2,625 matches
-
pur și simplu de dragul lui Andrei. A doua zi a fost ireală, ca și când trecusem deja pe lumea cealaltă. Nu mai am din ea decât fragmente, nu știu deloc ce se petrecea cu mine, călcam pe un sol fluid, aveam mințile rătăcite. Am ieșit afară din cabană îndată ce s-a văzut un pic de lumină. Acolo înăuntru mă simțeam într-un cavou, îngropată de vie. Am umblat aiurea pe colinele din jur, ceasuri întregi, fără nici o țintă. M-am oprit din acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nici o țintă. M-am oprit din acel marș către niciunde în clipa în care s-a deschis cerul. Deasupra creștetului meu se intersectau două curcubee. Cele mai viguros colorate din câte am văzut vreodată. Mircea, nu e imaginația unei minți rătăcite. Toți copiii au ieșit în curte și nu-și puteau mișca ochii de pe cer. Cum eu eram pe colină, tot ce percepeam era mirosul de sevă, de rășină și imaginea aceea de rai în care Dumnezeu mai dădea un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
că s-au înscris toți ăia care stăteau pe trotuare și se uitau la noi?!” Da, toți ăia care stăteau pe trotuare, m-ai ales dacă au avut șansa să se aleagă cu câte o mică rană dintr-un glonț rătăcit, pe când fugeau, sunt acum în asociațiile de revoluționari. Acum câțiva ani citeam în presă că avem vreo 300.000! Mai mulți eroi decât toată armata română pe care o aveam pe atunci. Cred că merită să figurăm ca popor într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
oficială), au „transpirat” informația spre teritoriu. Până dimineața, toți s-au lepădat de trei ori de „odiosul și sinistra sa soție” și s-au împrăștiat ca potârnichile. În sediile lor nu mai era, în acea zi, nimeni, în afară de vreun portar rătăcit sau vreo femeie de serviciu. „Revoluționarii de 22 decembrie” au intrat în aceste sedii ca în gară; în toată țara n-a fost nici un foc de pistol, nici o plesnitură de praștie, nici măcar o lovitură de măturoi pe spinare, nici un activist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
CNN, unul simpatic glumea: Bush s-a hotărât să trimită americani pe Lună. Probabil a inclus-o pe Axa răului. Extern, pentru televiziunile americane există: o țară numită Irak, în care ei au trupe (doar ei, poate și ceva englezi rătăciți, dar nu arată niciodată imagini de lupte), o țară numită Afganistan, la fel, o țară numită Marea Britanie în care ei au un prieten, pe Tony (Blair). Un post a menționat la un moment dat, răzleț, că există NATO și ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
iată, au ajuns și în găurica de 2 pe 2 unde ședea Spaima Ciorilor și l-au prins ca să îl pună sub bradul de Crăciun al lui SUA Army? Colcăiau ecranele de analiști politici, recte jurnaliști, și câte un academic rătăcit, specialist în Orientul Mijlociu. Mie cu adevărat televizorul mi-a făcut rău la lucru. Tentație mare să îl deschid: ziua din cauza știrilor, seara fiindcă sunt două episoade din Star Treck. M-am consolat, ca și localnica Maria, cu faptul că echipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cinci în cinci bani, cu supărări, cu jurăminte, cu ochii bulbucați, cu gurile care nu-și mai contenesc melițatul. Acolo, în sfârșit, în jurul sinagogilor, cresc și pier acele vlăstare ale neamului care niciodată nu ies în ulițile largi: ologii și rătăciții la minte, cu fețele pururea triste, ori pururea neclintite și zâmbitoare. În furnicarea zilnică, în zarva obișnuită, răzbat corurile monotone ale școlarilor, care silabisesc litera legii după glasul dascălului. Din când în când un ceauș trece grăbit spre sinagogă; altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
gândim la asta... Iaca, a venit și vremea care trebuie. Rifca dădu din cap, și-și iuți jocul andrelelor. Sanis se întoarse domol spre fată: —Haie... Haie!... ți-a mai trecut nebuneala?... Haia se uită la tatăl său cu ochi rătăciți, arși de plâns. Păru că-l înțelege; îl văzu râzând; și o tresărire de răutate îi trecu pe obrazul chinuit. Acuși avem să facem logodna... zise Sanis cu liniște, închizând încet un ochi. De mult n-am băut eu, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Preoteasa! na! fă-napoi! - Glasul iute se stângea, și liniștea cucerea întinderile. În răstimpuri neregulate picura o talangă, vitele răspândite înaintau încet păscând otava. Pe deasupra vălcelei trecea din când în când o prigorie, care țârâia în înălțime; părea o pasere rătăcită, venită cine știe de unde în aceste singurătăți. Lepădatu descălecă și-și priponi calul. Începu a grăi cu băieții; îi întreba de numele vacilor și de năravurile lor, și ei îl purtau printre vite și-i lămureau toate. Apoi îi întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
urmă își îndreptă gândul spre fata lui moș Nastase, și i se păru că-i departe, peste niște ape, îngropată în negurile toamnei și-n vijeliile iernii apropiate. Înainte de a adormi, auzi afară prin văzduh chemări jalnice de paseri străine, rătăcite... După o săptămână se domoliră ploile, dar vremea rămăsese tot umedă. Pâcle alburii stăpâneau întinderile; soarele nu se mai arăta, parcă trecuse în alte zodii, să lumineze alte lumi. Prin jurul curții, bordeienii umblau călări, ducând vitele la adăpost și întorcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
facem? ce facem, oamenilor și creștinilor? se tânguia cu frică nana Floarea. N-avem acuma altă putere decât să-l ducem pe acest bolnav la locul lui, să-l alinăm și să-l hodinim. De ieri, stă nedormit și nemâncat. Rătăcit și mânios a umblat, sărmanul; fie-vă milă de dânsul. Traian, mai tânăr, își simțea ochii încălziți de lacrimi. Cum să nu ne fie milă, nană Floare? doar nu suntem păgâni, nici calvini... Așa că eu zic să-l suiți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mă jur... sub birou, sugând-o... - și am găsit un separeu la etaj. Jacqui a fost următoarea și, după opt minute, Aidan încă nu ajunsese. — Întârzie. Jacqui părea încântată. —Uite-l. Era jos, făcându-și loc prin înghesuială, părând puțin rătăcit. Aici suntem, l-am strigat. S-a uitat în sus, m-a văzut, a zâmbit cu toată gura și buzele lui au schițat un „Hei“. —Dumnezeule, e bestial. Jacqui părea uluită, dar și-a revenit apoi. Nu că ar conta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
altă destinație; în vara precedentă, stăteau chiar și prin grădini sau pe maidane, în corturi improvizate. Străzile erau înțesate de cerșetori de origini diferite, grupați uneori pe familii întregi, tată, mamă, copii și bătrâni, cu toții scheletici și având un aer rătăcit, însă adesea adunați și în bande de tineri cu înfățișări neliniștitoare; iar oamenii de onoare, care nu se puteau coborî nici la a cere de pomană, nici la tâlhărie, mureau încet în locuințele lor, feriți de privirile celorlalți. Nu asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
într-o tavernă! În clipa următoare deja regretam. Voi regreta până la sfârșitul zilelor mele că am rostit acel cuvânt. Aș fi preferat să mă pălmuiască din nou, să mă snopească în bătaie, decât să se prăbușească pe pernă, cu aerul rătăcit, cu obrazul îngropat în palme. La ce ar mai fi folosit să-i cer iertare? Am ieșit din casa lui, alungându-mă de acolo eu însumi, și am mers drept înainte, ceasuri întregi, fără să salut pe nimeni, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
indicate, iar când tata s-a întors în oraș, câteva zile mai târziu, s-a dus împreună cu el la marginea „cartierului“. Un paznic a chemat-o pe Mariam, care a venit să-i vadă. Părea depășită, copleșită, cu un aer rătăcit, cu ochii roșii ca sângele și cu chipul livid. Un pârâu o despărțea de părinți, dar au putut să-i vorbească, făgăduindu-i s-o scoată de acolo cât mai repede și dându-i sfaturi. Ceea ce doreau să facă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să-i afle urmarea, chiar de-ar trebui să rămână până la plecarea caravanei următoare, până la sărbătoarea următoare, până la anotimpul revărsărilor apelor Nilului. Dar, o altă istorie este deja începută. În anul acela, când am debarcat, istovit și cu un aer rătăcit, la o milă depărtare de noua mea locuință, tot orașul, deși devastat de ciumă, își bătea joc fără nici o reținere de „ochiul august“, acela al monarhului, se înțelege. Primul vânzător de sirop întâlnit, ghicindu-mi neștiința și amuzându-se foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
alb e prea vizibil, Sanctitate! îi spuse însoțitorul său, grăbindu-se să-l acopere cu propria sa mantie, de culoare mov, mai puțin vizibilă. Sfântul Părinte ajunse la castel teafăr și nevătămat, dar epuizat, plin de praf, cu un aer rătăcit, cu chipul descompus. Porunci să fie coborâte grilajele mobile din fier pentru a interzice accesul în fortăreață, apoi se închise singur în apartamentele sale ca să se roage, poate și ca să plângă. În oraș, lăsat pe mâna pedestrașilor germani, prădăciunile s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a Centrului Agricol sau când încercase să intre în cușca unor fazani rari, în micuța grădină zoologică a Shahkot-ului, ca să prindă unul și să-l gătească. De fiecare dată fusese prinsă de paznici, care presupuseseră că era doar un vizitator rătăcit și la fel de deranjant ca tot restul mulțimii venite să caște ochii. Din fericire, evenimentele acestea nu se repetaseră. Și Ammaji o lăsase în pace pe Kulfi, în afara unor comentarii și lamentări murmurate, care țineau de datoria ei de soacră. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
între acceptarea și refuzul faptului că viața este cu mult mai rea decât și-ar fi putut ea închipui, că viața e nedreaptă în esența ei și nimeni nu o avertizase serios asupra acestui lucru. Ochii i-au căzut, privind rătăciți. Își scutură capul. Cred că a dat chiar din picior. Și l-am pierdut pe Shadow, spuse ea. — O, nu! A fugit peste acoperișuri. După care a fugit și ea, prin camera din față și pe ușă, coborând toată lungimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Vâjâie vântul Și-ntunecă lumea Un cer ca pământul- Și codru pe codru Se umple de clocot, Iar toamna în hohot Le cântă prohodul... Și parcă mă cheamă, De crengi atârnând, Avesalomi gemând Cu plete-ncîlcite... De spaimă mă prind Priviri rătăcite, Și mintea, de zgomot, Nimic nu înțelege... Și-aș vrea ca să mor Ca Romulus rege, Uitat, legendar... Cuprins de-o furtună, Pierdut să dispar, În codrii Bacăului... * Amurg Pe seară, la geamuri, un nour violet și de aramă, Pe drum
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
împădurit. După ce-am încredințat pământului al treilea cățel cu pedigri, am venit aici să-mi mănânc prânzul: doi biscuiți și o bucată de brânză. Aici am găsit și Obiectul. La început am crezut că era o piatră de mormânt rătăcită. La o cercetare mai atentă, mi-am dat seama că explicația nu putea fi atât de simplă. E cam de înălțimea unui om și e cioplit perfect în piatră. Arată ca un gigantic trandafir geometric și de aceea îl numim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
bag în mine?!“ „De la I.T.B. am început să scriu. Dintr-o dimineață când mi-am pierdut servieta... Făcusem o beție la un amic... O femeie pe care am revăzut-o după aproape douăzeci de ani... O chestie de-asta, cu rătăcitul în noapte, cu spaima că m-am pierdut chiar pe mine, că am rămas undeva în acea noapte și nu mă mai pot regăsi, aduna... Că încă stau și mă mai aștept acolo, departe în acea noapte. Pe trepte la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
un caiet și Întrerupîndu-mă din cînd În cînd pentru a mă Întreba despre vreun amănunt a cărui relevanță Îmi scăpa. Ascultîndu-mă pe mine Însumi, Îmi deveneau din ce În ce mai evidente lacunele existente În această poveste. Nu o dată m-am oprit, cu gîndurile rătăcite, căutînd să Înțeleg din ce motiv mă mințise Nuria Monfort. Ce semnificație avea faptul că ea ridicase, În toți acești ani, corespondența adresată unui birou de avocați inexistent care, pasămite, avea grijă de apartamentul familiei Fortuny-Carax din Ronda de San
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pe proprietate mai bine de zece ani. PÎnă azi, a spus Bea, după care s-a adîncit din nou Într-una din tăcerile ei. Cu timpul, aveam să mă obișnuiesc cu ele, să o văd Închizîndu-se undeva departe, cu privirea rătăcită și cu glasul În retragere. — Aș vrea să-ți arăt locul ăsta, știi? Aș vrea să-ți fac o surpriză. CÎnd l-am auzit pe Casasús, mi-am zis că trebuie să te aduc aici, fiindcă asta făcea parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Comandament În Barcelona, după Încartiruire. Voi putea chiar să vin să dorm acasă, am Încercat eu. Tata Îmi replică Încuviințînd anemic. Îmi veni greu să-i susțin privirea și m-am ridicat să strîng masa. Tata rămase așezat, cu privirea rătăcită și mîinile Împreunate sub bărbie. Tocmai mă pregăteam să spăl farfuriile, cînd am auzit pași pe scară. Pași fermi, grăbiți, care izbeau În pardoseală și conjurau semne funeste. Mi-am ridicat ochii și am Încrucișat o privire cu tata. Pașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]