18,995 matches
-
te ucidă. Ficțiunea își are regulile ei și n-o poți transfera în viață. Don Quijote știe asta și de aceea nu ezită nici o clipă. Nu-i pasă de public, nu-și abandonează rolul de actor, cum nici la acela de regizor nu renunță. Cînd ai ales să fii în ficțiune, orice du-te-vino este imposibil și, în final, sinucigaș. Cavalerii ce plecau în cruciade sau în căutarea Graalului o făceau, în mare parte, tot pentru că nu își găseau locul. Chiar pe ei
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
Așadar nu chiar film în film dar pe-aproape, ceea ce conferă verosimiltate montării de proporții a acestui musical (oricum revenit în modă și pe meridiane europene de la Resnais la Saura ori Kusturica). Ochiul de expert al unui superstar deopotrivă solist, regizor și producător vede în eroina sedusă și abandonată (în urma unei inerente ciocniri de orgolii) nu doar pe fiica celui pe care-l plagiază fără scrupul (originalitatea nefiind un atribut necesar în arta indiană) ci o posibilă vedetă a supershow-urilor
De doi bani NIRVANA! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16848_a_18173]
-
dacă Mel Gibson n-ar fi apucat să-i promită unui afurisit de englez că o să-l omoare cu mîna lui! Mel Gibson, cel care face acum eforturi înduioșătoare de a-și menține personajul în zona credibilității, e și un regizor de succes, premiat, pentru Braveheart, în'94, cu Oscarul pentru cel mai bun film și cea mai bună regie. Probabil că, dacă Mel Gibson ar fi regizat Patriotul, rezultatul ar fi fost altul. Regizorul Roland Emmerich (n.1955) de origine
Mașini de război by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16866_a_18191]
-
în zona credibilității, e și un regizor de succes, premiat, pentru Braveheart, în'94, cu Oscarul pentru cel mai bun film și cea mai bună regie. Probabil că, dacă Mel Gibson ar fi regizat Patriotul, rezultatul ar fi fost altul. Regizorul Roland Emmerich (n.1955) de origine și de formație germană, e un meseriaș bun, dar fără simțul penibilului, ceea ce se simte pe ecran (v. și Ziua Independenței). Nu s-ar putea spune că în magma celor aproape trei ore de
Mașini de război by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16866_a_18191]
-
spune printre altele: "Chiar și o revoluție e mereu o evoluție". În cazul de față, "revoluția" schimbărilor manageriale din teatrul clujean s-a dovedit clar o evoluție. MEMO e o "fantezie" concepută de două artiste deja importante ale scenei noastre: regizorul Mona Chirilă și, alter-ego-ul ei actoricesc, Miriam Cuibus. Două femei egal talentate și cerebrale. În plus, de o seducătoare feminitate - ambele! (să nu existe prejudecăți asupra cerebralității "denaturante" la femei). Situație nu tocmai frecventă în teatrul românesc. Așadar, Mona Chirilă
Din eprubeta memoriei by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/16864_a_18189]
-
un jilț "înaripat" pentru ca, patruzeci de ani mai tîrziu, "aparatul" zdrobit să fie găsit în deșertul african... Dar poate că cel mai interesant "film" al celei de-a șaptea ediții a Festivalului "Capalbio Cinema" a fost cel al întîlnirii cu regizorii prezenți și cu organizatorii: întîi pentru acel dublu travelling circular turnat cu o cameră video portabilă la care au contribuit toți cei prezenți (fiecare filmîndu-i pe cei din fața lui și, la a doua tură, fiecare autofilmîndu-se - for the record) și
Cinematograful în Evul Mediu by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/16881_a_18206]
-
și cântă aria ca o încheiere a unei nopți de dragoste. Scena este tot timpul traversată de personaje mute ce reacționează la conflictul eroilor. În acest context personajul central nu este femeia - deși ea a declanșat mecanismul dramei - ci Turriddu. Regizorul îl scoate în prim-plan, complicându-i neașteptat relația cu Lola - pe care o batjocorește în fața consătenilor forțând-o să bea cu el - și face din el un om slab, nestăpânit, a cărui moarte dobândește semnificația unui sacrificiu ritual ca
"Soirées de Vienne" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16899_a_18224]
-
el un om slab, nestăpânit, a cărui moarte dobândește semnificația unui sacrificiu ritual ca răscumpărare a ieșirii din norme. Foarte frumoasă este scena finală când femeile năvălesc în scenă fluturând broboade negre, ca un stol de corbi. Dar dacă intenția regizorului a fost să-l favorizeze pe Turriddu, tenorul Luis Lima nu și-a valorificat avantajul; cu o voce uscată, lipsită de armonice, cu acute sparte, el a fost depășit de partenera sa Agnes Baltsa, care a focalizat toată atenția. Incandescentă
"Soirées de Vienne" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16899_a_18224]
-
printr-o altfel de implicare. I-a dat replica o Nedda plină de nuri, tânăra soprană Olga Guriakova - debut în rol - care suplinește un mediu banal cu acute ușoare, luminoase și cu un joc de scenă grațios. Și aici măiestria regizorului a fost vizibilă în scenele de ansamblu, mișcate, cu figuri individualizate, constituite într-un fundal colorat. În altă seară, pe scena Operei din Viena, "Olandezul zburător" cu o distribuție nouă ce întrunea trei debuturi. Un Wagner de tinerețe care conține
"Soirées de Vienne" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16899_a_18224]
-
Mircea Mihăieș Despre scurta și nu tocmai fericita domnie a lui Emil Constantinescu nu sunt multe de spus. Cu adevărat spectaculoase au fost doar intrarea și ieșirea din scenă. Chiar dacă regizorii difereau, recuzita a fost aceeași, gesturile identice, iar senzația de falsitate - inconfundabilă. Ce mai, un actor prea mic pentru un rol atât de mare! Ambițiile deșarte, sfaturile proaste și propriile limite l-au distribuit pe domnul Constantinescu în rolul lui
La adio (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16888_a_18213]
-
s-a numit Marele Animal și a fost făcut, după un scenariu scris în tinerețe de regretatul Krzysztof Kieslowski, de cunoscutul actor polonez Jerzy Stuhr, fost prieten și interpret al lui Kieslowski (începînd cu Amatorul), devenit, de cîțiva ani, și regizor de film. Filmul e lucrat în alb-negru, cu o tehnică și cu o poetică vizuală posibile și acum douăzeci de ani. Și totuși, acest gest de "recuperare culturală" are prospețimea și modernitatea artei autentice... Într-un orășel de provincie, se
Karlovy Vary - Festivalul internațional al filmului: LA EST DE VEST by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16900_a_18225]
-
caute și să cumpere filme din producția țărilor din jur? (Și în producția cehă recentă, am văzut filme - Ene bene, Întoarcerea idiotului, Dublu rol - care ar merita să fie văzute și la noi). Au fost omagiați, la Karlovy Vary, doi regizori importanți. Spaniolul Carlos Saura, care, pe scenă, mai în glumă mai în serios, a remarcat aspectul erotic al trofeului (un nud feminin cu un glob de cristal în brațe), ceea ce e o observație justă, deși cehii o resping. Și regizoarea
Karlovy Vary - Festivalul internațional al filmului: LA EST DE VEST by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16900_a_18225]
-
Sabina Negulescu, Horea Paștina, Teodor Rusu, Mihai Sârbulescu și Doru Ulian. în afară de Tudor Marinescu și Marian Dobre, care sînt foarte tineri și nu au încă o imagine acreditată și nici o definiție stilistică foarte exactă, și de Sabina Negulescu, sora cunoscutului regizor Jean Negulescu, mai puțin cunoscută și din pricină că din generația sa mai există astăzi doar cîțiva artiști, iar încă activi, cu atît mai puțini, toți ceilalți ilustrează clar, de pe poziții mărturisite sau nu, tendința spiritualistă din pictura noastră de astăzi, coagulată
Permanențe 2000 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16916_a_18241]
-
dar care, cu vremea, deodată se adună, se înșiruiesc unul după altul, desființînd distanța ce le separase și care acum, întîmplările, evenimentele, succedîndu-se repede, capătă o logică a lor pînă atunci disimulată. Aproape îți vine să crezi că există un regizor, undeva, care le supraveghează. Vezi întîlnirea de la filmul sovietic Călina roșie cu fata care a luat cuvîntul într-o ședință contra mea, mai demult. Acum ea este bătrînă, dar văzîndu-mă cu un rînd mai în față, mă strigă din urmă
Sprichwaswahrist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16915_a_18240]
-
eseist francez numea "dezghețarea" gunoiului. De asemenea, se remarcă interferența realitate-ficțiune, practicată de autor cu virtuozitate (el ar putea fi un Woody Allen român). Dar mai mult decât orice impresionează capacitatea autorului de a se exprima prin situații, ca un regizor. Când o vede pe Milena pe șantier, oprindu-se în fața unei bălți pe care nu știe cum să o traverseze, Manu îngenunchează în noroi și îi construiește din cărămizi o punte; femeia înaintează odată cu puntea, angajată într-o minunată colaborare
LITERATURĂ ȘI SPECTACOL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16924_a_18249]
-
Piticul din grădina de vară, Ubu Rex... cu scene din Macbeth, Titus Andronicus, Phaedra, Danaidele, Orestia. Aproape pe toate continentele, la toate marile festivaluri - de la Sao Paolo la Edinburgh, Melbourne, Tokyo, Avignon, la Festivalul Teatrului Americilor, Wiener Festwochen, Holland Festival... Regizorul, teatrul, protagoniștii s-au bucurat de premii, distincții și trofee. De o adevărată carieră. Mereu în umbră a stat Emil Boroghină: pisălog, insistent lăudînd mereu peste poate toate spectacolele sale, știind să facă însă ca cele valoroase să pătrundă într-
Adio, dar rămîn cu tine! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16951_a_18276]
-
În ultimii ani, biroul lui era plin pînă la refuz de o mare de hîrtii, distincții, casete video, afișe, plicuri, fotografii... După plecarea lui Purcărete la direcția Teatrului din Limoges, Emil Boroghină i-a chemat pe cei mai în vogă regizori: Tompa Gabor, Vlad Mugur și Mihai Măniuțiu. Care nu s-au lăsat ușor înduplecați. Trupa fusese formată și condusă de Silviu Purcărete spre un anumit tip de gînd, de performanță. Fiecare dintre regizorii amintiți a fost conștient de efortul de
Adio, dar rămîn cu tine! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16951_a_18276]
-
a chemat pe cei mai în vogă regizori: Tompa Gabor, Vlad Mugur și Mihai Măniuțiu. Care nu s-au lăsat ușor înduplecați. Trupa fusese formată și condusă de Silviu Purcărete spre un anumit tip de gînd, de performanță. Fiecare dintre regizorii amintiți a fost conștient de efortul de a remodela și restructura stilul imprimat de Purcărete. Insistent peste măsură, Boroghină i-a adus la Craiova. Și-a cîștigat încă o dată. Întîlnirea, ca să nu spunem re-întîlnirea pentru noii, cu Vlad Mugur este
Adio, dar rămîn cu tine! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16951_a_18276]
-
memoriei afective, despre un nemaivăzut succes muzical - citește "dezgheț temporar": "Dintr-o dată, lumea umblă ca nebună ca să facă rost de un bilet, se urcă prin copaci ca să-i asculte..." ( aici, despre turneul unic al "Mondial"-ului în Moldova). Cei trei regizori plus operatorul (același pentru toate filmele, Sergiu Babără ) sunt toți născuți în Moldova și (de-)formați în ultimii ani la Academia de Teatru și Film din București. "(De-)formarea" nu se vrea o glumă despre eventualele scăderi ale Școlii de
Ne-povești familiare by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/16934_a_18259]
-
cele mai importante spectacole ale Naționalului ieșean, din ultimele stagiuni: O seară romantică, adaptare după texte de Vasile Alecsandri, Matei Millo și Constantin Negruzzi și D'ale carnavalului de Ion Luca Caragiale. E un desăvîrșit om de teatru, profesor și regizor, dar, iată, cu o sensibilitate deschisă către scris, către poezie și proză; îmi place să cred că acest fapt se datorează și întîlnirii cu Dominic Stanca. Sorana Coroamă-Stanca a oferit, în teatru, publicului românesc un ceas de viață; Dominic Stanca
Un ceas de hârtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16930_a_18255]
-
redat lumii muzicale partitura, îngropată timp de un veac, într-o redactare proprie. În seria "Reîntoarcerilor la Bach" aceasta este prima - cu adevărat spectaculoasă. La Deutsche Oper Berlin mandatul de General intendent este încă al lui Götz Friedrich, unul dintre regizorii care au dat teatrului muzical multe din cele mai bune imagini actuale. A semnat acum și montarea scenică a Oratoriului, alături de Günther Uecker, autorul decorului chibzuit cu mult bun gust - modelare inteligentă a simbolurilor convertite în materie vizibilă - și Dietlinde
BACH - 2000 by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/16954_a_18279]
-
Magdalena Boiangiu Probabil că nu doar toți actorii vor să joace Hamlet, așa cum scria Carl Sandburg, ci și toți regizorii vor să spună ce au înțeles din viață, montînd ceea ce este considerat a fi suma gîndirii și a expresiei teatrale. Dacă ne amintim cum Liviu Ciulei a schimbat reperele teatrului românesc prin eleganța stilistică din Cum vă place, sfidare a
Forma și limitele vremii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16932_a_18257]
-
sesizează. E singur, deși îi înțelege pe toți. Prețul apropierii este crima: cînd vrea să comunice cu mama-regină îl ucide pe Polonius și intră astfel în lumea celorlalți, în vîltoarea crimelor necesare, a nesfîrșitelor nepotriviri dintre cauze și efecte. Din regizor, Hamlet se transformă în actor. Reflexivitatea devine acțiune: mișcările și vorbele, intențiile exprimate și minciunile implicite rezonează în arcurile întinse ale prezenței scenice a lui Hamlet. Momentul forte al montării, "Cursa de șoareci", spectacolul din spectacol, menit în intenția lui
Forma și limitele vremii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16932_a_18257]
-
idealului pur de teatru cu care ar trebui să rimeze întreaga montare. Irina Petrescu și Ion Cocieru sintetizează memorabil această experiență fulgurantă. Dar nici inteligența, nici arta, nici iubirea nu pot opri răul. Acesta pare a fi mesajul transmis de regizorul Ciulei, solidar cu regizorul Hamlet. Convingătoare, cel mai des tulburătoare, luciditatea expunerii premiselor nu devine în spectacolul de la Bulandra o magie a participării. Se poate accepta că fantoma este un om cu barbă povestind un secret știut numai de el
Forma și limitele vremii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16932_a_18257]
-
cu care ar trebui să rimeze întreaga montare. Irina Petrescu și Ion Cocieru sintetizează memorabil această experiență fulgurantă. Dar nici inteligența, nici arta, nici iubirea nu pot opri răul. Acesta pare a fi mesajul transmis de regizorul Ciulei, solidar cu regizorul Hamlet. Convingătoare, cel mai des tulburătoare, luciditatea expunerii premiselor nu devine în spectacolul de la Bulandra o magie a participării. Se poate accepta că fantoma este un om cu barbă povestind un secret știut numai de el, dar prezența lui în
Forma și limitele vremii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16932_a_18257]