5,449 matches
-
care mi-a prins cordonul halatului din spate și nu mai puteam călca în ritm cu asistentul meu. Am făcut niște ochi mari cât roata morii către el, iar el m-a avertizat: stai, nu te mișca. Am rămas în rama unei fotografii cu expresii îngrozite pe față și așteptam dezlegarea. A fost o obișnuită criză de gelozie din partea unei femei tinere și frumoase, dar cu privirea mult prea rătăcită, căreia nu-i convenea că mergeam la pas cu asistentul lor
PODUL SUSPENDAT de SUZANA DEAC în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345081_a_346410]
-
polițai al minții și care vâna pătimaș, cu ardoare, sălbatic, orice greșeală reală sau imaginara, ori cel care imi oblojea imensul orgoliu neacoperit de realizări pe măsură. Pe atunci mi se părea că o mulțime de împrejurări nu erau decât ramele în care eu trebuia să așez picturile. Pictăm cu înfrigurare propriile mele scene de viață și începusem să lucrez și la o colecție de curiozități socio-psiho-comportamentale, opere pe care n-am reușit să le termin și mai sunt încă în
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > EXIL ÎN RAMA UNEI ÎNTREBĂRI Autor: Luminița Cristina Petcu Publicat în: Ediția nr. 812 din 22 martie 2013 Toate Articolele Autorului N-am anotimpuri sînt trecătoare, am sufletul plin de mesteceni și de tine făcînd bătături în palmă laolaltă cu vuietul mării tot
EXIL ÎN RAMA UNEI ÎNTREBĂRI de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345348_a_346677]
-
palmă laolaltă cu vuietul mării tot meșterind la aripi pentru noi că nu mai țin minte cine sînt de ce mă aflu aici și de ce coboară asupra mea arsura ochilor tăi... Tu ce număr porți la aripi ? Referință Bibliografică: Exil în rama unei întrebări / Luminița Cristina Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 812, Anul III, 22 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Luminița Cristina Petcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
EXIL ÎN RAMA UNEI ÎNTREBĂRI de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345348_a_346677]
-
ar cădea peste lucruri”, „Finis” (opus corona?) - „Pe glezna dreaptă înfloriseră/ cîteva lacrimi”, „Poezie” - „aplic un strat subțire de/ iluzie”, „August” - „holda seamănă tot mai mult/ cu singurătatea luminii”, „Situație limită” - „Cădeau norii din cer/ ca niște sfinți alungiți/ de pe rama orizontului”, „Pastel matinal” - „rănile boltite ale dealului/ sînt înflorite”, „Frică” - „alături se întinde cîmpul/ cu floarea soarelui/ sus cerul cu nori cenușii”, „Policrande” - „Pictînd așteptarea/ pe sînii rebeli”. Trimiteri subtile la cultură: „Strigătul” la Brîncuși - „Strigătul cocoșului/ umple golul cu
POEME CU CEASURI ŞI FLORI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345347_a_346676]
-
sfâșiat de dureri; încerci să-l torci fuior puternic, să-l păstrezi în caseta de aur sub stern . E locul lui etern. Vreau să prind vântul în palme, în care să-ți cioplesc chipul, să-l pun icoană între patru rame . Ești singură ! Te plângi că n-avem tată, iar când dormim, te bucuri ; îl auzi cum te cheamă pe buza lui - înfricoșată de groapă . Știm bine: v-ați iubit . Luându-ți inima în palmă, fără să ne spui, te-ai
POEZII DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345497_a_346826]
-
să ajung cu el în primăvară și plantându-l în grădiniță, o să-l îngrijesc cu credință, până tu vei veni la mine, amândoi să ne simțim bine, îmbrățișați și-n sărutări! Ești tare frumoasă...Te ador! Te-am pus în Ramă! Referință Bibliografică: PRINȚESA ARDEALULUI / Ilie Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2141, Anul VI, 10 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ilie Popescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
PRINȚESA ARDEALULUI de ILIE POPESCU în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376922_a_378251]
-
Judecătorul cel mărunțel, puțin plictisit de lungimea pledoariei finale... Procurorul, un munte negricios cu voce de bas, incendiase sala - cel puțin așa credea - cu acuzele sale, ordonate în fraze înflorite. Luat prin surprindere de Judecător, îl privea peste ochelarii cu rama groasă de baga, foșnind în mâini niște notițe dezordonate. Acuzata refuzase avocatul din oficiu, urmând să se reprezinte singură. Mare greșeală, opinase Procurorul făcându-se auzit și de cei din sala învecinată. Cu ochii plecați, ea reitera aceleași vocabule Nu
LOCUL AL II-LEA LA CONCURSUL PREMIILE ARS POETICA 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377856_a_379185]
-
Pentru vreo doi dintre ei se organizase tot circul, erau oameni cu greutate, țineau să fie în lumina reflectoarelor și la bine, și la rău... Apariția Administratorului azilului aduse puțină normalitate în atmosfera din incintă. Elegant, privind prin ochelarii cu ramă subțire din aur, păru de mare încredere când afirmă faptul că îngrijitoarea era un angajat-model, de ani buni în slujba Instituției, el lucrând de multă vreme acolo, o moștenise de la predecesor... și acela fără să fi avut vreodată vreun cuvânt
LOCUL AL II-LEA LA CONCURSUL PREMIILE ARS POETICA 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377856_a_379185]
-
Acasa > Impact > Scrieri > TABLOUL Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1356 din 17 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului El nu putea să înțeleagă ce găsea ea atât de interesant la tabloul acela. O ramă neagră, prea mare pentru gusturile lui, contrastând puternic cu roșul unui fundal radiant, pe care se înșurubau hipnotic două spirale albastre, între care, dintr-o pată vișinie amorfă, părea să se strecoare o umbră alungită, asemănătoare staturii unui om. - Cât
TABLOUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1356 din 17 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376391_a_377720]
-
căută prin toata casa, o strigă de câteva ori, după care reveni în același loc. Nu era nebun, văzuse clar cum ea intrase în cameră, grăbită să își privească tabloul. Încet, nedumerit, ridică privirea către obiectul care trona deasupra patului. Rama neagră, prea groasă pentru gusturile lui, contrasta puternic cu fundalul roșu, radiant, iar între cele două spirale albastre, înșurubate hipnotic în decor, prin pata vișinie amorfă, păreau să se strecoare două umbre alungite, asemănătoare staturilor unor oameni. Referință Bibliografică: TABLOUL
TABLOUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1356 din 17 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376391_a_377720]
-
Acasa > Strofe > Timp > ZARURI Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1310 din 02 august 2014 Toate Articolele Autorului Când zaruri aruncate, azi mai decid o soartă, Amarul încrustat în rama de la geam Așteaptă mângâierea clipelor deșarte, Un ram cu frunză verde...acoperă un ram. Prin clopotul furtunii, se zbate amintirea, Între reprize tâmpe, se mai divid trăiri, Mi se dilată ochiul, aș vrea văd iubirea, Î nvejmăntată toată în crini
ZARURI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376499_a_377828]
-
Patria,mamă?” -Eee...! Ce vezi,muică! Eu trăgând la plug Taică-tău trudind la țuică. Patria?! E pâinea pe care nu o avem, E cuvântul de care mă tem. “Ce este patria noastră,mamă?” - întrebai, privind la Regele Mihai, din ramă. -Eee...! Sunt președinții ce ne amăgesc cu-n ciur de mălai să-i alegem din Paști în Mai. “Ce este patria,mamă?” -Sunt cei de care îmi este teamă, umbrele ce pe la coțuri ne ascultă, vămuindu-ne clipa,zborul, păsările
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376482_a_377811]
-
și numărul 2 din Saturn. Am luat direcțional perpendiculara pe mal, trăgând la vâsle liniștit. La început, se mai zăreau prin ceață bărcile apropiate, apoi, cu timpul, dispăreau. Curenții marini ne conduceau pe trasee diferite, doar goarna sirenei și clipocitul ramelor în apă se mai auzeau în liniștea întunericului. Încercam să mă mențin pe aceeași direcție, să nu mă abat nici în stânga, nici în dreapta. Riscam să mă învârt în cerc, dacă trăgeam într-o direcție mai mult, din cauza curenților care îmi
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375975_a_377304]
-
în stânga, nici în dreapta. Riscam să mă învârt în cerc, dacă trăgeam într-o direcție mai mult, din cauza curenților care îmi schimbau cursul bărcii. Număram în gând câte vâsle trăgeam, pentru a aprecia distanța parcursă, știind că la o trăsătură de rame parcurgeam cam doi-trei metri, marea fiind ușor ondulată, iar curentul îndreptându-mă spre larg. Trebuia să trag deci, cel puțin șapte sute de rame pentru a ajunge pe zona mai adâncă de opt-nouă metri și cu scoică pe fundul apei, sau
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375975_a_377304]
-
Număram în gând câte vâsle trăgeam, pentru a aprecia distanța parcursă, știind că la o trăsătură de rame parcurgeam cam doi-trei metri, marea fiind ușor ondulată, iar curentul îndreptându-mă spre larg. Trebuia să trag deci, cel puțin șapte sute de rame pentru a ajunge pe zona mai adâncă de opt-nouă metri și cu scoică pe fundul apei, sau cu piatră. Guvidul stă în zona cu multă scoică, hrana sa de bază, unde găsește din belșug puiet, crabi, sau garizi[ Garizi = un
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375975_a_377304]
-
același timp, creștea și nesiguranța că mergeam pe direcția cea bună. Orice deviere înseamna abatere de la direcția de mers și îndreptarea spre necunoscut. Nu se vedea la mai mult de douăzeci de metri în jur. După consumarea celor șapte sute de rame, am hotărât să mă opresc și să arunc ancora. Speram să fiu pe direcția bună, cu o mică abatere în stânga sau dreapta, lucru ce nu mă deranja prea mult. Atmosfera era încărcată cu picături de apă rece și frigul a
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375975_a_377304]
-
a fost că, în timp ce-mi alegeam direcția de mers, un nou val de ceață să se abată asupra întinderii de apă. Valurile au început să crească în intensitate, iar curenții au luat direcția spre nord. Cele două sute de rame trase m-au plasat într-o zonă și mai proastă de pescuit. Mersesem de fapt spre Venus și m-am așezat pe duna de nisip din dreptul hotelului Capitol din Jupiter. Duna aceasta este ca un deal ce desparte întinderea
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375975_a_377304]
-
Creștea și starea mea de neputință și nervozitate. Când s-a mai risipit ceața dinspre oraș, m-am putut îndepărta de mal și am orientat barca spre direcția bună, ținând cont de reperele malului. În sfârșit, după alte zeci de rame trase contra valului, am găsit o zonă mai darnică și peștele era mai mare. Caiele negre, cu un cap uriaș, ieșeau din adâncuri, una câte una. Speram să-mi fac planul de minimum zece kilograme de pește. Ora înaintase, dar
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375975_a_377304]
-
față de tărm. Chiar și când ridicam ancora, poziția bărcii se putea schimba și nu mai știam încotro trebuia s-o iau. Am mai pescuit cam o oră, după care am pregătit plecarea spre mal. Mi-am recuperat voltele, am montat ramele și am tras ușor parâma în barcă. La capătul ancorei, când am ajuns chiar deasupra ei, “la pik”[ „La pik” = „ancora la poziție!”, se strigă de către marinari, cînd intră ancora în locașul ei pe navă, ca să nu se mai tragă
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375975_a_377304]
-
fără să vreau, în sufletul meu. Dacă în loc s-o iau spre mal, mă îndreptam spre larg? Am început din nou numărătoarea vâslelor trase, căci altă modalitate de-a afla cât am parcurs nu era. După circa șapte sute cincizeci de rame ar fi trebuit să fiu aproape de mal. Când apa este limpede, se vede fundul mării și atunci știi că mai ai două sute de metri până la țărm. Trăgeam la rame cu frică... Mi se strecurase în suflet teama că nu mă
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375975_a_377304]
-
afla cât am parcurs nu era. După circa șapte sute cincizeci de rame ar fi trebuit să fiu aproape de mal. Când apa este limpede, se vede fundul mării și atunci știi că mai ai două sute de metri până la țărm. Trăgeam la rame cu frică... Mi se strecurase în suflet teama că nu mă îndreptam spre mal, ci spre larg. Nu se vedea nimic în zona de contact a ceței cu apa, dar parcă totuși se distingeau niște umbre, care aveau forma unor
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375975_a_377304]
-
fi ajuns la mal, că aveam să aflu eu unde eram! După relieful umbrelor, credeam că mă aflu în zona hotelului Mangalia, deci o abatere de direcție destul de măricică. Am întors barca în sens invers și am mai tras la rame circa zece minute, mergând pe lângă digurile de apărare. Umbra unui hotel înalt de zece etaje își făcu apariția la o sută de metri de dig. Atunci mi-am dat seama că, de fapt, am fost lângă intrarea în golf, însă
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375975_a_377304]
-
se strângeau mușteriii. Zis și făcut! Au dat barca la apă, au încărcat în ea ce-aveau călugării de luat și au pornit-o. După câteva lovituri de vâsle, Pera a și ajuns în mijlocul curentului. Văzând-o cum trage la rame, nimeni nu se îndoia că va trece cu bine dincolo. Dar, la un moment dat, a scăpat o vâslă în apă. S-o fi rupt furchetul, sau cum îi zice la chestia aia de ține vâsla, s-o fi întâmplat
STATUIA SFÂNTULUI NEPOMUK de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376618_a_377947]
-
suportabilă. Garsoniera avea în hol aer condiționat, de unde se împrăștia o climă răcoroasă și reconfortantă. Tot pe holul care era ca o anticameră destul de mărișoară, erau amplasate: dresingul pentru haine, o măsuță cu două scaune capitonate, oglinda încadrată într-o ramă sculptată din lemn de mahon de mărimea unui om, minifrigiderul plin cu răcoritoare, bere și dulciuri ambalate în cutii colorate și raftul pentru încălțăminte. Televizorul era montat pe un suport prins pe perete în camera propriu zisă, unde mai erau
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376626_a_377955]