2,050 matches
-
de sintaxă, nu greșea timpul sau modul vreunui verb. Își înălță capul cu păr castaniu ondulat elegant pe frunte, așa cum avea să-l poarte toată viața, și promise: Nimeni n-o să știe că am vorbit despre asta. Și așteptă. Tribunul răsuflă adânc, cum făcea întotdeauna înainte de a ordona un asalt, și zise: — Tu te duci la Roma, iar eu trebuie să-ți spun acum o poveste pe care, până acum, nimeni n-a avut voie să ți-o spună. Tu știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cădea mereu pe frunte. Lui nu-i plăcu, se îndepărtă de ea. — Spune-mi, te rog, de ce mama ta Julia a murit în felul acela. — Uite, zise Agrippina, călătoria aceea în Aegyptus, când eu n-am putut veni cu voi... Răsuflă adânc, și Gajus înțelese cât de mult o durea faptul că Germanicus își petrecuse ultimele luni de viață departe de ea. — Călătoria aceea ți-a dezvăluit totul despre familia tatălui tău. Însă despre partea mea, despre felul cum sângele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
totul despre familia tatălui tău. Însă despre partea mea, despre felul cum sângele lui Augustus trăiește în tine tu știi numai ceea ce au putut și au vrut să-ți spună niște oameni care nu au trăit în timpurile acelea. Mai răsuflă o dată, dar vremea tăcerii trecuse. Pentru început, trebuie să-ți spun că, pentru a se căsători cu Maștera, Augustus i-a trimis scrisoare de divorț soției sale Scribonia chiar în ziua când ea a adus-o pe lume pe Julia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nevinovat și neînarmat; conta doar sângele care-i curgea prin vine. „Eu vreau să trăiesc“, se gândi revoltat. „Să trăiesc, cu orice preț; să trăiesc. N-o să puneți mâna pe mine.“ Își dădu seama că-și vârâse unghiile în palmă. Răsuflă adânc, luă codexul și-l puse în scrin. Îl văzu pe Drusus intrând grăbit pe ușa din fund. — Dacă-ți cauți jurnalul, îi spuse, să știi că l-am pus la locul lui. Drusus nu răspunse. Pentru prima oară schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
înseamnă că viața s-a dus...“ El, care îl ruga: „Nimeni nu vrea să-mi spună nimic...“ Puternicul tribunus care îi spunea, întorcându-se deodată: „Păzește-te, pui de leu...“ Primi amintirile una după alta, așa cum i le trimitea memoria. Răsuflă adânc și înțelese că nu se putea destăinui nimănui. În bibliotecă, Drusus luă calamusul și adăugă puține rânduri: „Scriu aceasta ca să se știe că atunci, neputând să-l ucidă pe el, s-au răzbunat condamnând-o la exil pe soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
călătorie, care au fost introduse în niște apărători. În mai puțin de două secole, imperiul ajunsese în ținuturi atât de îndepărtate, încât puțini reușeau să și le imagineze. Pe acea hartă însă Agrippa desenase imperiul asemenea trupului unui uriaș întins, răsuflând, viu, cu sute de vene puternice de la un capăt la celălalt: cincizeci de mii de străzi romane pavate. La fiecare cinci mile, un post intermediar, o mutatio pentru schimbarea cailor, aprovizionarea cu alimente și băutură; la fiecare popas - parcursul mediu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
zeii se vor bucura privind. Herodes căzu o clipă pe gânduri, apoi spuse: Putem s-o facem. O s-o facem. Cu ușile închise, printre cântece, dansuri, libații, în aerul greu de parfumuri, la capătul unei exaltări colective amețitoare, prinții prizonieri, răsuflând greu din pricina violenței ritului, abandonară fetele pe perne, se ridicară și, adunându-se, le adresară zeilor, prin vechea formulă rostită de glasul lui Rhoemetalkes, rugăciunea care îi obliga să se supună: — Gajus Caesar Augustus imperator. Dacă s-ar fi aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se gândise împăratul în timpul nopții - băiatul reprezenta singurul instrument posibil pentru strategiile lui. Fiindcă erau absolut necesare niște strategii noi acum, când Tiberius îmbătrânea. „Cei șase sute de lupi care se adună în Curie“, senatorii, vedeau cum conducătorul haitei începea să răsufle greu. „Știu, încearcă să-mi sară la gât“, se gândea Tiberius, răsucindu-se în pat. Din obsesia lui izvorâse o idee sublimă, singura care îi putea uni pe toți populares și pe o parte dintre optimates într-o majoritate docilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a spus că nu vrea să înflăcăreze spiritele în Judaea, șopti, în timp ce trebăluia prin bibliotecă, sclavul Callistus, care, după ce făcuse ani de zile cele mai umilitoare munci, acum urca rapid treptele ierarhiei, fără ca Tiberius, bolnav, să bage de seamă. Gajus răsuflă adânc. „De unde a aflat el asta?“, se întrebă. „Și de ce vine să mi-o spună mie?“ Callistus dispăru ca o umbră, surâzând. A doua zi, prin mai multe mesaje secrete și intervenții mai puțin secrete ale lui Sertorius Macro, Tiberius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
gândurile. Continuă: — Pretorienilor le-a fost întotdeauna greu să îndure intrigile senatorilor. Iar acum, după atâtea lupte, comploturi și războaie civile, se supun doar comandanților lor. Sublinie astfel într-un mod grosolan, însă limpede, puterea pe care o avea; apoi răsuflă adânc. Gajus tăcu. Dar, asemenea unui șoim, se întoarse amintirea după-amiezii ploioase din castrul de pe Rhenus, când tribunii celor opt legiuni ale tatălui său, Germanicus, strigau că aveau să-l ducă la Roma cu forța armelor, iar tatăl său tăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lipsit de experiență. El ascultă nemișcat proclamația oficială, conștientiză cuvintele care așterneau pe umerii săi, ca o mantie, cea mai vastă putere din lumea cunoscută. În viitor, în momente asemănătoare, alții aveau să simtă că li se înmoaie genunchii. El răsuflă adânc; senatorilor, chipul lui li se păru inocent, absorbit, aproape debusolat. Apoi îi veni rândul să răspundă și acea adunare de temut se concentră să-l asculte, fiindcă urmau să iasă la iveală trăsăturile lui. După de-acum îndepărtatele funeralii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
deschide porțile unei cetăți asediate.“ Cu câteva zile înainte, în liniștea aceea, pașii Drusillei se auziseră, ușori, dincolo de ușa aceea. Nimeni nu se mișca mai ușor decât ea când alerga, încălțată cu sandalele de piele moale, căptușite cu mătase. Și, răsuflând repede, bătea la ușă. Nici o femeie nu avea buze subțiri, surâzătoare ca ale ei. Împingea ușor ușa. El se prefăcea că doarme. Pe consola din fund stătea mica sculptură de lemn, misterioasă, făcută dintr-un trunchi nemuritor de sicomor, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în șoaptă, aproape fascinat de inteligența care alesese cel mai improbabil loc, camerele părăsite ale bătrânului împărat, unde, cu siguranță, nimeni nu avea să intre să doarmă vreme de decenii. Poate că fusese chiar porunca lui Tiberius. Gândea în șoaptă. Răsuflă adânc, apoi spuse: Cel care poseda documentele astea îi avea în mână pe senatori. Mintea sa lucidă mergea tot mai departe. Paloarea lui marmoreană începea să dispară. Îl privi pe Împărat și, deodată, spuse: — Documentele astea sunt o avere, Augustus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care o vedea o dată nu putea s-o uite. Iar el o văzuse în josul contractului de căsătorie al surorii sale moarte, Drusilla, cu patricianul acela leneș pe care ea îl iubise: Aemilius Lepidus. Gândurile i se blocară. Închise ochii și răsuflă adânc. Încet-încet, mintea i se limpezi după respirația aceea prea lungă. Cuibul absurdei conjurații era familia lui. Pentru a deveni legitim, văduvul Lepidus plănuia să se căsătorească cu sora nedemnă a celei moarte, cu Agrippina, cea care se plânsese în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
înțeleagă că pentru ea pronumele acela reprezenta confirmarea faptului că, dăruindu-i-se în întregime, pătrunsese înăuntrul lui. Însă Milonia nu vorbea niciodată; în locul ei vorbeau ochii, părul, mâinile. El o luă în brațe și o strânse cu putere; ea răsuflă adânc, de parcă s-ar fi sufocat. În liniștea zorilor, Împăratul repetă: — Eu și cu tine, noi doi, vom merge în Aegyptus... — Ah, zise Milonia. — Acum m-am gândit la asta. Nu dormeam; liniștea pe care o păstrați nu ajută la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
circulau o mulțime de povești despre banchete în care dansurile lui întreceau orice închipuire, despre iubiri capricioase, despărțiri, disperări și furii. Mnester se opri în mijlocul scenei. Luminile aranjate cu pricepere alunecau asemenea apei pe pielea lui, pieptul i se zbătea, răsuflând emoționat, părea că perizomul avea să-i alunece pe șoldurile înguste. Pe când toți îl priveau, Împăratul se întoarse ca și cum l-ar fi strigat cineva din spate. Strigătul acela fusese doar în mintea lui, însă e greu să înțelegi avertismentele zeilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
crea situații polemice la seminar, pentru a face să avanseze cunoașterea; din ciocnirea unor poziții contrare, a unor idei diferite, se poate construi un nou discurs; accept discuția În măsura În care celălalt a citit corect bibliografia, dar nu suport să aud banalități răsuflate; atunci sar În sus și-l țintuiesc la stâlpul infamiei pe cel care Îmi deranjează auzul sau, În cel mai bun caz, când e vorba despre profesori, nu mă duc la cursuri și seminarii. Este cazul lingvistului C., la al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Nu-mi păsa că eu eram studentă, iar el nu avea facultate. — Dar Îi păsa maică-ti, am râs eu. S-o lăsăm pe maică-mea. Neajunsul era că mă dorea și zi, și noapte lângă el. Nu puteam să răsuflu, nu puteam sta de vorbă cu un cunoscut, hop și Dan Între noi. Urmau după aceea scenele... Apoi Împăcările... N-o duceam rău, Însă. — Și deodată a venit Doru... Doru este colegul nostru de grupă, un tip bine făcut, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ei, scoțând un catalog QVC din cutia poștală pe care tocmai o descuiase, se afla o femeie supraponderală îmbrăcată într-o rochie de casă, cu buline. N-are mai puțin de optzeci de ani, s-a gândit Leigh și a răsuflat ușurată; nu se va auzi țăcănit de tocuri înalte pe podeaua din lemn, nu vor fi nici petreceri până noaptea târziu, nici tropăieli de musafiri. Chiar a doua zi Leigh a scris cecul să plătească un acont, iar două luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Tyra... o scenă în care apare îmbrăcată în lenjerie intimă...și se aude că va veni și Naomi... — Mai taci din gură. Nu glumesc. Când? — La șapte, la Sky Studios. Probabil că după aceea o să mergem să bem ceva. Adriana răsuflă încet și se uită la Gilles. Rămân. — S-a făcut. Gilles deschise ușa unei caravane Haddad și așteptă ca Adriana să urce. O puștoaică pe care ea n-o recunoscu stătea cuminte pe unul din cele patru scaune, cu spatele la oglinda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
nu l-aș pune în categoria bărbaților însurați. Adriana fluieră a surprindere. — Măi să fie, se pare că amândouă sunteți foarte informate. Asta înseamnă că sunteți de acord? Celelalte clătinară din cap cu tărie. — Povestește-ne despre el, spuse Emmy răsuflând ușurată probabil pentru că atenția nu mai era îndreptată asupra ei. Adriana își ridică puțin de pe scaun bustul care picura de apă ca să îndrepte perna, de ajuns ca să-l facă pe un tip care înota în apropiere să suspine. — Păi, ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
o mână pe brațul lui Emmy. — Numai câteva, spuse ea privind-o preocupată pe Emmy. — Câteva? Ultima dată ai spus „practic niciuna”. Numai nevestele foarte tinere ale unor doctori mormoni din Utah care fac practică la Clinica Mt. Sinai. Emmy răsuflă ușurată. — Ești mulțumită de pilulă? întrebă dr. Kim notând ceva în fișa lui Emmy. — E în regulă. Emmy ridică din umeri și se așeză în fund pe masă, trăgându-și picioarele de pe suporturile acoperite cu pânză. — Categoric face minuni. Doctorița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
simt nevoia să vorbesc întruna. Cu cât sunt mai obosită, cu atât mai vorbăreață— —Te rog. — Scuze. Îmi cer scuze. Telefonul lui Leigh începu să sune. Când văzu cine era, simți cum îi tresare stomacul de emoție. — Bună! răspunse ea răsuflând în telefon. De ce te-ai trezit atât de devreme? — Ce-ai zice dacă ți-aș spune că am pus ceasul să sune ca să-ți urez drum bun? întrebă Jesse care părea obosit, dar fericit. — Aș zice că ești un mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
surpriză pentru tine... Tatăl lui Jim Îl striga. Stătea În mijlocul aerodromului, dar putea vedea sutele de soldați japonezi În tranșee. Avea ochelarii la ochi și Își aruncase banda de pe ochi și jacheta de la costumul de pirat. Deși de-abia mai răsufla de atîta alergătură de la casa doctorului Lockwood, se chinui să rămînă nemișcat, ca să nu-i tulbure pe japonezi. Chinezii, care În momentele tensionate țipau și Își mișcau brațele, nu Înțelegeau niciodată lucrul ăsta. Cu toate astea, Jim fu surprins că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
un pluton de soldați-marionetă chinezi care mărșăluiau pe Columbia Road, și o coti mîndru cînd ofițerul Începu să strige. Jim goni pe trotuarele suburbane, printre stîlpii de telefon, Împrăștiind cutiile de Craven A lăsate de cerșetorii dispăruți. De-abia mai răsufla cînd ajunse la casa familiei Raymond de la capătul german al Columbia Road. Trecu pe lîngă Opelurile și Mercedesurile parcate - În mod ciudat, mașini posomorîte care Îi dădeau o imagine poate prea clară a felului cum arăta Europa - și se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]