2,445 matches
-
încă câțiva credincioși și s-au retras peste râul Volturno. Ziua următoare, Garibaldi , cu câteva adepți, a intrat cu trenul în Napoli, în cazul în care oamenii l-au primit în mod deschis. Armata napoletană nu a aderat la o rebeliune în masă. Trupe neregulate lui Garibaldi de aproximativ 25.000 de oameni nu au putut alunga pe rege sau să ia cetățile de Capua și Gaeta, fără ajutorul armatei din Sardinia. Armata sardiniană, cu toate acestea, ar putea ajunge doar
Unificarea Italiei () [Corola-website/Science/306179_a_307508]
-
ministru de externe în 14 septembrie 1940. În urma unor neînțelegeri cu ”conducătorul” statului, Ion Antonescu, își dă demisia din funcție în 20 decembrie 1940, fiind înlocuit ad-interim de către acesta. După evenimentele violente din 21-23 ianuarie 1941, cunoscute sub denumirea de "Rebeliunea legionară", este arestat împreună cu soția, în urma procesului din iunie 1941 fiind condamnat la 5 ani de închisoare, iar soția sa este achitată. Apărarea, reprezentată de Radu Budișteanu, nu a reușit să găsească avocați cu experiență, datorită presiunilor exercitate asupra acestora
Mihail R. Sturdza () [Corola-website/Science/306204_a_307533]
-
simțind că britanicii nu au respect pentru cultura și tradiția locală. Aceste sentimente au atins apogeul în revolta șipailor din 1857, în care soldații indieni (numiți șipai), aflați sub comanda Companiei Indiilor Orientale, au pus la cale o revoltă armată. Rebeliunea a fost înăbușită de britanici, dar pierderile umane au fost mari de ambele părți. În consecință, britanicii au încercat să anglicizeze India și să-și concentreze guvernarea eficient, folosind în administrație elemente tradiționale ale societății indiene. După 1858, India a
Imperiul Britanic () [Corola-website/Science/304798_a_306127]
-
în 1910. În timpul Primului Război Mondial (1914-1918), a rămas în mare parte unit. Dominioanele, cărora li s-au acordat autoguvernarea, au fost cele mai loiale britanicilor încă de la început, excepție făcând un mic incident legat de înăbușirea revoltei burilor din 1914. Totuși, rebeliunea din Irlanda din 1916, a marcat începutul creșterii dorinței de independență a multor colonii. Trupele din țările dominioane au fost importante în Primul Război Mondial, dar pierderile umane au crescut după 1916, slăbind loialitatea față de britanici. Serviciul militar obligatoriu a
Imperiul Britanic () [Corola-website/Science/304798_a_306127]
-
atât datorită rezistenței Rusiei, cât și datorită opoziției multor ceceni, (anume a acelora care nu se convertiseră până la acea dată la islam). Idealurile sale au fost reînviate de avarul Imam Șamil, care a luptat împotriva rușilor din 1834 până în 1859. Rebeliunile cecene au reizbucnit de fiecare dată când statul rus a trecut prin perioade de instabilitate internă. Răscoalele au apărut în timpul războiului ruso-turc din 1877-1878, a revoluției din 1917, a războiului civil și a colectivizării agriculturii. În timpul guvernării sovietice, la sfârșitul
Istoria Ceceniei () [Corola-website/Science/304854_a_306183]
-
9 septembrie 1940 - 8 noiembrie 1941, a fost comandant al Armatei a IV-a. Este autorul lucrărilor: "Apărarea contra carelor de luptă și autoblindatelor", "Conducerea tactică a artileriei în războiul de mișcare românesc. Notițele unui infanterist". La patru zile după rebeliunea legionară, la 27 ianuarie 1941, generalul de corp de armată adjutant Iosif Iacobici (cu orientare politică progermană) a fost numit ministru de război. A deținut această funcție până la 22 septembrie 1941, când i-a succedat generalului Alexandru Ioanițiu ca șef
Iosif Iacobici () [Corola-website/Science/304870_a_306199]
-
naționaliști erau deja în faze avansate ale planificării unei revolte, evenimentul le-a furnizat un declanșator convenabil, și o justificare publică pentru lovitura de stat planificată de ei. Genialul general monarhist José Sanjurjo a fost figura cea mai importantă a rebeliunii, în vreme ce Emilio Mola era însărcinat cu planificarea și secundul lui Sanjurjo. Mola a demarat în mod serios planurile în primăvară, dar generalul Francisco Franco a ezitat până la începutul lui iulie, făcându-i pe alți complotiști să-l poreclească „Miss Insulele Canare
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
punct, armata sa a Africii își demonstrase superioritatea militară. Franco a repurtat o nouă victorie istorică la 27 septembrie când a înlăturat asediul Alcázarului de la Toledo. O garnizoană naționalistă condusă de colonelul Moscardo deținuse Alcázarul din centrul orașului de la începutul rebeliunii, rezistând câteva luni împotriva câtorva mii de soldați republicani care încercuiseră și clădirea izolată. Inabilitatea lor de a cuceri Alcázarul a fost o lovitură gravă adusă prestigiului Republicii, fiind considerată inexplicabilă în condițiile superiorității numerice uriașe din zonă. La două
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
nu îi era împărtășită. Aflând că prințul o iubește pe Prințesa Serenity, ea călătorește prin pustietatea Polului Nord, unde a găsit ruinele unui imperiu întunecat. Beryl rupe sigiliul unei ființe numite Queen Metallia și este atrasă de partea râului. Beryl pornește rebeliunea împotriva lui Endimion, dar nu reușește să-l despartă de Prințesa Serenity. O mie de ani mai tarziu, reincarnata, Beryl este contactată de Metallia și începe să lupte împotriva Sailor-elor pentru a obtine ginzouishou. Este conducătoarea celor patru generali. Ea
Sailor Moon () [Corola-website/Science/305660_a_306989]
-
navigatori olandezi și britanici în secolele XVII și XVIII, dar primii europeni care s-au stabilit pe aceste insule au fost misionarii francezi care au introdus catolicismul pe însule începând cu 1837. În 1842 au cerut protectoratul francez datorită unei rebeliuni populare. În 5 aprilie 1887, regina regatului Uvea (de pe insula Wallis) a semnat tratatul ce stabilea protectoratul francez, urmată de regii din Sigave și Tu´a un an mai târziu. Insulele au fost puse sub autoritatea coloniei franceze Noua Caledonie. În
Wallis și Futuna () [Corola-website/Science/305733_a_307062]
-
fost comandant al Jandarmeriei, asasinat în aceeași noapte la închisoarea militară Jilava) Se retrage în Banat, trece Dunărea în Iugoslavia, apoi revine în funcția din care demisionase anterior, imediat după evenimentele violente din 21-23 ianuarie 1941, cunoscute sub denumirea de “rebeliune legionară” (24.01.1941). Avansat la gradul de general spre sfârșitul anului 1941, pe toată durata războiului va fi mobilizat în zona interioară (teritoriul românesc rezultat în urma amputărilor teritoriale din vara anului 1940), în calitate de comandant al Siguranței și Ordinii Publice
Constantin Tobescu () [Corola-website/Science/305727_a_307056]
-
au transformat într-o persoană timidă care a văzut "în cărți o altă lume unde se putea izola și proteja". O regență a fost numită pentru a conduce țara în timpul minoratului său. Disputele între facțiunile politice au dus la câteva rebeliuni și insatbilitate, aproape anarhie. Posibilitatea de a scădera vârsta împăratului în loc să aștepte până când va împlini 18 ani (02 decembrie 1843), a apărut din 1835 și a fost sprijinită de cele două partide politice majore. La 23 iulie 1840 Adunarea Generală
Pedro al II-lea al Braziliei () [Corola-website/Science/305738_a_307067]
-
a fost primit cu mare entuziasm. Pozitivismului a lansat o lovitură de stat și a instituit republica la 15 noiembrie 1889. Puținii oameni care au asistat la ceea ce s-a petrecut nu și-au dat seama că a fost o rebeliune. În timpul întregului calvar, Pedro al II-lea nu a arătat nici o emoție, ca și cum ar fi fost indiferent cu privire la rezultat. A respins toate sugestiile pentru contracararea rebeliunii. El și familia sa au fost trimiși în exil la 17 noiembrie 1889. Împărăteasa
Pedro al II-lea al Braziliei () [Corola-website/Science/305738_a_307067]
-
la ceea ce s-a petrecut nu și-au dat seama că a fost o rebeliune. În timpul întregului calvar, Pedro al II-lea nu a arătat nici o emoție, ca și cum ar fi fost indiferent cu privire la rezultat. A respins toate sugestiile pentru contracararea rebeliunii. El și familia sa au fost trimiși în exil la 17 noiembrie 1889. Împărăteasa Teresa Cristina a murit la câteva zile după ce au ajuns în Europa iar Isabel și familia ei s-au mutat în alt loc în timp ce tatăl ei
Pedro al II-lea al Braziliei () [Corola-website/Science/305738_a_307067]
-
Pogromul din București a reprezentat o serie de manifestări violente și crime împotriva evreilor, care au avut loc în timpul Rebeliunii legionare din ianuarie 1941. Raportul Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului din România afirmă că pogromul „nu a fost un eveniment izolat, rupt de atmosfera opresivă și de persecuțiile tipice din statul național-legionar, ci punctul culminant al evoluțiilor evenimentelor”. În zilele
Pogromul de la București () [Corola-website/Science/306394_a_307723]
-
atmosfera opresivă și de persecuțiile tipice din statul național-legionar, ci punctul culminant al evoluțiilor evenimentelor”. În zilele 21-23 ianuarie 1941, la București, a izbucnit o revoltă legionară, condusă de Horia Sima, împotriva „Conducătorului”, generalul Ion Antonescu. În același timp cu rebeliunea, legionarii au inițiat și condus cel mai mare și mai violent pogrom împotriva evreilor din istoria Munteniei. Legislația română din ultimul an al domniei lui Carol II ridica la rang de lege discriminarea rasială a evreilor, considerați „rasă inferioară”. În
Pogromul de la București () [Corola-website/Science/306394_a_307723]
-
nu înțeleg că revoluția s-a terminat, pe fanatici. Au ajuns la o înțelegere, conform căreia Antonescu era asigurat de sprijinul Berlinului la luarea de măsuri împotriva legionarilor. Legionarii, la rândul lor, au pregătit terenul. Cu 20 de zile înainte de rebeliune toate ziarele legionare (existau numai ziare legionare, toate celelalte fuseseră desființate) au inițiat o propagandă foarte intensă împotriva evreilor, masonilor și a „uneltelor” lor. Prin acest termen, „uneltele lor”, legionarii se refereau la Antonescu și oamenii loiali lui. La 18
Pogromul de la București () [Corola-website/Science/306394_a_307723]
-
aceste destituiri și s-au înarmat masiv. Grupuri de legionari s-au baricadat, înarmați, în localul Siguranței, în sediul Prefecturii poliției capitalei, în sediul lor central din strada Roma și în cazarma gardienilor publici. În seara zilei de 21 ianuarie rebeliunea legionară era generalizată în toată țara. Când soldații au încercat să preia controlul acestor clădiri, legionarii au deschis focul. Antonescu a trecut la o așa-zisă „defensivă activă”, aducând unități militare spre București. Armata a trecut la ofensivă în seara
Pogromul de la București () [Corola-website/Science/306394_a_307723]
-
în timp ce izbeau, în furia lor sălbatică, cu tocurile ciubotelor, trei femei despuiate, pentru a le da pradă flăcărilor. Nenorocitele victime, în dureroasa lor disperare, tăiau văzduhul cu urlete de sfâșietoare durere”" („Jurnalul de Dimineață" din 21 ianuarie 1946). În decursul rebeliunii legionarii bucureșteni au arestat câteva mii de evrei, care au fost ridicați din casele lor, din sinagogi, de la instituțiile evreiești și de pe stradă. Evreii arestați, bărbați și femei, între 15 și 85 de ani, au fost adunați la centre în
Pogromul de la București () [Corola-website/Science/306394_a_307723]
-
Mișcării Legionare. S-au numărat 120 de cadavre de evrei și încă 5 evrei au fost dați dispăruți (se presupune că și ei au murit). Au fost devastate grav 1274 prăvălii, ateliere și apartamente evreiești în București. După ce a înfrânt rebeliunea, armata a adunat 200 de camioane cu toate obiectele jefuite de legionari de la evrei, în afară de bani și bijuterii. Federația Comunităților Evreiești din România a evaluat pagubele la suma de 383 milioane lei. Numărul victimelor oscilează între 120 - 140 din câteva
Pogromul de la București () [Corola-website/Science/306394_a_307723]
-
ca evrei, deși au fost victime la fel ca foștii lor coreligionari. Negarea pogromului și în special a actelor de cruzime, cum au fost cele de la centrele de tortură, de la abator și din pâdurea Jilava, a început imediat după reprimarea rebeliunii și după ce detaliile faptelor începuseră să fie publicate. Mișcarea Legionară, prin diverși reprezentanți ai ei, a negat faptul că a existat un pogrom la București, sau a susținut că membrii ei nu au participat la acest pogrom, sau că pogromul
Pogromul de la București () [Corola-website/Science/306394_a_307723]
-
în Siberia, unde și-a sfârșit viața. În anul 1941 era student în anul al II-lea la Facultatea de Drept și Filosofie din Iași și totodată conducător al unui grup al organizației legionare Frățiilor de Cruce. A participat la rebeliunea legionară, fiind arestat de regimul Antonescu. Eliberat la scurtă vreme, el a fost rearestat de autoritățile antonesciene din cauza participarii sale active la menținerea mișcării legionare în ilegalitate. Profesorul de drept civil Constantin Angelescu l-a apărat la proces, declarând că
Valeriu Gafencu () [Corola-website/Science/306426_a_307755]
-
de cutremurul din 1 septembrie 1923 care a omorât peste 23.000 de oameni la Yokohama. Atunci, mulți coreeni au fost omorâți de către "gărzi patriotice" în zona Kojiki-yato, datorită unor zvonuri, nefondate de altfel, cum că aceștia ar pregăti o rebeliune și sabotaj. Legea marțială a fost menținută până pe 19 noiembrie. Din molozul creat de cutremur s-au construit parcuri pe teren recâștigat din ocean, cel mai cunoscut parc fiind Yamashhita, care a fost inaugurat în 1930. Yokohama a fost reconstruit
Yokohama () [Corola-website/Science/306460_a_307789]
-
a afirmat de-a lungul anilor mai ales ca poet, fotograf, grafician, jurnalist și editor. Bunicul matern a fost decorat de regele Mihai I cu medalia „Virtutea militară“ pentru curajul și devotamentul de care a dat dovadă cu ocazia înăbușirii rebeliunii din 21-23 ianuarie 1941. Studii de arte plastice (secția Scenografie). Începe să publice încă din 1990 colaborând la publicații precum Thanatos, Salut, Ziua, Evenimentul zilei, Anuarul de cultură - ANI, România literară, Observator cultural, Cuvântul, VIP - Viața invizibilă a personalităților, Vremea
Fabian Anton () [Corola-website/Science/305839_a_307168]
-
plan internațional, „prefectul” a expediat ziarului românesc „Adevărul”, care apărea la Pesta, următoarea telegramă: Șeful stației telegrafice din Predeal, Iuliu Filipescu, s-a arătat circumspect, a oprit cele două telegrame și a anunțat guvernul de la București. Îndată ce a aflat despre „rebeliune”, guvernul condus de Manolache Costache Epureanu a trecut la arestarea suspecților, în frunte cu Eugeniu Carada, Ion C. Brătianu și generalul Nicolae Golescu. La Ploiești, armata a ridicat în noaptea de 8/9 august „peste 400 de cetățeni de la locuințele
Republica de la Ploiești () [Corola-website/Science/305917_a_307246]