60,360 matches
-
care-n vis mulțimile se-ntorn" (Rugă). Visul poeților se identifică cu cel al luptătorilor pentru desprinderea din minciuna tiraniei, vis eficient chiar și în imobilitatea sa estetică, deoarece în jurul "corăbiei poeziei", timpul se mișcă "tot mai repede": "Poeții așteaptă și refuză să doarmă,/ Refuză să moară,/ Ca să nu piardă clipa din urmă/ Cînd corabia se va desprinde de țărm" (Corabia cu poeți). Însă lucrurile sînt departe de simplitatea unei scheme istorice ori etice, împrejurare conștientizată pe deplin de poetă - și aici
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
mulțimile se-ntorn" (Rugă). Visul poeților se identifică cu cel al luptătorilor pentru desprinderea din minciuna tiraniei, vis eficient chiar și în imobilitatea sa estetică, deoarece în jurul "corăbiei poeziei", timpul se mișcă "tot mai repede": "Poeții așteaptă și refuză să doarmă,/ Refuză să moară,/ Ca să nu piardă clipa din urmă/ Cînd corabia se va desprinde de țărm" (Corabia cu poeți). Însă lucrurile sînt departe de simplitatea unei scheme istorice ori etice, împrejurare conștientizată pe deplin de poetă - și aici credem că rezidă
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
putea ieși cuvîntul "sire", într-o invitație adresată Regelui Mihai? România liberă, și nu numai, a considerat că prin invitația transmisă la Versoix de doi emisari prezidențiali, Opaschi și Talpeș, Ion Iliescu a încercat lovitura de imagine a vieții sale. Refuzat politicos de Rege, dl Iliescu mai face un pas; dă publicității și motivele acestui refuz - agenda ocupată dinainte - precum și scuzele pe care i l-ea cerut fostul suveran al României că nu poate participa la inaugurarea Muzeului Național de Artă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16324_a_17649]
-
abilitățile ei diplomatice funcționează prost. Nu dai o fugă la Versoix, să-l convoci pe Rege la București, cu gîndul că Domnul Iliescu îl invită pe sirele Mihai la Cotroceni, ci te asiguri, prin contacte prealabile, că nu vei fi refuzat. * Eșecul de la Versoix ar trebui să-i reamintească dlui Iliescu faptul că pe vremuri nu prea îndepărtate s-a mai plictisit la Cotroceni sperînd să vadă în România personalități politice de prim rang, timp în care se mulțumea cu întîlniri
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16324_a_17649]
-
de muzicalitate, de fascinația ideilor, descărnînd-o în scheme și formule moarte. Însă rostul lor a fost, privit dintr-o perspectivă generoasă și în același timp plasată undeva foarte departe, de a obiectiva un fenomen care chiar dacă e adeseori menit să refuze obiectivările are totuși o structură complexă demnă de a fi supusă unor investigații riguroase, cu riscul aferent al plictiselii. Iar pasiunea la care se referă Revel, cea a discursului despre alimente și prepararea lor rămîne neatinsă. The Cambridge World History
Istorii culinare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16305_a_17630]
-
de sorginte comunistă, fără să bagi de seamă că a trecut mai mult de un deceniu de la înlăturarea comunismului; e de prost gust, în viața spirituală, să fii intolerant și rigid cu cei de-o altă religie decît tine, să refuzi dialogul doar fiindcă te afli printre majoritari, să amesteci religia în treburile statului făcînd, ca om al bisericii, propagandă contra schimbării unor prevederi ale Codului penal; e de prost gust, în viața noastră cea de toate zilele, să stropești cu
Prostul gust by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16326_a_17651]
-
legătura primară cu mama. Eul său adoptiv este astfel condamnat să rămînă imatur."). Iubirea pentru enigmatica Mădălina e înfățișată ca o dorință de a se regăsi pe sine. ("El vrea să se oglindească în această ființă, care însă i se refuză"), pe mama sa pierdută. Mădălina, în imaginea lui Puiu, capătă ipostaza tatălui său însuși, niciodată absent din relație. În această relație erotică inautentică, asasinarea, de către Puiu, a Mădălinei apare ca un paricid, de care Puiu voia să se elibereze. Crima
Rebreanu psihanalizat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16317_a_17642]
-
întoarcem la Vatra ca să semnalăm două lucruri. Mai întîi, cîteva texte ale lui Liviu Ioan Stoiciu, cenzurate la Contemporanul și la Cotidianul în secolul trecut. Revista tîrgmureșană le publică împreună cu explicațiile autorului care se miră că, bunăoară Contemporanul, i-a refuzat două articole despre C.V. Tudor, după ce îi publicase alte două în care erau "atacați (vorba vine)" N. Manolescu și Laurențiu Ulici. De-ale secolului trecut! Și, în același spirit liberal, revista face loc unei lungi epistole a lui Paul Goma
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16343_a_17668]
-
de a citi în cheie caritabilă lumea pe care o descrie: Jurnalul este o carte despre victime, victimizare, și refuzul de a fi victimă. Oricît ar părea de aberant, nu doar Sebastian merită compătimire, ci și cei care i-au refuzat-o lui (firește, din alte motive), precum și cei care sînt obligați să trăiască astăzi, sub alte forme, consecințele lașității sau nepriceperii celor care se fac auziți. Mihail Sebastian - Journal. 1935-1944. The Fascist Years, Ed. Radu Ioanid, trans. Patrick Camiller, 641
Tragedia diferenței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16322_a_17647]
-
Îmi aduc aminte, de pildă, de o scrisoare a dr. N. Lupu din 1905 în al doilea volum de corespondență G. Ibrăileanu, cînd lucrurile s-au petrecut astfel, încît n-am putut publica scrisoarea cu pricina). Sau cum mi-a fost refuzată viza, timp de aproape șase luni, chiar în 1989, la vol. I din Istoria critică a literaturii române de Nicolae Manolescu pentru că era citat, fiindu-i utilizată o tipologie a romantismului, dl Virgil Nemoianu, autoexilat în S.U.A. (Și, atunci, autoexilații
Editura Minerva de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16335_a_17660]
-
Dusă pînă la ultimele consecințe, această onestă recunoaștere poate însemna refuzul de a-ți structura evocativ amintirile, de a le aranja într-o ordine a importanței. E mai important accidentul avionului canadian decît culoarea frunzelor din acea dimineață de noiembrie? Refuzînd să ierarhizeze, povestitorul refuză și să acorde judecăți de valoare, chiar și atunci cînd poate părea scandalos că nu o face. Dacă nici măcar autobiograful nu poate comunica adevărul unei vieți, așa cum a fost ea trăită, la ce bun să-ți
O autobiografie reticentă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16363_a_17688]
-
consecințe, această onestă recunoaștere poate însemna refuzul de a-ți structura evocativ amintirile, de a le aranja într-o ordine a importanței. E mai important accidentul avionului canadian decît culoarea frunzelor din acea dimineață de noiembrie? Refuzînd să ierarhizeze, povestitorul refuză și să acorde judecăți de valoare, chiar și atunci cînd poate părea scandalos că nu o face. Dacă nici măcar autobiograful nu poate comunica adevărul unei vieți, așa cum a fost ea trăită, la ce bun să-ți înregistrezi memoriile? În fiecare
O autobiografie reticentă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16363_a_17688]
-
în formă incipientă), de membru al PENCLUB românesc, ceea ce îi aducea constante plecări periodice în străinătate, apoi a fost deputat, senator, firește liberal, aferîndu-se, ce-i drept un acaparant, în ale politicii liberale. Dar alte slujbe, mai toate econofoge, a refuzat să accepte. S- a căsătorit cu Maria Dumitrescu, pictoriță, cu pseudonimul Maria Brateș, și trăia cuprins, într-o casă bijuterie (de pe străzile Dorobanți și, apoi, N. Iorga), cu vilă la Balcic, nemaivorbind de conacele de la Florica și Miorcani, care îi
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
ultimul rînd - al dublelor desăvîrșite. Paralel cu îndeletnicirea mai veche de pedagog (mai întîi inițiind un curs experimental, apoi invitat la catedra de "Măiestria artei actorului de film" la Institutul de Artă Cinematografică, mai tîrziu la Clubul "Grivița Roșie"!) nu refuză nici pariul cu documentarul și realizează la comandă Petrolul (1948) și Pădurile (1949). În colaborare cu Victor Iliu, realizează pe un scenariu de Petru Dumitriu În sat la noi (1951), distins cu un Premiu de regie la Karlovy-Vary. I se
Centenar Jean Georgescu by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16378_a_17703]
-
a fost o descoperire pe care am făcut-o întîmplător. Un reputat intelectual, colaborator al ziarului, a socotit că-mi poate lua apărarea (față de atacurile apărute în același ziar împotriva lui Octavian Paler, n. Cronicar), dar articolul său a fost refuzat. Aceasta m-a silit să înțeleg că am devenit la România liberă un corp străin căruia i se cuvin numai insulte. Încît n-am mai putut evita decizia pe care v-o anunț acum. Din acest moment, domnule Director, vă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16400_a_17725]
-
scăpase de închisoare, după 1944, grație unei previziuni, bazată pe imensa lui informație. Cînd rușii au obținut primele victorii în bătălia cu tancuri de la Kursk, mi se pare, directorul cenzurii și-a prezentat lui Ică Antonescu demisia. Primul-ministru i-a refuzat-o, dar cum Mircea Grigorescu stăruia, mareșalul Antonescu s-a înfuriat (Mircea Grigorescu avusese grijă să comunice motivele plecării: foarte probabila întoarcere a soartei războiului!) și l-a destituit. Cu ordinul cu pricina din Monitorul Oficial s-a apărat Mircea
Mircea Grigorescu (1908-1976) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16402_a_17727]
-
proceselor sale mentale. Iar aceste procese mentale sînt spectaculoase. Nu știu dacă pot fi rezumate sau analizate în sensul convențional al termenului. Practicing New Historicism e rodul unui effort bizar: de a arăta că noul istorism, categoric întruchipat de Greenblatt, refuza sinteze și analize în egală măsură. În urmă cu cîțiva ani, autorii au descoperit întîmplător un anunț referitor la un post academic în Statele Unite, pentru care se cerea drept calificare "specializare în domeniul noului istorism". Surpriză! Cînd a devenit noul
Noul istorism by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16418_a_17743]
-
publica și de a dobîndi, în acest fel, faimă și privilegii, este asemuită cu nerăbdarea servitoarei de a-și oficializa legătura cu stăpînul. Evident, sînt menționate și excepțiile care confirmă regula, scriitori ca Mircea Ciobanu sau Ileana Mălăncioiu care au refuzat orice fel de compromis. " Producțiile"apărute în astfel de condiții, într-o literatură care nu ar putea fi bine înțeleasă în afara presiunilor contextuale, se situează, după opinia lui Eugen Negrici, sub semnul unei "patologii stilistice"; avem de-a face cu
Literatura în totalitarism by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16426_a_17751]
-
reușește întotdeauna. Am admirat convingerea lui Ralea, care nu a fost stînjenit de prezența lui Ghigi, ministrul Italiei, pentru a proclama încrederea lui în victoria Aliaților și într-o civilizație umanistă. Ralea este un adevărat cartezian. Precum bietul Călinescu, el refuză să creadă în mituri. Căci "mitomanii" l-au ucis pe șeful și prietenul său. Cu toate acestea, continuă să rămînă pe aceleași poziții". E îndurerat, la 20 iunie 1940, de înfrîngerea Franței ("Dezastrul Franței mă doare ca și cum mi s-ar
Însemnările unui ambasador by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16411_a_17736]
-
celor două dimensiuni existențiale: viața și moartea. Ciccio, de asemenea, joacă rolul esențial în recuperarea vieții pierdute a lui Fausto, a reintegrării lui în normalitate. "Novicele" este supus unui scenariu de inițiere negativ, maestrul sau nefiind un erou exemplar. Acesta refuză cu ostentație orice asumare a eroismului, lucru justificat de condiția să: orb, condamnat la trăirea aproape epidermica a realului. Totul este negat, minimalizat și deconstruit. Valorile umanului își pierd astfel orice eficientă și viața devine o scenă absurdă. Nu mai
Călătorie în realitatea imediată by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16448_a_17773]
-
să umedă și întunecoasa, Hanta nu vede cerul. Dar simte legea morală din sine, atunci cînd e obligat să ia o decizie explicită: concediat, pe cale de a fi înlocuit de muncitori devotați cu adevarat unei lumi analfabete și inculte, Hanta refuză să plece. Refuză să-și părăsească presă. Finalul poate fi citit în diverse variante, dar Hrabal nu mai e ambiguu cel puțin într-o privința: eroul sau alege să rămînă captiv dilemei sale, tocmai pentru că dilemă în sine reflectă legea
Rezistenta prin cultură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16457_a_17782]
-
întunecoasa, Hanta nu vede cerul. Dar simte legea morală din sine, atunci cînd e obligat să ia o decizie explicită: concediat, pe cale de a fi înlocuit de muncitori devotați cu adevarat unei lumi analfabete și inculte, Hanta refuză să plece. Refuză să-și părăsească presă. Finalul poate fi citit în diverse variante, dar Hrabal nu mai e ambiguu cel puțin într-o privința: eroul sau alege să rămînă captiv dilemei sale, tocmai pentru că dilemă în sine reflectă legea morală din el
Rezistenta prin cultură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16457_a_17782]
-
se pregătesc. Un farmec nou și o promisiune nouă de fericire pe care le spulberă însă apariția, desigur inoportuna, a unui bărbat, a lui Gilles, fostul soț al Laurei. Bolnav, are nevoie de asistență Laurei și ea nu i-o refuză. O carte de o rafinată elocventa a conciziei, cu subtile și îndrăznețe revelări de psihologie feminină. Françoise Choquard, Drumul spre Lipari, român, traducere de Aurelia Ulici, Cartea Românească, 2000, 150 p.
Laura si Chloé by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16447_a_17772]
-
înțelege s-o privească combină o feminitate debordantă cu încrîncenările unui eu aproape dostoievskian: Cînd scriu acest jurnal viața mea s-a schimbat radical, dar gîndul la sinuciderea tatălui meu mă urmărește oriunde m-aș duce. E ceva eroic să refuzi viața cînd ea te silește la degradare, să putrezești de viu și să mori de două ori, nu o dată. în acel inel de timp cu sinuciderea tatălui meu stă ceva puternic, o esență conținînd chiar enigma vieții. A sta ochi
Un jurnal fabulatoriu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16483_a_17808]
-
a treia cedează locul persoanei întîi, a confesiunii. Gille își justifică eșecul - o iubește pe Finette și acest lucru îl inhibă. însă nu pentru mult timp pentru că apare în viața lor prima mare dragoste a bărbatului, Jacqueline. Aceasta din urmă refuză să reia relația și toată intriga eșuează într-o ultimă frumoasă frază: "Pe drum, i se făcu groază de singurătate: o simțea ca pe propria-i lene". Am "povestit" romanul și n-am spus încă nimic despre el. Și asta
Forma edulcorată a confesiunii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16520_a_17845]