3,930 matches
-
ștergînd mesele. Și ori de cîte ori termina cîte o masă, arunca o privire celor pe care le ștersese Înainte și ofta din rărunchi. Dacă ar fi să mai adaug ceva, presupun că aș scrie: „Capăt de drum”. Orice altă remarcă ar fi la fel de caraghioasă ca și cînd ai Începe să privești cu lupa fotografia de care vorbeam adineauri... cea cu plantația. Nu numai EL, oricine altcineva care ar fi intrat acolo ar fi simțit imediat ce mare fericire este să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pe Tashiro cu o misiune În dimineața aceea? Se pare că n-a fost totuși obligat să dispară. Ar fi trebuit probabil să-l cred pe director cînd mi-a spus că nu e vorba de nici o crimă. Poate că remarca zeflemitoare a lui Tashiro, referitoare la sondajele mele zadarnice, nu era cu totul lipsită de temei. Tot ce putea să facă o Întreprindere comercială ca Dainen pentru un negustor angrosist era să-i ușureze oarecum moartea sau, poate, să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
spontan. M-am săturat de răspunsuri puse la cale dinainte. Fața Își strînse buzele și scutură din cap. Îmi aruncă o privire dulceagă Înainte de a se retrage după draperie. — Fata asta-mi creează probleme, spuse ea coborînd vocea deși făcu remarca rîzÎnd, ca un complice pe jumătate conștient că-i auzit. Nu-i isteață? E genială cu drăgălășeniile ei. Ești femeie-n toată firea, nu? Dar, de fapt, care a fost motivul despărțirii? — Asta voiai să știi? mă Întrebă ea surprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
-l mai recunoști, și nici el nu mai știe cum îl cheamă și pe ce lume se află. „Posibil pe posibil, cenușiu pe cenușiu”, cum zicea bătrânul Hegel, asta-i logica. Măi, ce-mi vine să fac o analogie cu remarca lui Kierkegaard despre sistemul lui Hegel, da’ pe invers! Numai că ar fi o labă tristă într-o țară în care chestia asta e sport național, iar intelectualitatea subțire excelează... Așa că am lăsat-o mai moale cu studiul logicii. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de pe piață și la rău și la bine, adică scapi de cetățenii care stau la colțuri și vânează. Ei bine, ieri mi-am adus aminte din plin și mi-a fost realmente frică. Nu s-a întâmplat fizic nimic, doar remarci sexy și invitații relativ decente (fără obsecenități, că e plină muzica rap de ele și măcar le-aș înțelege). Însă mi-am dat și eu seama că am o mare problemă cu umblatul după ce se lasă întunericul. Uite așa, frumușel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
că militarii sunt orientați doar către S.U.A., că nu privesc cu ochi buni țările socialiste etc., eu punând punct lamentărilor și solicitând "o mobilizare mai susținută a eforturilor", pentru a putea motiva necesitatea unui atașat comercial la ambasadă. A reținut remarca mea și, de atunci, am rămas "prieteni"! Am continuat discuțiile cu atașații culturali și de presă. Și aceștia au început cu lamentațiile gen "nu ne putem mișca cu militarii tot timpul după noi". Le-am solicitat "să se miște" chiar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
volumul de muncă depus în acest scop; eram în profesia de jurist de 37 de ani și pot spune că aveam cunoștințe solide de drept (intern și internațional), dar și o bogată experiență în domeniu încât nu era vorba de remarca unui diletant; nu i-am cunoscut și nu îi știam pe autori, dar când am studiat materialul în vederea participării la Comitet, nu m-am putut abține să nu le admir lucrarea elaborată; era un studiu cuprinzător pe diverse ramuri de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
mentalitatea membrilor Comitetului (cu o altă educație decât a factorilor de decizie din România), iar eu tocmai aceste explicații trebuia să le dau (nu făceam o discuție liberă, cu opinii personale); mi-a fost destul de greu să reacționez la unele remarci, ori să le explic. De exemplu, unul dintre membri (A. Aguilar) mi-a cerut explicații cu privire la caracterul vetust al reglementării în domeniul cultelor religioase (legea era din 1948); altuia trebuia să-i explic de ce în România, în secolul XX, trebuie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
capitale au fost executate (când am întrebat Procurorul general pe care, întâmplător, îl cunoșteam pentru că îmi fusese student mi-a răspuns că numai tovarășul Ceaușescu îmi poate spune, dar pentru mine era inaccesibil); au mai fost, de asemenea, alte asemenea remarci la care să nu poți da o explicație plauzibilă și de acceptat, de către membrii Comitetului. Multe dintre întrebări decurgeau din atmosfera generală care domnea în jurul României (care, fiind un stat comunist, nu excela la capitolul democrație), dar și pentru că fusese
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
să aibă propria sa politică); în plus, pentru România, care trebuia să asigure mijloacele financiare celor care vroiau să călătorească, era o problemă de posibilități financiare și limitele de a satisface asemenea dorințe. La explicațiile pe care le-am dat remarcilor (formulate cu multă emfază), au tăcut mâlc, pentru că exista o logică în explicarea situației (pe care în mod tacit și ei au acceptat-o). A fost, desigur, un anumit gen de confruntare, Comitetul având inițiativa, iar eu, replica (nu întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
potrivit calificării pe care o au, ajung să devină infractori și să destabilizeze societatea prin acțiunile lor, domnii din Comitet au trecut repede peste problemă, fără să mă aplaude, dar și fără să mai comenteze. Și mai aluzivă a fost remarca de nedumerire și disertația făcută de el despre reglementările din țara lui de către reprezentantul Senegalului cu privire la dreptul de a circula în străinătate și sistemul vizelor de ieșire din România; enervat, îmi venise în gând să-i dau un răspuns în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
contra României, în legătură cu subiectul minorităților. Reprezentantul Franței uită că în propria sa țară însăși noțiunea de minoritate nu există și că sângele nu contenește să curgă în Departamentele de peste mări Teritoriile de peste mări (DOM TOM). Această afirmație a atras o remarcă a delegatului sindical francez Mourgues, care a declarat că responsabilitatea guvernului Franței este un lucru, iar situația unor muncitori care sunt oprimați și discriminați într-o țară nu a fost clarificată. Reprezentantul guvernamental român Gh. Dolgu a reluat expunerea, spunând
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
și de bună-credință, dar nu acceptă nici control, nici anchetă pe teritoriul său. După câteva zile, cu ocazia adoptării formei finale a raportului comisiei, care urma să fie prezentat plenarei Conferinței Internaționale a Muncii, delegatul guvernamental român a făcut patru remarci privind paragraful 112, referitor la România : În primul rând, în a doua frază, se menționează că Comisia de experți a semnalat persistența unor "grave" divergențe între lege și practică, pe de o parte, și dispozițiile Convenției, pe de alta. În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
cel ungar Tomas Marton la adresa României, notează: "Ca răspuns la acuzațiile Dlui Mourgues, Dl Tudor, reprezentant guvernamental român, a declarat: "Dans les DOM-TOM (français), le sang ne cesse de couler"" (În DOM-TOM (franceze) sângele nu încetează să curgă). Într-adevăr, remarca a fost făcută, dar de un alt delegat român. Presa nu se dezminte!... O pagină "uitată" de diplomație: deținerea de către România a Președinției O.S.C.E. (anul 2001) DR. CONSTANTIN ENE95 AMBASADOR (P) PARASCHIVA BĂDESCU AMBASADOR(P) Motto "... aducerea aminte este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
concerns of Romania; A new vision of security; The binomial security-cooperation seen as the referential landmark; The structure of the new security machinery; The decision-making process; Reactions and impact; A confirmation of the new approach by the Helsinki Final Act. Remarci introductive Din perspectiva convocării Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa, anul 1970 poate fi considerat ca fiind unul de bun augur. În sensul că s-a conturat un acord cvasigeneral favorabil organizării unei asemenea reuniuni, consemnat într-o serie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
componentelor și articulațiilor proiectului privind crearea Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa, este, credem, potrivit de subliniat că el se integra asemenea multor altor inițiative românești pe traiectoria "politicii de independență" urmată de România în acei ani. Conform unei remarci pertinente de dată recentă a unui expert american pe deplin avizat, Bucureștiul a fost "membrul Blocului Sovietic care a susținut cel mai entuziast înființarea unei "organizații permanente, care să se ocupe de securitatea europeană", făcând lobby atât în S.U.A., cât
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
te-a văzut, se întoarse el către Pinky, maimuța trebuia să se ia după tine. Probabil a crezut că ești vreo rudă de mult pierdută. Râse încântat de propria-i glumă, făcându-i semn cu ochiul lui Pinky cum că remarca sa nu trebuia luată în serios. Și Pinky - cine poate explica astfel de lucruri? - care-l văzuse zi de zi pe băiatul de la Hungry Hop și care se oprise aproape de fiecare dată când fusese la piață ca să-și cumpere înghețată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
nici măcar un vânzător! Un amărât care vede de căruț-de-înghețată. Numele familiei noastre va fi distrus. Trebuie să țintești mai sus decât ești tu, nu mai jos. Ce nemulțumit ar fi fost să afle că și familia vânzătorului de înghețată făcea remarci similare despre familia lui. Îi ordonă lui Ammaji să o însoțească pe Pinky în drumurile la oraș. El era mult prea ocupat cu alte probleme ca să o supravegheze personal. Numai că, lui Ammaji nu prea-i plăcea rolul acesta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ei fiind acela că toți cei întâlniți erau fericiți. Cadavrele erau destul de mulțumite și tot așa erau și cei în doliu. Vederea atâtor lacrimi de bucurie, atât de generos vărsate, reprezenta pentru mine o sursă de permanentă alinare. E o remarcă foarte cinică, spuse Vultur-în-Zbor. — Vai, sărmane Yorick! zise Virgil Jones. Viermii îi făcuseră romantismul praf de mult prea mult timp. în tăcerea care a urmat Vultur-în-Zbor a așezat la locul lor toate piesele rămase din puzzle, în afară de ultimele trei. — Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și marmură care era Banca de Investiții Mowbray Steiner ocupa întreaga zonă în care se intersectau străzile Liverpool și Broadgate, părând îndeajuns de grea încât să-i crape fundația și să se scufunde maiestuos în trotuar. Asta nu era o remarcă pe care ar fi aprobat-o cineva care lucra acolo. Acum câtiva ani, bomba IRA explodase la mică depărtare, pe Broadgate, luând pe sus câteva clădiri la fel de mari ca Mowbray Steiner. Bill îmi spusese cum colegul lui pe tura de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
odată cu schimbarea Bulevardului, îmi simt tot mai aproape Moartea. Vârstele se pierd în nimic, dintr-odată. Lumea nouă care începe, o simt, nu mai este a mea. Mi-e indiferentă. Vechile umilințe, înlocuite cu altele, altfel ambalate. Cel mult pot remarca, neutru, noutățile, pot aprecia utilitățile, facilitățile, pot contempla ritmurile noi și, de ce nu, pot constata, la fel de neutru, că este din ce în ce mai tembelă. Un tembelism apreciat, desigur, după scara mea de valori, cu vălătucii trecutului înconjurându-mă, cu umbre însoțindu-mi pașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o astfel de carte. Nu știu ce fi-va. Cum va fi. Cert este că percep - și trăiesc - scrisul nu ca pe o trudă, ca pe o corvoadă, ca pe un supliciu și toate celelalte care se spun. Când aud astfel de remarci, de felul „scria ca un rob“ sau „se bucura de fiecare rând scris cu chinuri“, ridic din umeri: „Ei, și? Cine l-a pus? L-a obligat, l-a silit cineva să-și asume astfel de chin?“. Calvarul creației, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
comentarea unui articol din gazetă) și din finalul comediei, care aduce împăcarea celor două tabere printr-o soluție de compromis. Exemplul de mai sus ne arată cât de dificil, dar promițător a fost drumul comediei în literatura română. Dar, așa cum remarca Al. Piru, „oricât de caragialești, toate acestea sunt doar frânturi, cărora numai geniul lui I. L. Caragiale a știut să le dea locul și sunetul potrivit în creția sa unică...”<footnote Piru, Al., Precursorii lui Caragiale, în „Viața românească”, IXV, nr.
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Tipicitatea a fost considerată ca o trăsătură a literaturii cu posibilități riguroase de descripție. Referindu-se la încercările de a clasifica personajul literar din punctul de vedere al gradului de generalizare la care este conceput, Marian Popa aduce în discuție remarca făcută de unii critici privitor la dublul aspect al imaginii artistice în legătură cu ceea ce se va numi mai târziu realismul critic: „realismul implică, după mine, în afară de adevărul detaliului, redarea veridică a caracterelor tipice în circumstanțe tipice”<footnote Ibidem, p. 161. footnote
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
avea asupra sa. Noimann Îi Întinse birjarului În frac negru și joben câteva bancnote, rugându-l ca pe drum să cumpere și o jerbă de flori și o panglică tricoloră cu inscripția: „REGRETE ETERNE. PRIETENII NU TE VOR UITA...”. La remarca lui Bikinski că pe panglici tricolore nu se fac inscripții mortuare, Noimann dădu a lehamite din mână. Birjarul pocni din bici și trăsura se puse În mișcare. „Nu mi-ați dat adresa”, strigă În urmă omul cu joben, Întorcându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]