1,746 matches
-
mă primiți, bucuros totdeauna! răspunse tânărul Herdelea, îmbrățișîndu-l în aceeași privire cu Olga. Pe urmă trenul porni atât de ușor că nici nu se simți. Din aceeași fereastră, Olga și Grigore surâdeau celor rămași pe peron, repetând cu toții ca un refren: ― La revedere!... La revedere!... La revedere! Glasurile se amestecau, se confundau, se pierdeau în zgomotul din ce în ce mai mare al lumii... Valea Mare―Muscel decembrie 1930―septembrie 1932 1 Dar, Gogule, dacă e serios, atunci tu ești mai mult decât ridicol! (fr.
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
astfel o nouă sensibilitate, pe care o exprimă perfect "nebunul care cântă" "înveșmântat în soare", Charles Trenet. Interpretul cunoaște primele succese abia spre sfârșitul lui 1937, însă atunci declanșează un adevărat "bum". Cântecele sale duioase, poetice sau hazlii, intonate pe refrene ușor de reținut, antrenul extraordinar, ochii de un albastru pătrunzător, cârlionții bălai care ies de sub pălăria de fetru, nelipsita garoafă purpurie de la reverul vestei... fiecare părticică a lui Trenet exprimă bucuria de a trăi. E mare veselie Bine v-am
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
nu poți să-nșiri E floare-albastră, e floare-albastră, e floare-albastră La o 'ntâlnire de te-aventurezi E floare-albastră Un cântec trist de fredonezi E floare-albastră " Toate-s foarte bune, Doamnă Marchiză..". Mii de tineri și mai puțin tineri fredonează aceste refrene odată cu Trenet, lăsându-se legănați de un val de optimism. Totul merge bine... "toate-s foarte bune, Doamnă Marchiză", așa cum cântă Ray Ventura într-un alt șlagăr rămas celebru. La acest sfârșit al anilor '30, tinerii, "tolăniți în fân"118
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
baruri: geamurile devin fumurii, luminile difuze, iar scaunele de fier sunt înlocuite cu fotolii adânci; acum aici se cântă In the Mood de Glenn Miller, melodia verii 1944. Civilii și soldații în permisie dansează deopotrivă swing, slow și dansuri câmpenești. Refrenele balurilor se împletesc cu muzica pick-up-urilor eliberatorilor, în vreme ce jazz-ul american fraternizează cu cel francez. În formația Hot-Club de France, Claude Luter și Boris Vian sărbătoresc eliberarea prin sunete de clarinet și trompetă. La Roulotte, un cabaret din Piața Pigalle
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
revelație. O eliberare de asemenea, făgăduința unei adevărate aventuri amoroase, prea ispititoare ca să-i poată rezista. Și, într-adevăr, relația senzuală dusă până la capăt pe care o împărtășește fără întârziere cu învățătoarea de culoare îl face să uite de "îndelungatul refren de frustrări" pe care îl reprezentaseră flirturile sale. Îmbrățișările erotice împărtășite în Fordul tinerei femei îi alungă din cuget amintirea dureroasă a altor încleștări, neîncheiate și conflictuale de data aceasta, petrecute și ele pe bancheta din spate a unei mașini
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
au luat multă vreme în derâdere aceste șansonete roz-bombon. Termenul yé-yé, care astăzi stârnește nostalgia, era adesea peiorativ pe vremea aceea, fiind rostit cu ironie, dacă nu chiar cu dispreț de cei trecuți de 25 de ani. Adulții consideră aceste refrene ca fiind fără excepție inepte și comerciale. Este adevărat că aceste cântece sunt adesea mai mult decât dulcege, siropoase. Chiar și atunci când vorbesc despre despărțire, ele respiră numai armonie, deși flirtul provoacă în viața reală destule discordanțe. Nici pomeneală în
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
și societăți eliberate de grijile și nevoile elementare, libere să trăiască și să materializeze visul american al omului obișnuit. Imnul american, în care se face referire la "țara libertății", apare în prima secvență a filmului și este reluat ca un refren pe tot parcursul peliculei care prezintă în mod repetat imagini iconografice ale steagului american. Poltergeist se concentrează tocmai asupra amenințărilor la adresa libertății, a pierderii suveranității și privilegiilor proprii vieții clasei de mijloc în epoca prezentă și la perspectivele de recesiune
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
fost lăsate în afara direcției centrale a culturii, iar interpreții rap sînt preocupați să-și spună cine sînt ei, să-și dea de știre de unde vin și ce au de gînd. Numele formației celor de la Public Enemy apare adesea, ca un refren, în cîntecele lor, acest nume fiind el însuși expresia statutului lor de outsideri și a revoltei lor împotriva tendinței centraliste a culturii. Sensul numelui formației poate fi acela că tinerii negri sînt percepuți ca "inamicul public" al societății în general
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
atrăgînd atenția asupra lor înșiși ca amenințare și pericol față de tendința centrală a culturii. Ice-T și Ice Cube adoptă metafora "gheții" (ice), semnificînd răceala și duritatea lor absolută. Ice-T își evocă în mod constant numele, uneori înfrumusețat de refrenul "Ice, mother-fucking T", descriindu-se pe sine drept un "gangster original". Ice Cube se descrie drept "cel mai dorit tip din America" și corul replică batjocoritor "Fuck you... Ice Cube" în timp ce el interpretează versurile lui radicale. Queen Latifah este o
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
este îngrozit de cultura care îi ucide, dar în același timp își avertizează publicul tînăr că astăzi, "să faci prostioare" te poate duce la moarte și că a venit vremea ca ei să devină mai înțelepți. Cîntecul se încheie cu refrenul "prostesc, prostesc, prostesc", iar corolarul său este că tinerii negri ar trebui să se deștepte și să înceteze să se mai implice în lucruri prostești precum bandele, drogurile, crima și violența care îi ucide pe tinerii negri în număr atît
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
înaltă precizie a Bagdadului, cu războiul aerian de deasupra aceluiași oraș, cu războaiele patrioților din Arabia Saudită și Israel. Efectele războiului asupra familiilor americane au constituit o temă constantă de discuție, iar ideea de patriotism și de sprijin față de trupe constituia refrenul neschimbat al comentatorilor. Armata a lansat benzi video pe care era înregistrat bombardamentul cu cea mai înaltă precizie tehnică, benzi care erau repetate la nesfîrșit, asemeni reluărilor ocaziilor cele mai bune dintr-un eveniment sportiv. Într-adevăr, se foloseau permanent
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
acestea, Madona utilizase crucifixuri ca elemente de ornamentație, clipul "Like a Prayer" este construit în principal pe imagini și teme religioase. Pelicula contopește religia și erotismul într-o expunere narativă care glorifică dragostea, atît cea spirituală, cît și cea carnală. Refrenul " La miezul nopții îți simt puterea/Întocmai ca o rugăciune/Știi că te voi duce acolo", s-ar putea tot atît de bine referi la extazul religios cît și cel erotic". Madona scoate în evidență erotismul latent al religiei catolice
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
a abandonat publicul din primele etape și nici nu i-a neglijat interesele. O piesă de pe albumul True Blue intitulată "Where's the Party" continuă accentul pus în stadiile anterioare pe eliberarea de grijile cotidiene cu ajutorul petrecerilor, idee exprimată prin refrene ca "Vreau să-mi eliberez sufletul" și "Vreau să-mi pierd controlul" ("I want to free my soul" și "I want to lose control"). Ca atare, apare întotdeauna în creația Madonei un anumit accent pus pe petrecere și dorința de
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
asupra acestui subiect. Faptul îi întristează pe acei îndrăgostiți de ipotezele clare pe care le poți ilustra prin trei fapte precise. Ca și precursorii, a repetat teza privind copilul care trebuie să-și urmeze și să-și imite tatăl. Acest refren nu-l satisface. Modifică ideea și-i dă un caracter dramatic. Dar a rămas fidel imaginii unei identificări simple, fie cu tatăl, fie cu mama416. Cele de mai sus ne arată că identificarea cu tatăl are loc prin mijlocirea unei
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cunoașterea legitimă, de natura lumii sociale și de scopul teoriei (Cox 1987; Der Derian 1987). Această orientare generală a fost încurajată de o asumpție larg răspândită printre teoreticienii critici despre relația dintre teorie și practică. Această asumpție era evidentă în refrenul lor comun potrivit căruia realismul constituia un "discurs hegemonic", prin care înțelegeau două lucruri. În primul rând, că asumpțiile realiste, prezentate mai ales sub veșmântul raționalismului și neopozitivismului, așa cum a fost neorealismul, defineau ceea ce a fost considerat a fi cunoașterea
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
amuzîndu-se) Mai bine golani decît... (privesc în jur cu prudență și nu mai spun textul bine știut...) la, la, la, la... (reiau de cîteva ori acest vers... îmbunătățit...; din ce în ce mai atenți...; Octav pune casetofonul în funcție și pe muzica asurzitoare cîntă refrenul lor, mișcîndu-se în stil brigadă artistică...; intră Marieta, Costache și Matei; incomodat de gălăgie și de comportamentul celor doi, Matei oprește casetofonul) Matei: Păi ce dracu' faceți voi aicea?! Comerț sau program artistic?! Octav: Și una și alta... Amîndouă sînt
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
globalizării. Umbra Înseamnă stropul de sînge căzut În paharul cu apă periculos de limpede servit nouă astăzi de democrație - iar demos, constată Quignard, este sinonim cu vulgus. Dincolo de pilde, de textura de cleștar, de sentențiozitate, de pete de cruzime, de refren, de nostalgie, de erudiție - calități nu la Îndemîna oricui - cred că Pascal Quignard se Înșală cînd crede că el este stăpînul literaturii din umbră. Polemica lui cu lumea pare aceea a unui anahoret, dar nu e. Pentru că autorul nu se
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
odăii, nici în vreo sihăstrie îndepărtată. Pretutindeni și în veci „vom fi doi”, chiar dacă celălalt nu e decât o amăgire, o umbră care se strecoară în viața ta și ți-o supraveghează... În orice societate totalitară, câteva fraze au devenit refrene curente: „Fiindcă suntem întotdeauna doi și fiindcă nici unul nu are încredere în celălalt, ce bine-ar fi să fiu singur!”; sau „N-ai unde să te adăpostești”. Ceea ce nu-i împiedică totuși pe oameni să caute un refugiu, chiar și
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
demistificarea, cinismul, adeseori, convulsiile gândului neacceptând supunerea la nici un ritual poetic 4. Victor Felea ("Secțiuni") ne spune că poetul posedă forță și suflu. Tot ceea ce face distincția vocii lui Adrian Păunescu printre poeții de azi, gesticulația amplă, inspirația torențială, tehnica refrenului obsesiv" sunt caracteristici subliniate de Mircea Martin în volumul său "Generație și creație". Mircea Tomuș, în Carnetul critic relevă caracteristicile poeziei lui Păunescu: "Ambiția simbolurilor vaste și ascunse, o meditație mai mult o dezbatere a câtorva teme de asemeni majore
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
se enervau fantastic.../ Dar în lugubrul sălii pufneau în rîs sarcastic/ Și Poe, și Baudelaire, și Rollinat”)4) și încă o dată în „Cubul negru”: „Și ea luă ghitara neagră și începu, cu o voce stinsă, poema corbului din Edgar Poe. Refrenul «Niciodată, niciodată» se pierdea abia șoptit, și ghitara tăcu...” 5) Citit în original, cu Romances sans paroles, Sagesse, Les Fêtes Galantes, Verlaine („Sărmanul Lelian”) e gustat de posteminescieni, pentru simplitatea și muzicalitatea sa. El trece, cum e și firesc, ca
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Și de averi orașu-i plin,/ Și ninge în orașul mare!...”4 ) în proză lucrurile sînt spuse ceva mai net: „Pentru cincizeci de bani o femeie din bordei bate-n geam...Vrea iubire...” („Pe maidan”). Vorbele sînt repetate ca într-un refren. Motivul pentru care se oferă atît de ieftin e sărăcia. însă, compus inteligent, finalul schiței deplasează accentul de pe necesitate pe dorință: „Pentru cincizeci de bani o femeie din bordei cîntă din drîmbă...Vrea iubire...” 5) Așteptarea o face visătoare. într-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
În curul rozbombat și sfânt!". La fel ca aici, în cel de-al doilea Sonet din imbricata Infernală comedie, marea majoritate a versurilor de dragoste scrise de Emil Brumaru capătă o priză aproape magică, grație nesfârșitului șir de laitmotive și refrene cu sonorități rubensiene, inflexiunilor jucăuș-ironice și nuanțelor oraculare, pe care o disciplină prozodică severă le organizează în forme poematice specifice unor specii vetuste, revitalizate cu nostalgie. De o simbolică aparte se încarcă și cele mai pregnante ipostaze ale alterității poetice
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
el mizează pe o formulă poetică ce se revendică de la un lirism originar, sincretic și profund religios: strofele ce debutează întotdeauna și se încheie, adesea, cu semnul exclamării (după model spaniol), conțin expresii cu o tonalitate arhaizantă pronunțată, vocabule rare, refrene incantatorii și figuri retorice precum invocații și interogații, părând prin urmare a fi destinate recitării. De altfel, începând cu 1971, poetul ce-și va cultiva obstinat o figură de trubadur sau menestrel modern și va încuraja titulatura de o noblețe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de un poem care, practic, recuperează integral experiența acestei mitologii romantice, trecând-o însă prin filtrul unei sensibilități simboliste, marcate prin apelul la motivele cunoscute (pietre prețioase, alcooluri, stupefiante și alte paradisuri artificiale) și la caracteristicile canonice (muzicalitate, sugestie, corespondență, refren): Adio pleacă îngerul negru adio la Nisa/ cine va plânge la marginea drumului/ pe valuri ochii deschiși către lume/ și ochiul transcendent dincolo ochiul//cu-o bufniță pe umeri și-o egretă/ și aripi albe fug către infern/ din plânsul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Teme dificil de abordat, cu atât mai mult cu cât formula psalmodică pentru care poetul optează nu îi ușurează defel procesul po(i)etic. Dimpotrivă! Din fericire, marea majoritate a textelor capătă astfel o priză aproape magică, datorită laitmotivelor și refrenelor cu sonorități consacrate, elanurilor mistic-incantatorii ori nuanțelor oraculare, pe care o disciplină prozodică (la fel de exigentă pe cât abilă!) știe să le strunească în forme poematice lucrate cu migală și fără cusur. Iată, bunăoară, un tandru-sensibilizator Laudatio: "1. Ce gingaș spânzură el
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]