3,475 matches
-
în sensul elaborării unei încercări, sperăm noi, la înălțimea așteptărilor de natură științifică, legată de cel ce a fost omul politic liberal Alexandru Lapedatu; scopul primordial pe care l-am avut în vedere în alcătuirea acestui demers, a fost o reîntoarcere la sursele de bază ale problemei și o încercare obiectivă de reconsiderare a acestora. În final, fără intenția de a fi sentimentali, am fost atrași, în realizarea acestei lucrări, inclusiv de dorința de a clarifica confuziile în legătură cu circumstanțele dispariției omului
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
de venituri și de reducere a șomajului. Pentru Yemen, de exemplu, sumele repatriate depășesc nivelul exporturilor, iar pentru Egipt, Algeria, Maroc, Mauritania, acoperă o mare parte a deficitului balanței comerciale. Pe acest fond, au existat și situații de migrații de reîntoarcere în țara de origine, fapt ce a afectat enorm echilibrul financiar al acestora din urmă. Astfel, decizia Yemenului de susținere a regimului irakian după invazia Kuwaitului în 1990, a atras după sine expulzarea a cca. 1 milion de muncitori yemeniți
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
la Zeul originilor (vindecat de eroare), formulează chiar destinul eroului-amant: călătoria inițiatică spre izvoarele lumii, înveșmântat în ficțiune. Cei doi îndrăgostiți tocmai împlinesc un mit de parcurs, îl oficiază cu viețile lor, îl rescriu amintindu-și menirea mitopoetică a eternei reîntoarceri. Sublimul erotodelirului triumfă asupra morții, ca în "Cântarea Cântărilor". Scenă ce nu exclude o formidabilă lovitură de teatru. Cititorul sensibil se îngrozește (nu însă și Baudolino!) aflând că acea creatură nepământeană ascundea sub candida mantie, de la brâu în jos, o
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de grațiere, n-o mai interesează. Drept care, în preziua eliberării, Hanna se sinucide în celulă. Ispășire, deplină conștientizare a inutilității ei pentru lumea de-afară și mai ales în viața lui Michael; cel ce nu pregetase să facă totul pentru reîntoarcerea ei, deși necruțător în lucida lui dezamăgire: "ședeam lângă Hanna și miroseam o femeie bătrână". Ceea ce ni se pare a continua firesc, chiar dacă prin schimbare de semn, paginile unui roman de dragoste, sugerat prin grila mirosurilor adulmecate de adolescent pe
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Moartea care mă apasă, Katherine Mansfield • Monolog pe mai multe voci, Ion Deaconescu • Noi și ceilalți, Tzvetan Todorov • O.K. Pentru America!, Gheorghe Stan • Picătura de cucută, Paul Eugen Banciu • Privilegiați și năpăstuiți, Arșavir Acterian • Rebecca și Rowena, William Thackeray • Reîntoarcerea fiului la sînul mamei rătăcite, Dumitru Țepeneag • Sărbătoarea nebunilor, Istvan Ráth-Végh • Simptome, Virgil Nemoianu • Trei rîuri și-un ocean de poezie, Valeriu Stancu • Treptele nedesăvîrșirii, Pavel Chihaia • Zece eseuri, Mihai Pricop • Din alchimia unei existente, Viorel Rotilă • Fals jurnal de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
în sensul elaborării unei încercări, sperăm noi, la înălțimea așteptărilor de natură științifică, legată de cel ce a fost omul politic liberal Alexandru Lapedatu; scopul primordial pe care l-am avut în vedere în alcătuirea acestui demers, a fost o reîntoarcere la sursele de bază ale problemei și o încercare obiectivă de reconsiderare a acestora. În final, fără intenția de a fi sentimentali, am fost atrași, în realizarea acestei lucrări, inclusiv de dorința de a clarifica confuziile în legătură cu circumstanțele dispariției omului
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
în seara aceasta despre moartea lui, a spus că nu-i este frică, de fapt, că va muri, dar că este îngrozitor de neliniștit că își irosește puținele momente care îi mai rămân de trăit.“19 Câteva zile mai târziu, înaintea reîntoarcerii în Anglia, Wittgenstein i-a împărtășit lui Pinsent planul său de a părăsi Cambridge pentru a lucra câțiva ani, în deplină singurătate, într un loc izolat din Norvegia. El ajunsese la concluzia că numai dacă va întrerupe pe deplin contactul
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
-i era ușor să-i urmărească ideile, alți profesori de la Cambridge nu ezitau să-și exprime nedumerirea sau chiar dezaprobarea. Bătrânul profesor de logică W. E. Johnson, ale cărui relații personale cu Wittgenstein erau de altfel foarte cordiale, a calificat reîntoarcerea lui drept „un dezastru“ pentru Universitate. Johnson avea în vedere înrâurirea, după el nefastă, pe care Wittgenstein o exercita asupra unor tineri dotați, interesați de filozofie. De ce nefastă? Deoarece cu Wittgenstein nu s-ar putea purta o discuție în care
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
a unor imagini sugestive.80a Asemenea impresii confirmă, poate, temerea lui Wittgenstein că cei care nu frecventau lecțiile sale o perioadă mai lungă de timp nu erau în măsură să înțeleagă câtuși de puțin ceea ce urmărea. În primii ani după reîntoarcerea sa la Cambridge, Wittgenstein și-a făcut destul de mulți prieteni, cei mai mulți bărbați mai tineri decât el, din rândul studenților. Relațiile mai strânse debutau, de obicei, prin discuții despre ceea ce i-a determinat pe aceștia să se intereseze de filozofie, despre
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
zile ale vieții, în aprilie 1951. Intervalul este de aproximativ 40 de ani. Caz unic printre gânditorii cu reputație, Wittgenstein a abandonat însă preocupările filozofice după încheierea Tractatus-ului, în 1918, pentru a le relua abia la începutul anului 1929, odată cu reîntoarcerea la Cambridge.1 În această perioadă, el nu a scris filozofie și a purtat rareori discuții pe teme filozofice. Oferea, de cele mai multe ori, interlocutorilor și corespondenților săi unele explicații cu privire la Tractatus. Contribuțiile filozofice ale lui Wittgenstein se plasează astfel în
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
din Tractatus.75 Atât el cât și alți interlocutori ai lui Wittgenstein, care nu făceau parte din cercul prietenilor apropiați, au avut bune temeiuri pentru asemenea presupuneri. Totuși, unele din însemnările și din exprimările sale orale din primii ani după reîntoarcerea la Cambridge nu se mai integrează stilului de gândire care marchează filozofia lui de tinerețe. Bunăoară, în Observațiile filozofice, autorul explorează diferite căi pe care iau naștere nonsensurile de care este plină filozofia. El își notează: „Cele mai rele greșeli
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
a apei de izvor este puritatea sa totală, ce-și are obârșia în intimitatea secretă a pământului. Pe lângă faptul că purifică organele și țesuturile, apa de izvor ne pune în contact cu liniștea și cu calmul primar, ne oferă posibilitatea reîntoarcerii la natură. Sacralizarea izvoarelor reprezintă un aspect universal al multor tradiții și mitologii, care vedeau în izvor apa vie sau apa virgină. Izvorul simbolizează originea vieții iar apa sa este considerată pe bună dreptate o autentică sursă de sănătate. Cele
Automasajul, Hidroterapia Si Zooterapia. Terapii Alternative by VIOLETA BIRO [Corola-publishinghouse/Science/1870_a_3195]
-
proză, Bârlad, august 2008. Alte volume de autor: Pentru Marin Preda, București, 1996; Timpul asasinilor (în colaborare cu Stela Covaci), București, 1996. Traduce, în colaborare cu Maria Ivănescu: Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han (1980); Mircea Eliade, Eseuri. Mitul eternei reîntoarceri. Mituri, vise și mistere (1991); Mircea Eliade, Făurari și alchimiști (1996); Mircea Eliade, Mituri, vise și mistere (1998); Mircea Eliade, Mitul eternei reîntoarceri (1999); Magia și vrăjitoria în Europa din Evul Mediu până astăzi (1997); Blaise Pascal, Cugetări (1998); Michel
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în colaborare cu Maria Ivănescu: Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han (1980); Mircea Eliade, Eseuri. Mitul eternei reîntoarceri. Mituri, vise și mistere (1991); Mircea Eliade, Făurari și alchimiști (1996); Mircea Eliade, Mituri, vise și mistere (1998); Mircea Eliade, Mitul eternei reîntoarceri (1999); Magia și vrăjitoria în Europa din Evul Mediu până astăzi (1997); Blaise Pascal, Cugetări (1998); Michel de Saint Pierre, Miliardarul (1998). Ca unic traducător, semnează versiunile românești pentru Franz Kafka, Scrisori (1998) și Henri Troyat, Teribilele țarine (1999). Numeroase
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poeții/ și sacrilegiu e să-i naști a doua oară// poeții nici nu știu ce-nseamnă/ a fi nemuritor sau muritor/ cât o cămașă viața lor durează -/ poeții au un paradis al lor". Poate puțin surprinzătoare, la un asemenea poet, este frecvența reîntoarcerii, a revenirii dese la filonul erotic, în ciuda des proclamatei dorințe de singurătate. Cauza schimbării statutului de solitar mulțumit de propria-i condiție nu este însă, cum s-a spus, pluralitatea vocilor femeii, histrionismul celei oarecum egale cu bărbatul. E adevărat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Œdip). În această atmosferă, individul care caută să se exprime mai bine prin acumularea de estetici în plus, nu reușește decât multiplicându-și măștile. Schimbându-și mereu aparențele, omul modern 156 redevine persoană în sensul etimologic persona mască, rol, personaj. Reîntoarcerea la etimologie plasează noțiunea de personaj sub semnul iluziei teatrale. "Identitatea să nu mai este dată: e construită" [Patapievici, p.141]. Foarte importantă ne pare în acest context sugestia lui R.E.Park [p.249] despre faptul ca mască reprezintă concepția
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
s-a referit la ideile lui despre "poveștile antice" așa cum apar în Canturi, dar mai ales în Studiu despre erorile populare ale anticilor. Fiind atras de această componentă a tematicii leopardiene a transpus și în versuri, asemenea lui Cardarelli, neliniștea reîntoarcerii către o lume a originilor.130 Unele opinii ungarettiene din Al doilea discurs despre Leopardi par să anunțe acea poetica a cuvântului formulată de Oreste Macrì în studiul introductiv la volumul quasimodian Și pe data e seară. Ele privesc efortul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Conform unui articol scris de Sergio Solmi în 1939, poetul din Alexandria, precursor al versului obscur, tainic, greu accesibil fusese cel care fixase noile orientări sub semnul maestrului din Recanati.164 El a fost cel dintâi care a declarat necesitatea reîntoarcerii la Petrarca și Leopardi, în rândurile ce ar fi trebuit să constituie prefață la volumul Bucuria naufragiaților.165 Mai tarziu, în introducerea la Sentimentul timpului (1933), un alt manifest al ermetismului, Alfredo Gargiulo a dorit să retraseze o linie de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
oglindă pietrificata a frumuseții, nemișcata într-o liniște golita de sentimente, se află imaginea simbolică a tăcerii și imobilității din lumea de dincolo. Întregul fragment stă sub semnul afirmației inițiale: tal foști, în care verbul la perfectul simplu subliniază imposibilitatea reîntoarcerii din moarte la viață. O rigiditate similară, consecință a comunicării întrerupte, se regăsește la Quasimodo în privirile ființelor dispărute, de o tulburătoare fixitate: Umbla-vom prin case tăcute, / unde stau morți cu ochi deschiși / copii maturi de-acum / prin zâmbetu-ntristat
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Scriitorul romantic încadrase aceeași viziune a tăcerii în prezentul istoric al umanității, tematica rămasă fără ecou în opera sicilianului. Ambii creatori operează însă întoarceri pe axa temporală înspre trecutul îndepărtat, redat și prin imagini sonore. Însăși cufundarea în amintire sau reîntoarcerea din meditația despre trecut pare a se contura pe firul unor prezente auditive, ce conferă imaginilor poetice un plus de dinamism. 3.2.4. Pendularea între prezent și trecut În Canturi dinamicile intelectului leopardian nu urmează trasee cronologice liniare. Trecutul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
poetic capătă forma unei diagrame sinuoase și variate, cu un flux bidirecțional al amintirii ce nu este frânt sau discontinuu, ci mai complex.321 Cu toate acestea, deplasările între prezent și trecut nu fragmentează axa timpului, de-a lungul căreia reîntoarcerile eului se succed firesc. Unul dintre elemente de coeziune ale acestei axe este prezentă sonorității timpului, a curgerii clipelor ce nu rămân astfel izolate sau separate. Simțind chemarea trecutului, a amintirii, Leopardi, dar și Quasimodo, se întorc în poezie pe
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
creațiile quasimodiene stau adesea sub semnul cufundarii eului în timpul copilăriei și în spațiul, peisajul, atmosfera locurilor natale numite de el: pământul fără seamăn. Sicilia idealizata, proiectată în mit, sustrasa trecerii timpului și progresului civilizației umane constituie punctul terminus al frecvențelor reîntoarceri imaginare. În mod similar cu unele contexte leopardiene imaginile auditive însoțesc aici deplasările, asemenea unor șoapte venite din vechime: Mă cheamă din nou uneori glasul tău / și nu știu ce ape și ceruri / se deșteaptă-nlăuntru-mi (Ulicioara, trad. MB).324 Anulând dimensiunea spațială
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
vieții și insula copilăriei, sfâșiat între mare și țărm, între prezent și trecut. Dat fiind că însuși motorul revenirilor este de natură auditiva, peisajele ce apar în amintire au, s-a văzut, trăsături sonore. Imaginea acustică utilizată că vehicul al reîntoarcerii nu este o apariție singulară în poezia quasimodiană: parfumul și răpăitul ploii din Rugăciune către ploaie, creație ulterioare poeziei Ulicioara au aceeași funcție: Mireasma bun-a cerului / peste ierburi, / ploaie pe fruntea serii. Voce nuda, te-ascult: și inima scurmată
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
orice iubire-i pavăza tristeții / tăcut pas în întuneric / unde m-ai lăsat, amară pâine să frâng. (Vânt la Tìndari, trad. AEB).327 Dialectica sunet / tăcere marchează saltul mental în timp, devenind o marcă a binomului trecut / prezent și a reîntoarcerilor pe firul amintirii. 3.2.5. Conștientizarea stării de liniște Vremea copilăriei este însoțită de sunet, drumurile reîntoarcerii sau ale îndepărtării de trecut poartă amprenta cantului, iar liniștea aparține clipelor de tainica prefacere și este semnul distinctiv al stării primordiale
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
la Tìndari, trad. AEB).327 Dialectica sunet / tăcere marchează saltul mental în timp, devenind o marcă a binomului trecut / prezent și a reîntoarcerilor pe firul amintirii. 3.2.5. Conștientizarea stării de liniște Vremea copilăriei este însoțită de sunet, drumurile reîntoarcerii sau ale îndepărtării de trecut poartă amprenta cantului, iar liniștea aparține clipelor de tainica prefacere și este semnul distinctiv al stării primordiale fericite sau al morții, atunci când nu marchează lipsa dialogului dintre om și natura. În versurile ambilor poeți, sonoritățile
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]