2,766 matches
-
pânză de fond de o splendoare inegalabilă - se ridica un munte maiestuos, moțat cu nea. - Ashargin! Gosseyn sări în sus când răsună această chemare de la mai puțin de treizeci de centimetri de urechea lui. Făcu o întoarcere, dar în acest răstimp zări degetele. Și încremeni. Uită de om, uită chiar să se uite la el. Ca trăznit, își examină mâinile. Erau fine, delicate, diferite de cele puternice, mai dure, mai mari, ale lui Gilbert Gosseyn. Își privi corpul. Era cel al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
ochii de la el o clipă pentru a înregistra restul tabloului. Dacă urma să aibă loc o luptă, dorea să se găsească în poziția cea mai favorabilă. Leej era țintuită locului, cu corpul rigid, cu ochii încă nefiresc de mari. În răstimpul foarte scurt când își fixase atenția asupră-i, el notă că fluxul nervos care o caracteriza dovedea o angoasă permanentă. Aceasta se putea raporta exclusiv la ea însăși, dar Gosseyn nu credea. Destinul ei era prea strâns legat de al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
niciunul dintre domeniile sale. Nu văd de ce aș începe acum să am aceste motive. Ei, bine, poftim, haide să ne mai dăm un timp de meditație asupra acestor probleme. Dar la întâlnirea viitoare, va trebui să fii hotărât. În acest răstimp, eu voi încerca să-ți interzic folosirea exterioară a energiei acestei planete. Gosseyn nu spuse nimic și de această dată tăcerea se prelungi. Încet, forma de umbră începu să se risipească. Cu toată lumina din jur, era greu de spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
nu părea să indice contactul cu un grup. Era ca un om închis într-o cameră întunecoasă, în fața unui perete prevăzut cu o ferestruică acoperită cu câteva placi transparente, care ar fi lăsat să se strecoare o lumină difuză. În răstimpuri, câte o imagine răzbătea pe acolo, lăsându-l să întrezărească lumea din afară. Imaginile reflectau, mai mult ca sigur, realitatea. În schimb, de sunetele care pătrundeau printr-o altă deschizătură, dintr-un perete lateral, nu putea fi sigur; și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
omului, grație unei cunoașteri în profunzime a tainelor materiei și energiei. Grosvenor hotărî că putea trece, liniștit, la penultima etapă a contraatacului sau. Se concentra așadar asupra unui gând menit să caracterizeze una din ființele care asaltaseră nava. După un răstimp ce i se păru destul de scurt, avu senzația că privește nava printr-o imagine. Prima lui grijă fu să se întrebe cum se desfășura lupta. Dar trebuia să-și înfrângă curiozitatea, deoarece avea de făcut lucruri mult mai importante. Voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
în picioare și să se apropie. Tehnicianul îi privi uimit pe cei doi și le spuse în cele din urmă: - Pot să vă ajut cu ceva? În curând o duzină de ajutoare munceau cot la cot cu ei, scoțând în răstimpuri câte o exclamație ce dovedea că-și dădeau seama că asupra navei se abătuse un vânt de nebunie. Grosvenor nu-i observă pe căpitanul Leeth și pe Morton decât când aceștia începură să discute cu Korita. Când japonezul plecă, ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
armonie cu forțele naturii. Privi spre cușca aceea care venea drept spre el. Scutul se deschise pentru a-i face loc și se închise numaidecât. Chiar să fi vrut, Ixtl n-ar fi putut profita de deschiderea acestuia într-un răstimp atât de scurt. Dar el nici nu voia asta. Trebuia să aibă grijă să nu facă nici o mișcare suspectă până nu va ajunge în interiorul navei. Lada cu gratii de metal se apropia încet de el. Cei doi bipezi oare o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
mai mare, prin transmutație, dar ne-ar lua prea mult timp. Nu trebuie să uitați că secția noastră a fost totdeauna o secție relativ puțin importantă. Ne vom socoti norocoși dacă vom izbuti să confecționăm măcar un costum într-un răstimp atât de scurt. Întrucât nu-i mai puse nimeni nici o întrebare, Zeller se întoarse în atelierul de lângă sala motoarelor. Morton ridică mâna pentru a cere să se facă liniște, apoi spuse: - În ce mă privește, cred că, de îndată ce vom avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
vom lua de acolo. Energizarea va declanșa "momentul critic" chiar și fără ajutorul tunurilor. Și astfel, Grosvenor renunță la propriu-i plan de luptă împotriva inamicului. 20 Oamenilor le trebuiră aproape două ore pentru energizarea etajului al optulea. În acest răstimp, Ixtl își făcu de două ori apariția. Îi mai rămăseseră șase ouă și intenționa să le folosească pe toate, afară de două. Singurul lui necaz era ca pentru fiecare guul trebuia să piardă foarte mult timp. Oamenii păreau dornici să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
hiperspațiu. Îmi imaginez ce s-ar întâmpla dacă un miliard de tone de materie s-ar abate asupra noastră în vreme ce am explora vreo planetă. După părerea mea, domnilor, ne trebuie o lună sau chiar două de pregătiri temeinice. În acest răstimp, firește, am putea vizita cât mai multe sisteme solare. Dacă am constata că și planetele lor locuibile sunt de tip primitiv, atunci am avea o bază solidă pentru ipoteza domnului Lester că au fost create artificial. Domnule Kent, încheie Grosvenor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
să puteți intra, în ciuda ostilității dumneavoastră, ne-am asumat și riscul omuciderii. Dar petrecerea la care v-am invitat e a noastră. N-ar fi rău să vă adaptați acestei situații și să aruncați o privire în spate. Urmă un răstimp de tăcere. Fara rămase nemișcat cu degetul pe trăgaci. Gânduri sumbre i se născură din toate jumătățile de măsură din care, în decursul anilor, își construise o imagine fragmentată despre Arsenale: că au susținători secreți în toate ținuturile, că au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
îi sugeră el. Se gândi că a sosit timpul s-o pună față-n față cu situația ei adevărată. - Și ce-ți închipui, că n-am s-o fac? întrebă, și degetul ei întins apăsă ferm pe buton. Urmă un răstimp de tăcere în care nu se auzi decât clipocitul valurilor și briza fără viață. După cel puțin două minute, Innelda, ignorându-l pe Hedrock de parcă nici n-ar fi fost acolo, făcu vreo câțiva pași până la un copac și atinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
cu omul ăsta de care pomeneai? Hedrock îi vorbi despre McAllister. - Ești nebun? șopti când își încheie el expunerea. Dar de ce atât de departe? Clădirea este doar... doar la trei luni. - Factorul dominant pare să fie masa obiectului. - Oh! Un răstimp de tăcere și apoi întrebarea: - Și ce-ai vrea să fac eu? - Maiestate, omul ăsta face un apel disperat la mila și îndurarea voastră. Plutește într-un vid cum nu vor mai vedea niciodată ochii oamenilor. S-a uitat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
deschise ochii, soarele era sus de tot. Fata lipsea și aievea. Dar în pustiul arid nechezea calul frumos, strălucit, îmbătat de lumina aurită a soarelui, pe care el acu o vedea pentru-ntîia oară. Făt-Frumos se avântă pe el și-n răstimpul câtorva gânduri fericite ajunse la castelul încolțit al Genarului. De astă dată Genarul vâna departe cale de șapte zile. El o luă pe fată pe cal dinaintea lui. Ea-i cuprinse gâtul cu brațele ei și-și ascunsese capul în
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
faceți rost de cianură? ― M-am gândit și la asta, replică, zglobie ca un cintezoi, Melania Lupu. ― Al dracului să fiu dacă mă surprinde! Bătrâna își consultă modestă manichiura: ― Ne vom retrage fiecare în odaia noastră cinci minute. În acest răstimp, persoana care, în sfârșit, ne poate împrumuta puțină otravă, o va lăsa pe această masă. Totul se va petrece cât se poate de discret. Părăsi cu demnitate odaia. Grigore Popa începu să râdă. ― Aici ai zbîrcit-o, tanti! observă decepționat Matei
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
domnule Vâlcu, vedeți vreun motiv pentru care Panaitescu ori Valerica Scurtu ― să acceptăm ipoteza cea mai tristă ― au fost uciși? Îl privea intens, fără să clipească. Bărbatul își deschise palmele. ― Știu eu... Două asasinate comise în aceeași locuință, într-un răstimp de câteva zile, firește, îți dau de gândit. Faptele sar în ochi. Și oricât de naiv aș fi, îmi este imposibil să nu stabilesc o corelație, mai precis o legătură cauzală între ele. Nu pot să cred de exemplu că
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
particular această chestiune. Se retraseră, dar nu din punct de vedere vizual, căci fețele lor rămaseră pe ecranul video și cu toate că Hedrock îi vedea mișcînd din buze, nu ajungea pînă la el nici o voce. Conversația continuă multă vreme și un răstimp ce i se păru interminabil i se explica ceva unei persoane nevăzute. Atît de tare se prelungi scena, încît pînă la urmă Hedrock rămase cu dinții și pumnii încleștați. Scoase un oftat de ușurare cînd luă sfîrșit acest răgaz de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Nu simțea nici un pic de frică. Stătea acolo în picioare puțin trist, conștient de hazul faptului că cel mai bătrîn și mai stafidit dintre camarazii lui se întorsese în sfîrșit acasă cu gîndul de a rămîne în cuibul lui. Un răstimp îndelungat toate numele pe care le purtase alcătuiră în fața ochilor minții o imagine caleidoscopică. Cu cîtă grijă le alesese în vremurile de demult, dînd o atenție meticuloasă asonantei, ritmului și înfățișării grafice pe care o aveau cînd erau tipărite. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
HEDROCK CĂZU PE GÎNDURI. ERA UN MOMENT CARE CERCA MULTĂ PRUDENȚĂ. SPUSE ÎNCET: \ CE-AI VREA SĂ FAC? \ TOCMAI CEEA CE SPUNEA ANUNȚUL. REPARAȚIE LA MOTOARE ATOMICE. EI, CE ZICI? HEDROCK PUSE ÎNTREBAREA CHEIE: \ UNDE TREBUIE SĂ MĂ PREZINT? URMĂ UN RĂSTIMP LUNG DE TĂCERE. STAI NIȚEL, CE TE GRĂBEȘTI AȘA? VENI ÎNTR-UN TÎRZIU RĂSPUNSUL. DOAR NU-ȚI ÎNCHIPUI CĂ AM SĂ OFER PREA MULTE INFORMAȚII CA PE URMĂ SĂ MĂ TREZESC CĂ NU VREI SĂ PREIEI SLUJBA. ÎȚI DAI SEAMA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
o mai rotunjea în minte cînd glasul aspru cu care se deprinsese între timp îi spuse printr-un difuzor ascuns deasupra ușii: ― Nu te-ai prea grăbit cu venitul. Hedrock îi răspunse calm: ― Am venit direct încoace. Urmă un scurt răstimp de tăcere. Hedrock își închipui că individul măsoară mintal distanța de la Clădirea Mică Trellis. Păru mulțumit de rezultat, căci vorbi din nou: ― O clipă. Ușa începu să se deschidă. Hedrock văzu o nișă largă și înaltă ― cît de înaltă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
BORD UN INGINER ATOMIST. ASTA ÎN MOD SUBTIL ÎL FĂCEA SĂ CADĂ ÎN PALMA LUI HEDROCK. ACESTA AVU DECI POSIBILITATEA SĂ SPUNĂ SINCER: \ AM DESCOPERIT CĂ E VORBA DE O NAVĂ COSMICĂ. NU VREAU SĂ PLEC DE PE PĂMÎNT. URMĂ UN RĂSTIMP DE TĂCERE, APOI GLASUL SPUSE IMPERIOS: AȘTEAPTĂ O CLIPĂ, CĂ IES IMEDIAT. AM SĂ-ȚI DOVEDESC CĂ TOTUL E ÎN REGULĂ. NAVA NU POATE ZBURA PÎNĂ CÎND NU SE VERIFICĂ MOTOARELE. HEDROCK AȘTEPTĂ. ÎI TRECU PRIN CAP GÎNDUL CĂ DOVADA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
SPER CĂ-ȚI DAI SEAMA DE INUTILITATEA UNEI ASEMENEA ARME ÎN FAȚA UNEI BATERII CU O PUTERE DE NOUĂZECI DE MII DE CICLI. ARUNCĂ REVOLVERUL PRIN UȘĂ. HEDROCK, CARE NU PURTA ARME OBIȘNUITE, SPUSE: \ ARATĂ-MI! HEDROCK SE SUPUSE. DUPĂ UN RĂSTIMP DE TĂCERE, I SE SPUSE: ― E-n regulă, pășește înăuntru. FĂRĂ O VORBĂ, HEDROCK TRECU PRIN CELE DOUĂ UȘI INTERIOARE CARE SE ÎNCHISERĂ PE RÎND ÎN URMA LUI CU ZGOMOT PUTERNIC ȘI APĂSĂTOR, PARCĂ DEFINITIV. ȘASE PE MĂSURĂ CE ÎNAINTA HEDROCK, ȚEAVA ARMEI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
aici. ― De ce nu deschizi ușile, să ieși afară? Hedrock avea răspunsul pregătit: explică interlocutorului că Greer a scos de pe tabloul de comandă dispozitivele de deschidere și închidere a ușilor. ― Le-a dus în camera lui, încheie el. ― Înțeleg. Urmă un răstimp de tăcere. Parcă o vedea pe Împărăteasă cum vizualizează întreaga situație și posibilitățile ivite în mintea ei atît de iute. Probabil încerca să ia o hotărîre, căci aproape imediat spuse: ― Domnule Neelan, apelul dumitale la poliție a fost canalizat către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
partea proastă. Era cuplată. Vitezometrul arăta niște cifre imposibile. Calendarul automat arăta ora șapte seara în ziua de 28 august anul 4791 de la Isher. Hedrock încuviință în sinea lui. Așadar zăcuse fără cunoștință vreme de 22 de zile. În acest răstimp nava lui înaintase ― se uită din nou la vitezometru ― și întoarse repede capul fără să îndrăznească să schițeze măcar începutul unei evaluări. Mișcarea îi aduse un adevărat vîrtej în creier și un vag acces de vomă. Șezu o vreme liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
zicem că ne-am oferi să te dăm pe dumneata în schimbul lui? Gonish dădu din umeri: ― Probabil că în schimbul meu nu i-ați putea obține decît cadavrul. Această afirmație îi dădu un fior rece iar apoi unul cald, dar scurtul răstimp de febră îi îndepărtă emoțiile. Moartea era un lucru pe care-l văzuse cu ochii ei glaciali și, o putea înfrunta atît pentru el, cît și pentru ea. ― Dar ce-ar fi dacă aș oferi sistemul propulsiei interstelare? Vorbise atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]