3,256 matches
-
Ieșind în stradă, mi-au venit în minte lagărele în care, prin teste fizice asemănătoare, se triau prizonierii. Dar gândul acesta, mai mult decât exagerat, nu explica indispoziția mea. Ci, mai degrabă, zelul cu care îndeplinisem comanda. L-am regăsit, răsfoind paginile dosarului meu. Am văzut că peste tot era prezentă dorința aceea de a convinge pe cineva. Și, cu toate că asta nu mi se ceruse în chestionare, menționasem îndepărtata mea origine franțuzească. Da, vorbisem despre Charlotte, ca și cum aș fi vrut să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
față, făcută cu brațele încrucișate. Actul de la 11 februarie însă, participarea gardei palatului la răsturnarea Domnului e o infamie și o lașitate. Vor trece veacuri și nu va exista român căruia să nu-i crape obrazul de rușine de câte ori va răsfoi istoria neamului sau la pagina lui 11 februarie și stigmatizarea acelei negre felonii va răsări pururea în memoria generațiilor, precum în orice an răsare iarba lângă mormântul vândutului Domn. C-un cuvânt crima de la 2 mai a fost un act
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
în această țară și impuindu-și, îndărătnică și mare cum a fost odinioară, modul ei de-a fi, dreptul ei, seriozitatea ei morală regimului de sustractori și de hetere care ne stăpânește acum. Ei, când cineva își dă osteneala a răsfoi istoria acestui pământ, acela e de mai nainte sigur cine va stărui pe el și cari sunt elementele efemere. La 300 goții, la 375 hunii, la 500 gepizii, la 567 longobarzii și avarii, la 700 francii și moravii, la 800
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
criticilor, analogia a precedat analiza, Victor Hugo l-a promovat pe Walter Benjamin. Revenirea la cei inspirați înseamnă întoarcerea la surse. În 1831, Victor Hugo scrie Notre-Dame de Paris, care se desfășoară în jurul lui 1480. Claude Frollo, arhidiaconul catedralei, pronunță, răsfoind un Pierre Lombard nou-nouț, editat la Nürnberg, și contemplînd catedrala, o propoziție enigmatică: "Cartea va ucide edificiul." Urmează o celebră meditație profetică, anacronică (căci știm că toți acei Frollo reali au suspinat de bucurie văzînd tiparnițele) și nebunesc de înțeleaptă
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
logice sau a caracterului nevertebrat al discursului. Zigzagurile și schimbările de atitudine sînt primite diferit, în funcție de mediasferele ambiante. O carte poate fi oricînd și oriunde confruntată cu ea însăși pentru că spațiul scuză greșeala mai puțin decît timpul, pot s-o răsfoiesc de la coadă la cap ori de cîte ori poftesc. N-am nevoie de o mașină pentru a o "citi" și a mi-o aduce aminte. MAREA REVENIRE A IMEDIATULUI Cultura noastră trăită (care nu le aparține oamenilor cultivați) pare să
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
aproape la fel de rău să citești repede sau să frunzărești și, mai ales, să o recunoști. Astfel, pentru profesorii universitari de literatură ar fi aproape de neconceput să admită - și e tocmai cazul celor mai mulți dintre ei - că nu au făcut decât să răsfoiască opera lui Proust, fără să o citească integral. A treia constrângere privește discursul pe care Îl avem despre cărți. Un postulat implicit al culturii noastre este că e necesar să fi citit cartea ca să vorbești cu o oarecare precizie despre
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
ne este adesea Înfățișată. * Aceste câteva remarci ne conduc În mod logic către planul eseului. Voi Începe În prima parte prin a detalia tipurile principale de nonlectură, care nu Înseamnă doar să lași cartea neatinsă. Cărțile pe care le-am răsfoit, cele de care am auzit, cele pe care le-am uitat aparțin la rândul lor, În grade diferite, categoriei foarte bogate a nonlecturii. O a doua parte va fi consacrată analizei situațiilor concrete În care ne putem vedea nevoiți să
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
o determină să acționeze În acest mod, cu o Înțelepciune superioară celei a numeroși cititori și poate chiar, dacă ne gândim mai bine, cu mai mult respect față de carte. pagină nouă de dreapta CAPITOLUL II CĂRȚILE PE CARE LE-AM RĂSFOIT ÎN CARE VOM VEDEA, ÎMPREUNĂ CU VALÉRY, CĂ E SUFICIENT SĂ FI RĂSFOIT O CARTE CA SĂ-I CONSACRI UN ÎNTREG ARTICOL ȘI CĂ AR FI CHIAR NEPOTRIVIT, ÎN CAZUL ANUMITOR CĂRȚI, SĂ PROCEDEZI ALTFEL. Această idee a „privirii de ansamblu” nu
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
a numeroși cititori și poate chiar, dacă ne gândim mai bine, cu mai mult respect față de carte. pagină nouă de dreapta CAPITOLUL II CĂRȚILE PE CARE LE-AM RĂSFOIT ÎN CARE VOM VEDEA, ÎMPREUNĂ CU VALÉRY, CĂ E SUFICIENT SĂ FI RĂSFOIT O CARTE CA SĂ-I CONSACRI UN ÎNTREG ARTICOL ȘI CĂ AR FI CHIAR NEPOTRIVIT, ÎN CAZUL ANUMITOR CĂRȚI, SĂ PROCEDEZI ALTFEL. Această idee a „privirii de ansamblu” nu se limitează la situarea unei cărți În biblioteca colectivă. Ea privește de
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
reprezintă un caz extrem ce privește puține persoane, inclusiv printre adversarii hotărâți ai lecturii, atât e de dificil să nu citești niciodată. Un caz mai frecvent este cel al cititorului care nu-și interzice cărțile, dar se mulțumește să le răsfoiască. Personajul lui Musil este de altminteri Într-o poziție ambiguă, pentru că, dacă se ferește să deschidă cărțile, el este totuși, așa cum am văzut, interesat de titluri și de cuprins și schițează astfel, fie că vrea sau nu, o primă răsfoire
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
este de altminteri Într-o poziție ambiguă, pentru că, dacă se ferește să deschidă cărțile, el este totuși, așa cum am văzut, interesat de titluri și de cuprins și schițează astfel, fie că vrea sau nu, o primă răsfoire a lucrării. Să răsfoim cărțile fără a le citi cu adevărat nu ne Împiedică să le comentăm. Se poate chiar să fie vorba aici de modul cel mai eficient de a ni le apropria, respectându-le natura profundă și capacitatea de Îmbogățire și evitând
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
omagii” aduse lui Proust și lui Anatole France este că sfârșesc prin a arunca Îndoială asupra tuturor celorlalte texte pe care Valéry le consacră scriitorilor, Îndemnându-ne să ne Întrebăm dacă i-a citit sau dacă cel puțin i-a răsfoit cât de cât. Din momentul În care Valéry recunoaște că citește puțin și că nu se abține totuși de la a-și exprima părerea, cea mai neînsemnată dintre afirmațiile sale critice, oricât de banală, devine suspectă. Din acest punct de vedere
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
atunci când ne trece o carte prin mâini, să o citim de la primul la ultimul rând, presupunând totuși că această practică e posibilă. În cea mai mare parte a timpului facem cu cărțile ceea ce Valéry revendică să facă cu Proust: le răsfoim. Noțiunea de răsfoire poate fi Înțeleasă În cel puțin două feluri. În primul caz, răsfoirea e lineară. Cititorul ia textul de la capăt, apoi Începe să sară rânduri sau pagini și se Îndreaptă către final, ajungând sau nu acolo. În al
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
să se confirme, În special prin evocarea altor titluri ale lui Aristotel, că opera misterioasă este cu adevărat cel de-al doilea volum al Poeticii sale. După ce a citit prima pagină și a tradus-o În latină, Baskerville Începe să răsfoiască În grabă următoarele pagini. Dar Întâmpină o rezistență materială, Întrucât paginile deteriorate sunt lipite unele de altele și În plus e stânjenit de mănușile sale. Jorge Îl Îmboldește să continue să o răsfoiască, Însă Baskerville refuză cu hotărâre. A Înțeles
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
tradus-o În latină, Baskerville Începe să răsfoiască În grabă următoarele pagini. Dar Întâmpină o rezistență materială, Întrucât paginile deteriorate sunt lipite unele de altele și În plus e stânjenit de mănușile sale. Jorge Îl Îmboldește să continue să o răsfoiască, Însă Baskerville refuză cu hotărâre. A Înțeles că pentru asta ar trebui să-și scoată mănușile și să-și umezească degetele Înainte de a Întoarce paginile și că astfel s-ar otrăvi asemenea celorlalți călugări care se apropiaseră prea mult de
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
CITIT-O, MAI POATE FI CONSIDERATĂ O CARTE CITITĂ. Nu există așadar o diferență atât de mare Între o carte „citită” - presupunând totuși că această categorie are un sens - și o carte răsfoită. Valéry e cu atât mai Îndreptățit să răsfoiască cărțile despre care vorbește, iar Baskerville să le comenteze fără a le fi deschis, cu cât lectura cea mai serioasă și completă se Înrudește foarte curând cu o survolare și se transformă ulterior În răsfoire. Pentru a fi conștienți de
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
de a se regăsi. Însă, oricât de uimitoare ar fi ideea unui sistem de note prezentat cititorului, Montaigne nu face la urma urmei decât să tragă consecințele logice din ceea ce știe bine oricine e familar cu cărțile, indiferent că le răsfoiește sau nu și oricum ar sta cu memoria. Cu note sau fără ele și chiar dacă crede sincer că le păstrează o amintire fidelă, el nu reține din cărți decât câteva elemente disparate care plutesc, ca niște mici insule, pe un
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
pus În fața unei audiențe numeroase, În situația de a fi nevoit să comentez cărți pe care nu le-am citit, fie la propriu - nu le deschisesem niciodată -, fie Într-un sens mai atenuat - pentru că nu făcusem altceva decât să le răsfoiesc sau pentru că le uitasem. Nu sunt sigur că m-am descurcat mai bine ca Rollo Martins. Însă am Încercat adeseori să mă liniștesc spunându-mi că aceia care mă ascultau erau În același stadiu ca și mine și nu-și
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
să-l Întâlnească pe Dauriat pentru a-l Întreba dacă a luat o hotărâre, acesta Îi taie orice urmă de speranță de a fi publicat: „Mai Încape vorbă? spuse Dauriat lăsându-se pe spate În fotoliu ca un sultan. Am răsfoit culegerea și am dat-o s-o citească și unui om cu gusturi, care se pricepe, căci eu nu am pretenția asta. Eu, dragă, cumpăr gloria gata făcută, așa după cum englezul ăla cumpără dragostea. Ești la fel de mare poet, pe cât ești
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Margaretele este o carte frumoasă, dar nu o afacere bună, iar eu nu mă pot ocupa decât de proiecte de acest fel.” Chiar dacă respinge manuscrisul și nu pretinde că l-ar fi citit integral, Dauriat afirmă totuși că l-a răsfoit și e chiar În stare să facă niște observații de ordin stilistic, de exemplu despre calitatea rimelor. Însă precauția obiectivă luată de Lousteau Îl Îndeamnă să fie mai scormonitor: „- Aveți manuscrisul aici? Întrebă rece Lucien. Poftim, prietene, răspunse Dauriat, care
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
ceilalți să-și Înfrângă frica de cultură și să se elibereze de ea pentru a Începe să scrie. Cele patru abrevieri folosite vor fi explicate În primele patru capitole. CN desemnează cărțile necunoscute mie, CR cărțile pe care le-am răsfoit, CE cărțile de care am auzit, CU cărțile pe care le-am uitat (vezi lista abrevierilor). Aceste abrevieri nu se exclud unele pe altele. Indicația e dată la fiecare titlu de carte, Întotdeauna la prima lui menționare. Abrevierile folosite sunt
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
așa cum este perfect normal) relații homosexuale, intelectualul mediu progresist rămâne „trăsnit”: simte că se află în fața intolerabilului și se comportă cu calmul tragic al cuiva profund zguduit, dar nu poate, laolaltă cu toți ceilalți, să nu abordeze cu gravitate problema. Răsfoiește consternat statisticile: „22% dintre homosexuali și-au dus în închisoare anomalia, mai bine de 78% și-au dobândit-o în detenție!”, „47% dintre deținuți recunoșteau... că au întreținut relații homosexuale cu alți pușcăriași!”. Pălește în fața raportului lui Salierno 1 (care
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
că m-a încercat un sentiment de respingere și în fața volumașului (gol și anonim la modul ascetic și spiritualist) al Omiliilor la San Paolo fuori le mura de Dom Giovanni Franzoni 2, culese de Comunitate. Am deschis cartea și-am răsfoit-o: consternarea mi-a sporit. Cum? Și Dom Giovanni Franzoni folosește acest limbaj? E vorba despre „omilii”, dar este execrabil. Și apoi, toată acea litanie ridicolă a parohilor despre „Duminicile” obișnuite sau nu: „A Treia Duminică de dinaintea Nașterii Mântuitorului”, „A
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
să redacteze monografii erudite și aride, încărcate de aparat critic. Fără a falsifica cadrul istoric, el își dramatizează relatarea și o ornamentează cu descrieri plastice și portrete pregnante. Convins că apropierea de lumea veche este mereu benefică, redactează și volumul Răsfoind scriitorii clasici (1942), utilă introducere în civilizația antică. Evidențiază actualitatea creațiilor clasice prin studii cu tentă eseistică, privitoare fie la eternul omenesc al eroilor homerici sau la elementele de continuitate între dramaturgia lui Euripide și cea a lui Ibsen, fie
MARINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288033_a_289362]
-
P. C. Tacitus. Cercetare asupra izvoarelor, tendințelor și stilului ei, Craiova, 1914; Istoria literaturii latine. Epoca lui August, Iași, 1920; Figuri din Antichitatea clasică, I-II, București, 1929-1930; ed. Iași, 2003; Curs de istoria literaturii latine. Epoca ciceroniană, Iași, 1931; Răsfoind scriitorii clasici, București, 1942; Străini vestiți în luptele din Roma veche, pref. Lucian Dumbravă, Iași, 1982. Traduceri: Petronius, Satyricon, București, 1923; Juvenal, Satire, București, 1928. Repere bibliografice: Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., III, 57, 68; Nichifor Crainic, „Figuri din Antichitatea
MARINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288033_a_289362]