5,766 matches
-
cea din stânga. Niciun rezultat. Deschide, dobitocule, nu auzi? Când s-a întors către el, odată cu întrebarea, a rămas încremenită. El rânjea diabolic și ochii parcă-i scăpărau în cap. În mână avea un cuțit cu lamă lungă pe care-l răsucea în fața ei. Printr-o mișcare fulgerătoare, a îndreptat lama către bărbie și a lovit-o puternic cu pumnul în frunte. Din ochii ei au țâșnit milioane de steluțe multicolore și a simțit greutatea unui munte prăvălit pe cap într-o
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
pământul Și de sub mantia împărătească Să-nvețe iarăși câmpul să rodească. Să-nvețe florile să cânte Sub ale lunii raze blânde Și să alunge clipele flămânde Ce scurmă-n ale noastre oseminte! Se duc și-n urmă doar pustiul Mai răsucește bisturiul Pe undeva, prin liniștea grădinii, Pe unde au trăit cândva gorunii! Trec pași prin ale noastre gânduri Și lacrimi urcă din adâncuri, Se-aprind făclii la marginea pădurii, Iar sus, în cer se-adună-ncet gorunii! Trec pași prin liniștea grădinii
SE STING GORUNII! de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380075_a_381404]
-
cântărețele de muzică populară de astăzi, apoi îi aducea la bordei, să-i spele în putina cu apă. Mama îi mai trimetea uneori bunicii câte un caier de lână să o toarcă cât stătea cu mine la vie, sau să răsucească ce a tors. Lâna așa pregătită o vopseau în mai multe culori și țeseau iarna diferite obiecte casnice, cuverturi, preșuri sau chiar covoare de pus pe pereți. Acest ciclu cu paza lotului cu viță de vie se repeta anual. Acum
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
Aici era pământ mult, gras, dar nu avea cine să-l muncească. Toate satele erau pline cu tătari, dar cum acestora nu le plăcea să lucreze pământul, nu erau interesați de agricultură. Stăteau cât este ziulica de lungă cu picioarele răsucite sub fund, în fața caselor joase, cu ferestrele aproape de sol și cu acoperișul din pământ aruncat peste bețe de floarea soarelui sau crengi de salcâm și fumau din narghilea. Tătăroaicele, cu șalvarii lor pe ele de le atingea turul de pământ
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
cuvintele rostite sau nu, în secundele infinitului unui absurd tăcut uneori, prea zgomotos alteori... Cum să cauți epava unei corăbii în deșertul de ninsori sau printre formele-respirații putrezite ale oceanului vieții... Arunci până la stele veșmântul sufletului, lași inima să-și răsucească forma, până devine para de pe tava cu sunete neștiute apoi, îi redesenezi corzile. Va deveni chitara ecourilor și fiorului neatins de dogmă, în ruga bărbatului "unei singure trădări"... Cântă... Te ascultă cuvintele și nisipurile înșelătoarelor insule, zeițele râd până la tălpi
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382053_a_383382]
-
liniștea. Ce mai urmează acum, m-am întrebat? Sigur voi fi descoperită! În ciuda a ceea ce credeam, intrusul s-a întors din ușa biroului, a străbătul holul de la intrare și a ieșit din apartament. În timp ce telefonul suna insistent, cheia s-a răsucit în broască, pe dinafară. Scăpasem! M-am repezit la telefon. Pe ecran, era afișat numărul Ortansei. Am răspuns. - Da, Ortansa, am zis eu, ce este, ce s-a întâmplat? Din telefon, o voce calmă și caldă mi s-a adresat
LOGODNICUL MEU, FRED (VI) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382057_a_383386]
-
vieții mele. Când aveam nouăsprezece ani a murit Omama, prima mea prietenă, bunica mea de platină. Am simțit atunci conturul singurătății, așa cum simți într-un atelier mecanic primul contact cu o menghină. Recele fierului, teama de strângere, constrângere privind cum răsucește fierul între cele două gheare. Multă vreme am asociat acel rece al menghinei (am urmat secția de chimie și apoi secția de mecanică a aceluiași liceu și mergeam adesea la atelierul mecanic când era cuprinsă în program practica la acel
SINGURĂTATE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380402_a_381731]
-
nu există în mine-aprins de liniști niciun far, că lotcile-mi se leagănă întruna a rătăciri, cu închistări cu tot și că-ntr-un colț de cer îmi plânge luna. Câd râd abisuri știi că nu mai pot să-mi răsucesc spre tine nicio mare și niciun zâmbet să-l pictez în sare... Referință Bibliografică: În hohot / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1838, Anul VI, 12 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Aura Popa : Toate Drepturile Rezervate
ÎN HOHOT de AURA POPA în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380513_a_381842]
-
bezmeticul ăla. De frică și înghețat cum eram eu nu am știu care-i stânga și eram acum cu fața spre Bucovina, cred, în loc să fiu cu fața spre polul nord. Norocul meu că tâmpitul nu a văzut și m-am răsucit repede, cum trebuia. - Înainte, marș ! A strigat iar sifiliticul și încolonați ne -a băgat într-o baracă de lemn. Acolo ne așteptau unii înșirați care ne tundeau la zero, apoi ne băgau într-o sală unde trebuia să ne dezechipăm
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]
-
din senin, Nebănuită, neașteptată... Niciun semn nu prevestea furtuna, Nicio adiere de briză Pe țărmul de la marginea zării, Niciun val care să încrețească Întinderea liniștită de apă, Împăcată cu sine, Sub dogoarea pustiitoare a amurgului! Ca o vrajă, s-au răsucit norii, Și trupul subțire al tornadei A început să danseze, Luând prin surprindere Sufletul pustiului Și unindu-l pentru totdeauna Cu înaltul albastru al cerului... Nopțile deveniră incandescente, Licuricii invadară plaja toridă, Sfărâmând-o și mutând-o din loc. Valurile
PETALE DIN FLOAREA DE LOTUS (1) de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380603_a_381932]
-
ce doare! șei de toamne strivind pe sub nori de cocori, dor tăiat de pelin curs în vin de topoare, mă vindeai pe-o uitare unui scrum ars de zori. Nu credeam că iubirea se preschimbă în rană! limbi de foc răsucind pe sub piei de urlări, un răgaz prins în scripet atârnând roua-n geană, mă vindeai pe-o uitare unui ger nins cu flori. Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: MĂ VINDEAI PE-O UITARE / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
MĂ VINDEAI PE-O UITARE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379334_a_380663]
-
persoană în el. - Ți-am adus să guști puțin. Lavinia tresări, cu gândurile rupte în mod brutal. Reuși totuși să aibă un surâs blajin pentru prietena ei când prinse între degetele fine farfurioara oferită. - Cât e ceasul? - Aproape cinci, se răsuci Letiția spre ceasul masiv ale cărui limbi pendulau cu un clămpănit discret. - Nu mai e mult! Luă cu vârful linguriței dulceață cât un bob de fasole, îi inspiră aroma, o duse la buze, după care închise ochii și se lăsă
DULCEAŢĂ DE TRANDAFIRI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379343_a_380672]
-
exilațiîn suflete de ceară... a câta oară? Când nimănui nu-i va păsa... XXX. RECENZIE ( NOTE DE LECTOR). VOLUMUL DE POEZIE "CLEPSIDRA CU SILABE", AUTOR GEORGI CRISTU, de Valentina Becart , publicat în Ediția nr. 1741 din 07 octombrie 2015. să răsucim clepsidra cu silabe / până ce timpul fi-va un poem... Poetul Georgi Cristu , făcându-și drum printre „aisberguri” apărute în calea gândurilor expansive, după ce a „naufragiat” o vreme pe un țărm al muzelor ce nu mai doreau să audă de poezie
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
un poem, sufletul îi este trezit, parcă, dintr-un somn adânc, fiind cuprins de mirare și iubire: „ fluture de vis, minune?! Inimă vie a lumii ești așa plăcută! La prima vede,/ înadins / făcută ca viața să ... Citește mai mult să răsucim clepsidra cu silabe / până ce timpul fi-va un poem...Poetul Georgi Cristu , făcându-și drum printre „aisberguri” apărute în calea gândurilor expansive, după ce a „naufragiat” o vreme pe un țărm al muzelor ce nu mai doreau să audă de poezie
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
orașului Pașcani.Vă așteptăm cu multă bucurie, pe toți cei care iubiți ... XXXII. O VIZITĂ LA SPITAL, de Valentina Becart , publicat în Ediția nr. 1710 din 06 septembrie 2015. E toamnă în clepsidra timpului, dar pământul împovărat de lumină, se răsucește în somn. Zadarnic strigă frunnzele după un strop de apă. Vara nu se dă plecată, nici în ruptul capului, continuând să ne sufoce cu temperaturi care depășesc 37 de grade, la umbră. Și asta durează de o veșnicie... din luna
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
să vină cu mine deoarece știam c-o să-mi fie greu s-o revăd suferind pe un alt pat de spital. După ce am primit aprobarea portarului ( ... Citește mai mult E toamnă în clepsidra timpului, dar pământul împovărat de lumină, se răsucește în somn. Zadarnic strigă frunnzele după un strop de apă. Vara nu se dă plecată, nici în ruptul capului, continuând să ne sufoce cu temperaturi care depășesc 37 de grade, la umbră. Și asta durează de o veșnicie... din luna
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
nou. Își strânsă pumnii până simți unghiile lungi intrând în carne. Fiecare mușchi i se încordase și avea o poftă teribilă să țipe, dar era prea multă lume bună în casă și nu vroia să se dea în spectacol. Se răsuci brusc și o luă la fugă pe scări. Intră în dormitorul ei și aruncându-se în pat țipă cât putu cu fața ascunsă în pernă. Se ridică brusc și începu să patruleze prin cameră - Gândește Miruna, gândește! Cine putea să
INELUL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379590_a_380919]
-
aduceri aminte, care: ”călăuzește poetul spre satul natal/ milioane de sori pe-un spic,/ miriștea, iată, face semn cu inima,/ sărutând cerul” (pag. 102 ”Tot cerul”), aceeași potecă din ”Flori de mac”: ”la macii dați în foc domol/ s-au răsucit potecile,/ îngenunchez în ariniște, amețit de/ mirosul alcoolic de lumină./ târziu, umbra timpului,/ ... Citește mai mult ELISABET IOSIFPUNTEA CARE UNEȘTE LUMI SPRE SATUL NATALÎntotdeauna o carte închide în sine un secret. Cartea aceasta cuprinde în universul său suferințe, doruri și
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
aduceri aminte, care: ”călăuzește poetul spre satul natal/ milioane de sori pe-un spic,/ miriștea, iată, face semn cu inima,/ sărutând cerul” (pag. 102 ”Tot cerul”), aceeași potecă din ”Flori de mac”: ”la macii dați în foc domol/ s-au răsucit potecile,/ îngenunchez în ariniște, amețit de/ mirosul alcoolic de lumină./ târziu, umbra timpului,/ ... XXVI. 2016 - PROIECTE LITERARE, de Elisabeta Iosif , publicat în Ediția nr. 1851 din 25 ianuarie 2016. Un nou proiect literar Cenaclul Școlii Populare de Ară Bacău Editura
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
Ciurunga, avea să oprescă timpul în loc, stând la sfat cu Stefan cel Mare și Sfânt, în numele nostru, al tuturor celor ce simțim focul dorului de frații noștri de dincolo de Prut: „Când am simțit pe-al țării trup nepace/ m-am răsucit la Putna în mormânt/ și-am răsturnat cinci veacuri de pămînt/de pe pieptarul meu, să vin încoace.// Au mă smintește ochiul ce se bate/ sau nu-mi ajută mintea să dezleg?/ Hotarul drept vi l-am lăsat întreg/ și aflu-acum
BUNA VESTIRE A BASARABIEI SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380965_a_382294]
-
29 noiembrie 2016. La braț cu soarele plec la plimbare și atingem repede creasta. Încercați, fie de este de deal, munte sau doar de visare. Priveliștea îți taie respirația, chiar și vântul își reduce avântul atins de măreție. Copacii se răsucesc, îmbrățișează, alungesc sau doar ating cerul. Frunzele șușotesc, câmpia mângâie pasul pastrând nemuritoare culoarea. Brațele întinse ne învârt, lumina încălzește, ramul odihnește, făr de zor, neputințe sau tristeți! Covor gros îmbracă cărarea, lângă, solul rodește ciuperci și sufletul liniște! Citește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381027_a_382356]
-
și sufletul liniște! Citește mai mult La braț cu soareleplec la plimbareși atingem repede creasta.Încercați,fie de este de deal,munte sau doar de visare.Priveliștea îți taie respirația,chiar și vântul își reduce avântulatins de măreție.Copacii se răsucesc, îmbrățișează,alungesc sau doar ating cerul.Frunzele șușotesc,câmpia mângâie pasulpastrând nemuritoare culoarea.Brațele întinse ne învârt,lumina încălzește,ramul odihnește,făr de zor,neputințe sau tristeți! Covor gros îmbracă cărarea,lângă, solul rodește ciuperciși sufletul liniște!... XXIII. NORI, de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381027_a_382356]
-
cu aromele poamelor înmiresmate... Amețeli de dor ne pătrund ușor sub fața zilei spălată de crudă ploaie cu visele ajunse din cerul-nor răzvrătite cu nestinsă mirare în pieptul nostru mare... În toată necuprinderea zării cu forță uriașă a ploii ne răsucim, nu ne mai adăpostim ... Citește mai mult Și plouă și plouă și plouăcu sete, cu patimăîntr-un nou septembrie...Și plouă cu picături dezmierdatecu aromele poamelor înmiresmate...Amețeli de dor ne pătrund ușorsub fața zilei spălată de crudă ploaiecu visele ajunse
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381027_a_382356]
-
nou septembrie...Și plouă cu picături dezmierdatecu aromele poamelor înmiresmate...Amețeli de dor ne pătrund ușorsub fața zilei spălată de crudă ploaiecu visele ajunse din cerul-norrăzvrătite cu nestinsă mirareîn pieptul nostru mare...În toată necuprinderea zăriicu forță uriașă a ploiine răsucim, nu ne mai adăpostim... XXIX. VERDE TARE!, de Lia Zidaru , publicat în Ediția nr. 2072 din 02 septembrie 2016. Iubesc cetina! Ea nu are anotimp, timp sau stare, decât singura, unica culoare... ghiciți care? Regește își poartă țepii, acele și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381027_a_382356]
-
în el s-a cuibărit Și brazda de sub ochi așteaptă ghiocei, Dar nu vor răsări decât dintr-un condei. Când lumea e un cântec, tu mâinile îți frângi Și buzele ți-s arse de greu, dar nu te plângi, Mai răsucești o zi-n fuiorul vieții tale, Atât de resemnată, urmând doar a ta cale. Deși pe pleoape-ai rouă,de-i noapte ori de-i zi, Iubire ai să-mparți când tu te vei trezi, Având inima plânsă,cu buzele
CEA MAI FRUMOASĂ EŞTI de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381126_a_382455]