3,555 matches
-
vitregă Angela, în vârstă de șaisprezece ani. — Dumnezeule! Ultima dată când am văzut-o era o gâgâlice cu zulufi de aur. — Nu mai e o gâgâlice cu zulufi de aur. Știi că luna trecută s-a tuns chilug, și-a ras capul? Abia de-a început să-i crească părul. Taică-s\u i-a dat o motocicletă. Și când spun o motocicletă nu mă gândesc la una din alea pât-pât-pât, pe care te așezi ca pe un scaun, ci la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
observat eu, și ce căutase acolo în acea anume zi și la acea anume oră. Dați-mi voie acum să încerc din nou a descrie înfățișarea vărului meu. Fața lui pare negricioasă, deși nu e propriu-zis smead. Trebuie să se radă de două ori pe zi. Uneori pare efectiv murdar. Părul lui, acum o cunună deasă, neîngrijită, în jurul unui mic petec de chelie, este de un castaniu închis, ca al mătușii Estelle, numai că-i foarte uscat și neorânduit, în timp ce părul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
adăugat și numărul meu de telefon. Pe urmă am introdus-o într-un alt plic și am vârât-o în buzunar. Am pornit devreme în sat, cu valiza în mână; am schimbat un cec de prăvălie, am cumpărat lame de ras pentru mine și pudra și crema de față pe care știam că le întrebuințează Hartley. Nu era încă trei și jumătate, așa încât m-am îndreptat spre biserică. Mi se făcuse rău de atâta teamă amestecată cu speranță, îmi venea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
vocii lui Lizzie, am simțit o dorință frenetică să ies din casă. Am alergat în bucătărie și m-am privit în oglinda mică de deasupra chiuvetei. În timpul bolii nu mă bărbierisem, și-mi crescuse o respingătoare barbă roșiatică. M-am ras în grabă, tăindu-mă, și m-am pieptănat. Mi-am luat haina, îngrozitor de șifonată, și portofelul. Pe cer trona un soare apos, dar aerul era rece. Am ieșit în pas alergător din cas\ [i am str\b\tut digul rutier
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să fie niciodată benefic pentru popor. Comunismul ăsta e o ciumă și toate lumea trebuie să audă. Și nici o țară din lume n-a suferit cât a suferit România. Și nu știu cum apare Fidel Castro în inima Cubei, cum nu-l rade pe tot. ăștia sunt niște genocizi (sic!), nu se discută ce fel de oameni sunt... Venim aici la deținuți și avem impresia că pe 100 de metri poate e o zonă liberă, fără comunism. Mie mi-au dat 4 ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
care era acolo. Și ne-a dat mâncare proastă, și au murit foarte mulți... Din ’60 până-n ’62 au murit din cale afară de mulți... În’62 a venit și a dat jaluzelele jos, a vopsit, a spălat geamurile, le-a ras până la jumătate, jumătate le-a lăsat... Era ordin să ne ducă la plimbare în fiecare zi cinșpe minute. Înainte ne ducea la două luni o dată, până jos într-o sală, și n-aveai voie să te uiți nici în stânga, nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
a scos, și l-a dus la 99, la camera de gardă. Și a mai luat și un consătean de al meu. Da’ el nu avea mustață aveam eu, șmecher... Și i-a dus acolo. Când a’ venit înapoi, erau rași, și la popă curgea sânge. Și a venit Șomlea și-i spune lu’ Iovan: Ia spune-i mă lu’ dracu să vie să mă ieie în furcă! Așa. Eram tineri, na, 23-24 de ani și râdeam, na acolo... Ce să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
trecut de i-a omorât acolo... Ce să faci tu acolo?! Stăteam toți în bou-vagon, așa, cum stăm noi, n-aveai bănci, n-aveai scaun, n-aveai nimic, nimic, nimic. Și ne-a dus. Și la vagoanele ălea, geamurile erau rase, că n-am fost numa’ noi, că au fost mai mulți... Și videai. În Tecuci a oprit garnitura... Când m-am uitat, am cunoscut Tecuciu’... Dom’le, și a venit lume de nu mai vedeai cât tineret era acolo și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
de război aproape în întregime. Ici-colo, se mai vedea o dugheană, ori o clădire cu ziduri de culoarea funinginei, care supraviețuiseră incendiilor și obuzelor. Era sinistru ce ni se înfățișa ochilor... imaginea era deprimantă. „Ți-au dat foc !... te-au ras până la pământ, dar nu te-au înfrânt... N-au putut !”, fu primul gând care-mi trecu prin minte. Vei fi iar cum ai fost, mi-am mai zis frecându-mi ochii porniți pe lacrimi. Găseam un oraș de nerecunoscut, atât
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
furiei comuniste nici Dumnezeu nu le-a putut apăra. Un monstru de beton a năvălit peste osemintele cronicarului Ion Neculce, intrând până în pridvorul Bisericii Barnovschi, monument istoric... Biserica Sf. Ilie, despre care V. Alecsandri povestește în scrierile sale, a fost rasă de pe fața pământului, pe locul ei ridicând o îngrămădire de blocuri mici și respingătoare. Biserica Banu strânsă ca în chingi, până în apropierea zidurilor, între blocul Telefoanelor și o „grădină-berărie”, slujește cu pioșenie „prohodul”, cum zice un scriitor ieșean, aceleia care
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
În Munții Dinarici În care-și stabilise reședința? Evident din Dacia noastră, chiar dacă scăpată de sub sceptrul lui. Dacie care aprovizionase cândva și pe alți prudenți, faraonii egipteni - ce pleonasm! - care n’aveau Încotro: măcar la trei zile, trebuiau să-și radă nu doar barba... după care-și lipeau una falsă! Încurcate-s căile lui Ra... Oricum, ceva foloase tot tragem de pe urma bărbii. Ca și penele păsărilor ori solzii reptilelor, părul e o proteină cu sulf care, pe măsura formării firului, se
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dar și cumplit de vivace: alge, moluște, briozoare, câte și mai câte, acoperă nava pe dedesubt și o obligă, odată la jumătate de an, dacă nu vrea să-și consume combustibilul doar pentru a-și târî barba, să și-o radă... Eu mă mărginesc acum doar să mi-o tușinez și să tac. „Sâmbătă cu prieteni“, 14 martie 1998, ora 15,11 25. Nunta urzicilor Obosiți de albul iernii, om și animale deopotrivă, caută primăvara verdele; chiar și pisica ori câinele
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pământ rămân urmele războiului, substanțele alelopatice, un fel de muniție neexplodată, care-l va Încurca pe el Însuși la anul. Și așa, grâu după grâu nu prea merge. Cum naiba? În Egiptul meu natal, prietenii mei bipezi, aceia care Își rădeau sprâncenele a doliu când vreun consângen al meu „pleca“, acei prieteni deci au pus grâu după grâu 5 milenii; de prosperitate... Vezi tu, Moti? Acolo, În fiece an, solul era reîmprospătat de mâlul lăsat de revărsarea Nilului, care acoperea muniția
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
are doar o conotație comportamentală. Și, cum nimic nu poate fi creat de novo, ci doar transformat, câștigarea acestei conotații s’a făcut treptat, În absența acelui imperiu, În detrimentul conotației păroase. Tătarii au putut fi deci considerați barbari deși se rădeau chiar și’n creștet... Suntem tentați să considerăm barbaria ca pe o reminiscență a trecutului nostru animal, de care ne vom elibera prin civilizație. Nimic mai fals! Animalul nu e barbar. Nici măcar pisica care-și chinuie - așa vedem noi - prada
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
e o redutabilă otravă, care blochează respirația celulară a oricărei ființe, fie ea animal, fie ea plantă. Sunt obligat și la o paralelă, menită a dezvălui suferința Naturii, „reversul“ unui moft uman, unui nonsens. Anume, aceea cu Călimanii, un munte ras de pe fața pământului doar pentru că purta În pântece sulf, acela pe care nu-l regăsim În Îngrășământ, cu barem scuza că ne hrănește, dar În „Fosfoceahlăul“ care a răsărit lângă Bacău, spulberat de vânt și mânat de ploi Anume, asta
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ulei. Vila „Meduza”, casa sa, a fost pictată în interior cu portretele în mărime naturală ale lui Goethe și Schiller și cu arbori genealogici ai păsărilor, de o mare valoare artistică. Mă întreb și astăzi, cum au putut nemții să radă picturile lui Haeckel? De altfel, cred că au regretat și ei, deoarece, în 1988, când am revizitat vila „Meduza” cu studenții, nici nu voiau să recunoască faptul că au fost vreodată astfel de picturi în casa lui Haeckel. Eu am
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
coroană politică ce i-a mânjit obrazul cu noroi. Ionel Teodoreanu zicea că Iașul nu are decât două căi: una la Eternitate și alta la gară. Finalmente, ororile celui de al doilea război au îngenuncheat definitiv orașul. Clădirile iau fost rase ori ruinate, în Piața Unirii șinele tramvaielor se răsuceau în aer până la etajul de alături al palatului Braunstein. Canalizarea spartă forma lacuri subterană care începeau să năruiască faleza cu construcții de deasupra Bahluiului. Cu instituțiile împrăștiate, cu o economie la
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
și ea tristă. A fost o întâmplare că la istoria de două veacuri a casei în care locuiam s-a adăogat istoria propriei noastre familii din care s-au stins deja două generații. Ultimul plan ceaușist de sistematizare urma să radă cartierul. Ni se ridicase actele, dar revoluția a salvat clădirea care e monument de arhitectură. GEORGE MĂRGĂRIT Participasem la unele întruniri în care, picat din Botoșani unde predase, la liceul Laurian, filozofia, profesorul Ghiță Mărgărit intervenea fulminant pentru ca, în hohotele
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
cum e cu moda tunsorii: nemții și anglo-saxonii se tund zero la ceafă, lăsându-și, aproape de creștet, părul cu cărare; italienii, în schimb, au la spate o coamă „à l’artiste”. Spre deosebire de aceștia, cerchezii, cu un mătăhoi de barbă, își rad capul ca bila. Profesorul ședea în cartierul actorilor și pictorilor din Tătărași între care boema era fapt obișnuit. De acolo ajungeai la Ciric și Șorogari unde, pentru acești artiști, pescuitul în iaz constituia o adevărată ocupație. Ștefan Cuciureanu nu făcea
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
grasă (care interesează mai mult de 66% din hepatocite) și inflamația sau fibroza. Patogenia hepatopatiei diabetice nu este pe deplin elucidată. Elementul central pare a fi insulinorezistența. Substratul insulinorezistenței pare a fi multifactorial. Sunt implicate mai multe molecule țintă: gena Rad (gena ras asociată diabetului), care interferă mai multe funcții celulare esențiale; PC-1 (o glicoproteină membranară), care reduce activitatea tirozinkinazică stimulată de insulină; leptina, care induce defosforilarea receptorului insulinic; acizii grași care inhibă pătrunderea glucozei în țesuturile periferice insulinodependente; TNFα, care
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
că i-a sosit colega de tăvăleală. Vechiul nostru apartament e liber. Îl reluăm și viața noastră adaptată acum la mediul american Își reia cursul. La facultate e organizată o expoziție agricolă. Se expun soiuri de porumb și alte cereale, rase de vite, găini selecționate, mașini și unelte. Nu lipsește nici cel mai bun fel de Înghețată. Se face o intensă propagandă pentru folosirea porumbului hibrid. Descedenții din prima generație dau o producție mai mare și sunt mai precoci. Lucrarea lui
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Poliția nu a putut afla de ce șchioapătă Hauptmann. Aci, acesta nu a vrut să explice misteriosul accident! Condamnat la scaunul electric, după ce a fost văzut de mama sa, venită special din Germania, asistat apoi de un preot, după ce a fost ras În cap, pentru tichia electrică, când să fie condus În camera electrică, vine un telefon de la centrala poliției să fie suspendată execuția Întrucât s-a prezentat un cetățean care susținea că el a furat copilul lui Lindberg. S-a dovedit
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
necesari industriei chimice românești. Ca urmare, s-a reușit contractarea și realizarea unei ample lucrări de extindere a portului Nador și, tot la Marea Mediterană, a porturilor Al Huseima, Tanger, Azilah, Larache și construirea de noi porturi maritime la Restinga Smir, Ras Kebdana și Sable d'Or, lucrări foarte apreciate de partea marocană. Pornindu-se de la aceste rezultate, s-a trecut la negocierea unei construcții deosebit de complexe pe malul Oceanului Atlantic, la Dahla, unde portul propriu-zis trebuia construit, tot de către Contrasimex, pe apă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
Fiți atenți la ce vă spun: prima va urca femeia cu copiii, apoi veți urca voi. Luați-vă tot calabalâcul, nu lăsați nimic în vagon, s-a înțeles? Să nu vă pună Michiduță să încercați să fugiți, că v-am ras! Clar?! Și a arătat spre pistolul care-i atârna la șold. Ne-am înspăimântat groaznic privind la rânjetul lui oligofrenic, ce-i scotea în evidență dantura de carnasieră feroce, și la mâna care mângâia într-un gest explicit pistolul din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
trăgaci, primul impus este acela să-l folosești cumva. E starea de panică pe care nu o recunoști, dar plutește în aer. M. M.: O simți, te domină. S. B.: Și apar discuțiile: Dacă vine, tu ce faci?" "Eu trag, rad tot! Decât să plângă mama, mai degrabă să plângă mă-sa". M. M.: Apar halucinațiile. S. B.: Apare oboseala, stresul. Un stres reciproc potențat de toți cei participanți la această operațiune. Și vă povestesc că am stat în noaptea aia
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]