Mi-a răspuns fără să se întoarcă și fără să se oprească: - La fiecare răscruce există un copac însemnat. Să te uiți la următoarea! Copacul cel mai mare din răscruce avea pe o parte a tulpinii două crestături, și pe cealaltă trei, semne săpate în scoarță de contrabandiștii care aveau nevoie de o cale iute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
l-am întrebat: - Ce te face să fii atât de sigur? Mi-a răspuns fără să se întoarcă și fără să se oprească: - La fiecare răscruce există un copac însemnat. Să te uiți la următoarea! Copacul cel mai mare din răscruce avea pe o parte a tulpinii două crestături, și pe cealaltă trei, semne săpate în scoarță de contrabandiștii care aveau nevoie de o cale iute de scăpare. A fost nevoie să ne ascundem doar de două ori, ca să evităm întâlnirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Ne-a rugat, în caz că ne-ar fi întrebat cineva, să spunem că era mijlocitorul nostru pe lângă aurar pentru un giuvaier care urma să fie donat unei biserici. Noaptea nu ne-a priit deloc. Ne dădeam seama că ajunseserăm la o răscruce periculoasă: dacă Aronne nu găsea o dezlegare în privința locului unde era închis Rotari, eram nevoiți să urmăm căi necunoscute care aveau să ne ducă, probabil, spre pieire. Am ajuns în preajma prăvăliei lui Iov înainte de ceasul fixat, drept care ne-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
intrat. Era un templu antic, înălțat de împăratul Constantin și reconstruit de Iustinian. În el se păstrau moaștele apostolilor Andrei, Luca și Timotei. Era conceput după modelul crucii grecești cu cinci cupole, patru pe cele patru aripi și una la răscruce. În aripa de nord se afla mausoleul lui Iustinian. Altarul, sub cupola centrală, era din argint masiv, având deasupra un pristol în formă de piramidă. Pe pereți fiecare apostol vrea icoana sa strălucind de aur și culori. După ce am admirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o moarte fără sânge. Te voi Îneca În Aniene, te voi Împinge În apă de pe Ponte Mammolo, unde Îți place să te oprești pentru a privi fluviul curgând. Orașul acesta e prea vechi. Ești prezentă pe orice pod, la orice răscruce. Fiecare stradă Îmi vorbește despre tine. Nu mai pot trăi la Roma. Vreau o lume tânără, vreau să locuiesc Într-un bloc În care n-ai mai intrat vreodată, vreau o mașină nouă În care nu te-ai urcat niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
în stânga ori în dreapta, alerga cu viteză reținută, aproape împleticindu-se pe picioare, și nici nu putea să mai gândească. Auzea huiduieli și strigăte amenințătoare, să cheme careva gărzile, să-l biciuiască, să-l tragă în țeapă. Când ajunsese într-o răscruce, o luase instinctiv la dreapta, adică spre răsărit, iar câțiva pași mai încolo îi ieșise în cale Ioniță. Întâlnirea cu el îi luminase creierul și îl umpluse de bucurie. Ioniță îl trăsese zâmbind într-o curte și de acolo, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
lemnul porții de 16 ani. - Nu cumva am murit? - De câteva ceasuri. Întâlnirea aceasta l-a făcut să se simtă viu. Vorbea cu un suflet de pe lumea cealaltă, dar era ca și cum s-ar fi întâlnit cu un prieten într-o răscruce. I-a povestit ce știa, cum îl aduseseră cei doi oșteni, cum îl îngropaseră, cum a țâșnit deasupra mormântului, ca o scânteie vrăjită. Dimineața, îndată ce a ieștit pe poartă primul călugăr, fantoma s-a repezit spre el, mai mult așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
la mănăstire pentru spovedanie. Cum a ajuns în cetate, a și intrat într-o slugă boierească și pe urmă într-un căpitan chefliu, din care era cât pe-aici să nu mai scape. A jucat cărți într-o cârciumă din Răscrucea lui Cirtă și a pierdut toți banii căpitanului. Dar cum omul era beat, Zogru intrase și el într-o amorțeală de bețiv și nu putea să țâșnească afară. Abia a doua zi s-a rostogolit în praful drumului, unde adormise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
iar alături se afla o remorcă de tractor. Peste drum se afla o casă, unde un om beat striga la copii și nevastă. Îl simțeam tot mai aproape de noi și ni se făcu teamă. De frică, am fugit singur până la răscrucea drumului și nici acolo nu era nimeni. Întuneric. Rămăsesem singur în întunecime. Ce să fac? Asta mi-a trebuit. Ce să fac și cum să plec să nu mă vadă omul acela? Prietenii mei erau încă acolo. Puțin timp mai
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și poporului muncitor, asuprit și oropsit, care fusese nenorocit de exploatarea care fusese pe capul lui până a venit comunismul și l-a ridicat din genunchi și l-a pus pe picioare? El, care se dezvoltase ca un stejar la răscruce de drumuri, singur în furtunile destinului și neabătut în credință și devotament, tocmai pentru că alt tată nu avusese decât partidul?! Tocmai lui să-i facă o pârțopină, oricât de profesoară o fi ea, cu tot cu Facultatea ei și cu definitivatul, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să te bage la închisoare, atunci când cu colectivizarea. ’Ceau p-atunci, nu-i așa, că matale părinte l-ai sfătuit să nu intre în colectivă, că venea acușilea americanii și rezolva situația. Mai e și chestia aia cu stejarul de la răscrucea dinspre Obancea, cu băiatu’ ăla, Sifon, Sirop, cum i-o fi spus, băiatu’ bulibașei. Că s-ar fi spovedit Rela la matale și... P-ormă l-au prins pă băiat. Goncea oftă abătut. - În fine, dacă e să-ți povestesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a lichidat firma și s-a tuns întru monahism la mănăstirea Mândraia, din pădurea de la Obancea. Încercase și Andromanda Brandaburlea, bătrâna ghicitoare, s-o aciueze pe lângă ea, să o inițieze în secretele tăinuite de cărțile destinului, de ghioacele drumurilor și răscrucilor, să-i transmită parte din puterile de a chema la miez de noapte neveniții din cotloanele lor și, mai ales, silnica datorie de a răzvrăti, din când în când, în vremuri tulburi, duhul Ghiolul Negruui de la Lintițaru. Putea Andromada să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Ghiol la Lintițaru, și-i chema pă ăia de ținea sfat cu ei. Când era mai tânără se povestește că veneau moroii la ea acasă în nopțile cu lună plină, o luau și o duceau la stejarul de fusese la răscrucea de drumuri de la Obancea și ținea sfat cu ei. Andromanda știa cel mai bine ce era și cu Chiru din Baltă, dar nu vroia să mai spună nimic, de când murise nepotul ei Macatist, șoferul. Prea ciudat murise Macatist și prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
se jura că în viața lor nu văzuseră vreun stejar sau cruce. De când se știau acolo fuseseră flori în jurul pietrei de hotar. Cei mai bătrâni își aminteau chiar că voiseră părinții lor să facă o biserică acolo, dar cum era răscruce de drumuri ziceau că nu le-a dat voie episcopul. Mai erau și poveștile cu ăia care se-adunau acolo, nu știu, în nopți de deochi, fără lună, ceva în felul ăsta și țineau sfatul lor acolo. Credințe vechi, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
gătește tarte pentru toată lumea. Dacă te grăbești vei prinde și tu o felie. Unde gătește regina? Casa reginei Gabriela este după cărarea de diamant, spuse ariciul. Sonia plecă, îndreptându-se cu pași repezi spre casa reginei. Ajunse însă la o răscruce de drumuri. Cele două cărări sunt cea de diamant și una făcută din bomboane. Pe cea de-a doua, este o fată cu părul auriu ca soarele și cu ochii albaștri ca marea. Unde mergi așa grăbită? o întrebă ea
Călătorie în pădurea fermecată. In: ANTOLOGIE:poezie by Oana-Maria Nuţu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_684]
-
cea de bomboane. Adevărul este că a ajuns mai repede în vârf pe cărarea de bomboane decât ar fi ajuns pe cea de diamant. Bătu la ușă și îi deschise fetița cu părul auriu cu care se întâlnise la prima răscruce de drumuri. Intră, te rog! Cred că ai venit pentru tartă! zâmbi ea și îi întinse o farfuriuță de aur pe care era așezată o felie de tartă. Chiar când buzele Soniei au atins aluatul dulce și pufos, auzi o
Călătorie în pădurea fermecată. In: ANTOLOGIE:poezie by Oana-Maria Nuţu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_684]
-
faptul că începe să vorbească despre autor, în loc să discute despre poem.” Nu voi face această greșeală! Eu nu sunt critic literar, dar, mi-a făcut plăcere și totodată cinstea deosebită de a scrie o postfață pentru nuvela de față, intitulată Răscrucea Destinului Acțiunea se petrece, după cum am spus, într-un sat românesc, reședință de comună, cu toate atributele aferente acestei organizări: Primărie, Cămin Cultural, Școală cu clase I-VIII, Bibliotecă, Dispensar, Cofetărie etc. Și unde sunt rezidenți, majoritatea intelectualilor comunei. Dacă
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
de indignare și de tristețe față de perseverenta ta comportare neamicală, lipsită de respect și de pudoare, cu nimic justificată, față de mine, caracterizată de defetism și de filistinism față de sărmana noastră Țară, aflată În cea mai gravă tragedie, dar și la răscruce de drumuri. Îți spun toate acestea, precum și cele de mai jos, gândindu-mă În tot timpul la strașnicul adagiu „Amicus Plato, sed magis amica veritas”. Tot ce-ai scris despre genialul matematician și poet Dan Ion Barbilian-Barbu (minus doar cele
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
de o albăstrime și de o limpezime Îngerești; zadarnice și cosițele, care-i Înfrumusețau umerii, pieptul, și-i Întregeau trupul subțire și Înalt ca o verde trestie de lac, dacă-n capul ei, atât de frumos, Într-un moment de răscruce, n-a existat un dram de minte, de judecată matură, de Înțelepciune feminină! Păcat! Mare păcat! Se măritase dintr-o imensă dragoste. Se luase cu Teofan, băiat, cunoscuții și necunoscuții din zonă o știau, mai cuminte ca o fată, frumos
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
în urmă: În aceste ultime vremuri a avut loc un eveniment care ar putea da peste cap cheile de lectură obișnuite ale Ordinelor religioase, ba chiar ale Bisericii. Este vorba de un fenomen general, pe care l-am putea numi „răscruce antropologică” și care se referă la un salt calitativ discontinuu, universal și global. Acest fenomen, datorită schimbărilor sociale actuale, pune totul în discuție și ne obligă să reanalizăm toate fenomenele sociale, inclusiv pe acelea cu o tradiție istorică venerabilă. De
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
fi numită melancolică? Tristețea nu are nici un caracter estetic, caracter ce nu lipsește decât rar melancoliei. Este interesant de urmărit cum domeniul esteticului se îngustează din ce te apropii de experiențe și de realități serioase, care au un caracter de răscruce sau de definitivat. Moartea este negația totală a esteticului, ca și suferința sau tristețea. Moartea și frumusețea! Două noțiuni care se resping în mod absolut. Căci nu cunosc nimic mai scârbos decât moartea, nimic mai grav și mai sinistru! Cum
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mare sensibilitate, se poate pune problema dacă mai are rost să mai trăiești după ce asculți unele simfonii sau după ce privești un peisaj rar și fascinator. Toate aceste experiențe au un caracter de definitivat sau, în cazul cel mai bun, de răscruce. După ele, oricâtă diversitate ai mai căuta în viață, ea nu te poate îndepărta de la senzația de gol ce urmează fantasticelor plenitudini ce se nasc și cresc în experiențele capitale. Tragedia omului, ca animal dezintegrat din viață, consistă în faptul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]