5,064 matches
-
-o cum își mișcă picioarele ștrengărește, cu zâmbetul pe buze, a intrat direct în subiect: - Băiatul cu cărțile... dă și el examenul ăsta? - Nu, mamă, de ce mă întrebi? - Credeam ca de aia a venit... - Știi cine este? Îl cunoști? se repezi fata cu întrebările privindu-și atentă mama. - Nu-l cunoșteam pe el, dar știu al cui este. Un fost coleg de-al lui Vasile... - Da, mi-a povestit despre asta, a întrerupt-o fata, ușor dezamăgită că nu află mai
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340685_a_342014]
-
citisem mai demult, când mi-o dăduse Vițu, celălalt tată, „ăl bun”, dar mama, astălaltă, o pusese pe oala cu lapte și ... se acrise cu oală cu tot, așa că mai dă-i carte lu' Vițu, de unde nu-i, chiar dacă mă repezisem eu a-i promite că voi scrie una. În mintea mea deja se întipărise „codul” scrisului, numai că-mi mai trebuia ceva, poate acel damf stelar adus sub frunte de îngeri albaștri. Taina vine din sființire, ... Citește mai mult Încă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/340899_a_342228]
-
citisem mai demult, când mi-o dăduse Vițu, celălalt tată, „ăl bun”, dar mama, astălaltă, o pusese pe oala cu lapte și ... se acrise cu oală cu tot, așa că mai dă-i carte lu' Vițu, de unde nu-i, chiar dacă mă repezisem eu a-i promite că voi scrie una. În mintea mea deja se întipărise „codul” scrisului, numai că-mi mai trebuia ceva, poate acel damf stelar adus sub frunte de îngeri albaștri. Taina vine din sființire, ...
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/340899_a_342228]
-
citisem mai demult, când mi-o dăduse Vițu, celălalt tată, „ăl bun”, dar mama, astălaltă, o pusese pe oala cu lapte și ... se acrise cu oală cu tot, așa că mai dă-i carte lu' Vițu, de unde nu-i, chiar dacă mă repezisem eu a-i promite că voi scrie una. În mintea mea deja se întipărise „codul” scrisului, numai că-mi mai trebuia ceva, poate acel damf stelar adus sub frunte de îngeri albaștri. Taina vine din sființire, scrisul vine ... când ești
DEŞTEPŢII DE VINERI PÂNĂ LUNI de MARIN TRAŞCĂ în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340883_a_342212]
-
pat ca o felină, scoțându-și în relief frumoasele sale forme, ieșite parcă din mâinile lui Michelangelo, cu sânii săi zvelți, împungând aerul cu antenele mugurilor ridicați ca niște cornițe. Șoldurile sale sculpturale, decorate cu păduricea castanie și cârlionțată, se repeziră spre el. Cu o mână trase de capătul prosopului legat din jurul bustului, oprindu-se în îmbrățișarea lui mirată. Respiră cu plăcere parfumul corpului proaspăt spălat cu săpun de calitate, înfundându-și obrazul în pieptul lui păros. Se minuna cum această
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XI PLĂCERE SI SPERANŢĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1136 din 09 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341217_a_342546]
-
ce defilau și dansau pe podium sau își înfigeau fesele în barele din inox. Ochii lor deveniseră cât cepele. Nu au avut ocazia să mai intre prea des printr-un club. Alți bărbați, sub influența aburilor alcoolului în exces, se repezeau să introducă dansatoarelor de pe podium sub elasticul bikini-ului minuscul, sume de bani nu prea mari, mai mult simbolice. De fapt doreau să iasă în evidență în fața celorlalți consumatori că ei își pot permite această extravaganță. Cum alături de bar s-
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341309_a_342638]
-
avea bani în buzunar pe care îi păstra pentru taxi și țigările de a doua zi. Stătea tocmai în Țiglina. - Ce mai stai, masculule, cheamă ospătara și fă comanda dacă mă vrei... Revenindu-și din surpriza momentului, Andrei o ridică repezit pe fată de pe picioarele sale și îi replică răstit: - Stai belea, că nu am bani nici pentru băutura mea, dar pentru tine! Mută ursul la altă masă că ruginește lanțul, se răsti el buimăcit de apariția insolentă a animatoarei. Tânăra
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341309_a_342638]
-
Toate Articolele Autorului stare de fals aceasta este greutatea piciorului pus ostentativ pe brațul unui fluviu surplus de identitate acesta este desenul irisului zvârlit simultan unui păienjeniș de lucruri aflate în echilibru precar iluzie a corpului că atinge aceasta se repede a fi conștiința pusă să își strige singurătatea în conul unei singure lumini să fie ochiul mai puțin decât lumină mișcarea să se definească mai puțin decat întindere se întreabă un individ pipăindu-și trupul să fiu eu doar atât
NICI LUCRU NU SUNT de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341377_a_342706]
-
în gospodărie și cât de hărnicuță este. Sâmbătă după amiază, exact la ora anunțată, a sunat Eugen la ușă. Curat îmbrăcat, cu nelipsitu-i zâmbet de zile mari, a strigat din pragul ușii: LA MULȚI ANI! Luată prin surprindere s-a repezit direct în brațele lui, cum nu o făcuse niciodată, gata-gata să-l trântească, oferindu-se a fi îmbrățișată și sărutată. Puțin zăpăcit de avântul ei, Eugen a scăpat buchetul de garoafe proaspete din mână și abia a făcut față năvalei
DARUL DE CRĂCIUN (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341415_a_342744]
-
mă ducă cu mașina la spital. Înțelesesem asta din imitarea mânuirii volanului și din indicarea unei mici cruci roșii pe un calendar de buzunar. Între timp, rotofeiul îmi lipise o batistă umedă de frunte. Batista mirosea a tabac. Cineva se repezise cu o fisă în mână spre cabina telefonică. Dădusem să mă ridic, dar mai multe mâini ferme mă aduseseră la orizontală. Printr-o pădure de picioare zărisem doi indivizi apropiindu-se cu o brancardă. Profitând de concentrarea atenției celorlalți în
POPAS ÎN CICLADE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341482_a_342811]
-
-le semne să sosească mai curând, mă strecurasem pe brânci afară, ca dintr-o grămadă organizată, luând-o numaidecât la sănătoasa spre ieșirea din parc, pe care o nimerisem orientându-mă după niște repere dinainte alese. Mulțimea de binevoitori se repezise să-mi calce pe urme, strigând și gesticulând. De undeva se făcea auzit sunetul unei mașini de intervenție. Spre norocul meu, tocmai trecea prin fața parcului un tramvai hârbuit, în care mă urcasem cu ușurință din mers, grație abilității dobândite în
POPAS ÎN CICLADE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341482_a_342811]
-
foarte elegante, erau în ton cu fondul fustei și cu dresurile groase, mulate pe picior. Pe cap, zăcea o căciuliță roșie, haioasă, care avea în părțile laterale postate două cornițe viguroase, țepene, ca ale renului Rudolph. Evident, familia numeroasă se repezea în acele cornițe și trăgeau de ele care în stânga, care în dreapta, ba alții îi scoteau căciulița cu totul. S-au făcut urările tradiționale, s-au schimbat pupături pe toți obrajii de la toată lumea pentru toată lumea, s-au așezat la masă în
CRĂCIUNUL de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 725 din 25 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341523_a_342852]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > IUBEȘTE-MĂ...! Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 1044 din 09 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Iubește-mă de cum mă vezi, Nu după ce te ”lingușesc” Sfios că poate mă repezi Dacă-ți voi spune ”te iubesc” Și-un zâmbet doar am să-ți cerșesc... Iubește-mă de cum apari În pragul casei larg deschis, Nu doar când rareori tresari Doar la necaz, când tu, precis, Abia mă vezi că nu sunt
IUBEŞTE-MĂ...! de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1044 din 09 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342055_a_343384]
-
ultima suflare, se dovedește, înainte de toate, mizerabila noastră neputință: supraviețuitorii nu știu ce să facă, nici cu ce să se ocupe, dar nu, nu se va spune că totul s-a sfârșit... Indiferenții față de fenomenul religios și ateii, desacralizând moartea, se vor repezi să spună că totul se termină aici. Însă lucrurile stau cu totul diferit. De altfel, noi, creștinii credem în Învierea Domnului Iisus Hristos, în învierea morților și în propria înviere. În clipa morții, dacă sufletul credinciosului își va afla mântuirea
IN MEMORIAM IPS BARTOLOMEU – NU VĂ TEMEŢI DE MOARTE! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1055 din 20 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342122_a_343451]
-
privirea emitentului! Degeaba încearcă ceilalți să o dezmintă. Demantelarea roade încet și sigur zidurile USL. Cum a fost, spre exemplificare, cu nevrutul în Schengen. S-a prefăcut că nu înțelege sensul, de altminteri correct, al mesajului corlățean și s-a repezit adânc cu cuțitul în pernă. Premeditat a dat drumul și guguștiucului afirmând cinic „datorită raportului MCV” nu vom fi primiți. Nu din cauza. Datorită. Nu-l pot acuza că mânuie incorect limba română. Cine au fost raportorii știm. Acum datorită Monicăi
TABLETA NOUĂ DE WEEKEND (16+10): PERNA ŞI CUŢITUL ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342159_a_343488]
-
în căruța acum goală, caii mergeau parcă mai veseli. Erau mâncați și bine odihniți ca și noi de fapt. Când am ajuns prin cartierul abatorului, o haită de câini s-a luat după Braica noastră și aceasta speriată s-a repezit în fugă pe o stradă din apropiere îndepărtându-se de căruță. Oricât a încercat tata să o readucă lângă căruță, aceasta nu a mai apărut, așa că am plecat fără ea spre casă. Eu plângeam de zor și tot mă uitam
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341739_a_343068]
-
o grămadă de crengi și buruieni. Aruncă niște resturi ale prânzului din tigaie peste gramada de buruieni. La fel de anevoios, cu plămânii șuierând a tuse, se-ntoarse boscorodind în bordei. Fu semnalul de năvală. Cioara, din departare, văzu prima mișcarea. Se repezi spre resturile auncate de moș, înfulecă bucata cea mare de mămăligă veche și dispăru dincolo de livadă. Nici gaița nu așteptă prea mult, se repezi, taman la timp, să înșface coaja veche și uscată, de pâine. Vrabiuțele, harnice, s-au repezit
AVEREA MOŞULUI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341882_a_343211]
-
se-ntoarse boscorodind în bordei. Fu semnalul de năvală. Cioara, din departare, văzu prima mișcarea. Se repezi spre resturile auncate de moș, înfulecă bucata cea mare de mămăligă veche și dispăru dincolo de livadă. Nici gaița nu așteptă prea mult, se repezi, taman la timp, să înșface coaja veche și uscată, de pâine. Vrabiuțele, harnice, s-au repezit să ciugulescă cele mai mărunte fărâme de mămăligă. Din ce aruncase moșul la gunoi, rămăse doar o coajă de cartof și un cotor de
AVEREA MOŞULUI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341882_a_343211]
-
repezi spre resturile auncate de moș, înfulecă bucata cea mare de mămăligă veche și dispăru dincolo de livadă. Nici gaița nu așteptă prea mult, se repezi, taman la timp, să înșface coaja veche și uscată, de pâine. Vrabiuțele, harnice, s-au repezit să ciugulescă cele mai mărunte fărâme de mămăligă. Din ce aruncase moșul la gunoi, rămăse doar o coajă de cartof și un cotor de măr. Veverița, stând pe o ramură înaltă de pom, frecându-și lăbuțele, își făcea evaluări peste
AVEREA MOŞULUI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341882_a_343211]
-
să-și arate mai mult mustățile de sub cerdac. Coaja de cartof nu-i dădea pace deloc. Când zarva din ogradă se potoli, iar animalele plecară cu treburile lor, popândăul se hotărî, fie ce-o fi, să-și riște pielicica, se repezi la coaja de cartof, o înșfăcă cu dinții și țuști sub cerdac! Moșul nici n-a știut ce pomană a făcut în dupa-amiaza aceea micilor vietăți din preajma casei sale. Epilog: A doua zi, motanul Tarzan a fost văzut mărșăluind maiestous
AVEREA MOŞULUI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341882_a_343211]
-
primit și în câteva minute ajung în garsonieră, în cazul că Ștefan va amâna pentru altădată programul de pe barcă”. Ștefan era trist că din vina lui s-a îmbolnăvit Gloria. Și-o amintea plină de temperament în pat, cum se repezea asupra lui ca un tigru flămând, gata să devoreze o antilopă fără apărare. Începu să zâmbească, gândindu-se cu nostalgie la acele momente pline de tensiune interioară. Cum îl doborâse și-l încălecase ca pe un bidiviu, strângându-și picioarele
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
oficială, dar a dorit să rămână nevăzută. Bineînțeles că nu i-a spus nimic prietenei sale. Atât Dalia cât și Gloria, nu știau nimic despre prezența Ginei în viața lui Ștefan. Reveniți la masa lor din rezervă, Dalia s-a repezit direct la paharul plin cu gheața ce plutea într-un lichid vâscos multicolor, și plăcut aromat. Era o cremă delicioasă pe care nu o mai gustase până atunci. Goli aproape jumătate din pahar. Era cald și îi era sete. Pe măsură ce
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
mărturisirea fetei, că este prima dată în compania unui partener de joacă erotică, începu s-o sărute cu mai multă pasiune, dezvelindu-i bustul ridicându-i bluza și sărutându-i frumusețea sânilor dezvoltați ca două portocale pline de savoare. Se repezi flămând și excitat asupra lor, mestecând între dinți micuțele turnulețe ridicate ca niște mâțișori de salcie aduși la altar de Sărbătoarea Floriilor. Corpul Daliei mirosea a zmeură coaptă, plină de aromă și de prospețimea tinereții sale. Avea carnea tare, acoperită
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
arsă Aveline. Cred să nu prea mai aveai ce să-i oferi interesant ca să-l mai poți tine în lesă ca pe un cățeluș. Poate de aceea ți-a dat un șut în cur. - Tu să taci, să nu mă reped în părul tău! Te credeam prietena mea când de fapt tu tot timpul abia așteptai să-i dai ocazia acestui neisprăvit de a mă trăda. - Ia încearcă! Poate vrei să mătur cu tine asfaltul din curtea liceului. Nu mă provoca
UN PRÂNZ ÎN FAMILIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342220_a_343549]
-
amenda aplicată vedeam noi ce făceam. După vreo jumătate de oră de tras la vâsle, nu am parcurs nici trei sute de metri. Eu eram deja în apă până la genunchi. Se umpluse compartimentul unde stăteam cu picioarele, de la valurile ce se repezeau cu forță în prova[3]bărcii scufundate din cauza greutății mele și a apei aruncate de valuri. L-am lăsat pe frate să tragă la vâsle, iar eu scoteam apa din compartiment. Din cauza proprie-mi greutăți, la fiecare val, apa intra
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342353_a_343682]