3,646 matches
-
realitățile naționale politica de repliere inaugurată de Lenin* odată cu NEP* și confirmată prin eșecul revoluției germane din octombrie 1923. Abia depășit momentul despărțirii de socialiști, secțiile IC cârtesc împotriva Frontului unic, îndeosebi în Germania unde social-democrația a fost asociată cu represiunea contra insurecției spartakiste din 1919 de la Berlin. Partidul Comunist Francez, emisarii IC îi impun această linie, pe care secretarul partidului, Albert Treint, o definește astfel: PCF trebuie să se aproprie de PS „așa cum mâna se apropie și se îndepărtează de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cu munca de reconstrucție, are loc o viguroasă reluare în stăpânire a societății. Ea vizează în primul rând suprimarea autonomiei relative acordate de putere, în condiții de război, diferitelor instanțe și societății care a beneficiat de o relaxare a controlului; represiunea privește tineretul*, dar și instituții cum ar fi Comitetul Evreiesc Antifascist. Apoi, ea trebuie să gestioneze situația celor 4.200.000 de civili și militari, deportați și prizonieri de război, repatriați din Vest. Recensământul lor și „controlul politic” sunt efectuate
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
civil cu mai mulți „parteneri”, remarcabil descris de Boris Pasternak în Doctor Jivago, atinge culmi de sălbăticie. Astfel, din 1918 până în 1922, războiul civil le permite bolșevicilor să instituie o teroare* sistematică prin intermediul poliției politice* și a Armatei Roșii. între represiune, lupte și foamete*, aceasta provoacă moartea a milioane de persoane și devine matricea regimului sovietic, în același timp prototip al totalitarismului* și mod de selecție a unor criminali nemiloși de care acest tip de regim are nevoie pentru a funcționa
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1934, politica sa de Front Popular* fondată pe antifascism*, deosebit de eficace în cursul războiului civil din Spania*, unde comuniștii participă atât la războiul civil dintre republicani și franchiști - prin intermediul Brigăzilor internaționale -, cât și la războiul civil din tabăra republicană - cu represiunea comunistă împotriva anarhiștilor și a POUM. Rezistență, Eliberare și război civil Din toamna anului 1943 până în vara anului 1945, reculul și apoi înfrângerea Italiei, a Germaniei și a Japoniei creează condiții favorabile pentru Rezistența* comunistă. Dacă la Ialta* s-a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sindicatelor* și a organizațiilor politice care-și înarmează milițiile. Mobilizarea socială care însoțește rezistența populară generează un proces revoluționar care provoacă o dezlănțuire de violențe vizând eliminarea adversarilor politici, atât la franchiști, cât și la republicani. La aceștia din urmă, represiunea este uneori rodul spontan al violenței populare pe care guvernul încearcă s-o supună unui control juridic (tribunale populare). Dar unele grupuri anarhiste, socialiste de stânga și comuniste impulsionează teroarea, dându-i o dimensiune anticlericală. în acest context, datorită dinamismului
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
lumi formate din două tabere radical antagoniste. în Est, Stalin începe sovietizarea* în toate domeniile. în această parte a Europei, războiul nu este rece decât în sensul că nu mai au loc confruntări militare. Dar epurările etnice, politice și sociale, represiunea în masă, exploatarea de către URSS a economiilor, mai întâi ca reparații de război iar apoi prin mobilizarea contra dușmanului capitalist, toate acestea prelungesc violențele celui de-al doilea război mondial contra societăților*. în Vest, contrar celor sperate de către Stalin, americanii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
lor respectivi, veghind totuși ca înfruntările să nu degenereze în conflict generalizat. în America Latină*, pentru a evita „noi Cube” și a-și menaja interesele, americanii susțin dictaturile militare care preiau puterea în urma unor lovituri de stat și se mențin prin represiunea în masă, dacă nu cumva unele țări alunecă în războiul civil, ca în America Centrală*. în Europa Răsăriteană, Moscova răspunde, ca în 1956, prin violență aspirațiilor Primăverii de la Praga* din 1968 și înființării sindicatului Solidarność* în 1980. în ciuda puterii sale, URSS
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ăștia din Komintern, lucrați în slujba dușmanului”. Ejov, șeful NKVD consideră IC drept un cuib de spioni, atât la nivelul nucleului său central, cât și în partidele comuniste. în vara anului 1938, hotărârea de dizolvare a PC polonez simbolizează generalizarea represiunii, care duce la execuția a zeci de membri ai Kominternului, inclusiv a conducătorilor ei staliniști - Piatnițki, Bîla Kun, Knorin - și a mii de comuniști refugiați în URSS. De la pactele germano-sovietice la întoarcerea la antifascism După semnarea pactului Ribbentrop - Molotov, pe
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
apoi asasinat de unchii săi, este prezentat ca un martir. La rândul lor, komsomoliștii întruchipează mișcarea stahanovistă din 1935. Această dimensiune esențialmente politică explică severitatea epurărilor din timpul Marii Terori*; primii șapte președinți ai Komsomolului au ajuns cu toții victime ale represiunii. Bezprizorniki în 1921-1922, URSS numără aproape 7 milioane de copii abandonați, neglijați, orfani, fugiți de acasă sau pur și simplu vagabonzi. Consecință a revoluției survenite în statutul femeii*, a prăbușirii familiei, subminate de legile privitoare la căsătorie, la războiul civil
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a fi mai greu de manipulat - numărul komsomoliștilor scade la 6 milioane în 1945 -, îndeosebi cei care n-au trăit experiența frontului. în contextul reafirmării voinței lui Stalin* de a relua controlul asupra societății, cercurile neoficiale de intelectuali fac obiectul represiunii. Student la Litere, Semion Vilenski este arestat în 1948 pentru a fi scris un poem în care făcea aluzie la Stalin. Pietrele negre, volum al lui Anatoli Jigulin (1989), relatează arestarea, în 1949, a autorului și a mai multor colegi
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ROȘII Cambodgia, fostă colonie franceză devenită independentă în 1953, avea în acel moment în fruntea ei pe regele Norodom Sianuk; acesta reușise să facă din țara sa o insuliță de relativă prosperitate, dar practica o politică autoritară și-i supunea represiunilor pe opozanții regimului monarhic. O parte a comuniștilor cambodgieni declanșează în jungă o luptă armată*, sprijinită și de PC vietnamez. Grupul conducător* este constituit din intelectuali formați în Franța, atât în universități, cât și în rândurile PCF*: Pol Pot - pseudonimul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
teroare* în conferința sa asupra Socialismului. Iar în 1922, economistul liberal Ludwig von Mises publică Socialismul, în care explică falimentul inevitabil al economiei planificate. Socialiștii revoluționari ruși din exil* publică în 1922 Ceka, o descriere detaliată a diferitelor forme de represiune bolșevică, completată în 1924 de cartea lui Melgunov Teroarea roșie în Rusia. La rândul lor, menșevicii publică la Berlin în 1921 Curierul socialist, și tot ei sunt la originea unei literaturi analitice de înaltă ținută. După liderul social-democrației germane, Karl
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sau „aventurismul” chinezilor și încearcă să imprime o evoluție unitară dispozitivului MCI. în noiembrie 1969, PCI reclamă însă „deplină autonomie” a PC în raporturile cu Moscova. în 1966, apoi în 1971, 1973 și 1975, PCI, PCF* și PC Spaniol critică represiunea politică din URSS, fie că este vorba de procesul* scriitorilor disidenți* Siniavski și Daniel, de procesul de la Leningrad contra evreilor care doreau să emigreze, de interzicerea operelor lui Soljenițîn sau de internarea abuzivă într-un spital psihiatric a matematicianului ucrainian
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
partide comuniste, dar ele au mari dificultăți în a se implanta în mod durabil. în țările supuse unei puteri coloniale, ele depind de partidul comunist din metropolă - PCF* sau PC din Marea Britanie - și sunt supuse unei stricte supravegheri și unor represiuni severe. în afară de aceasta, ele sunt mai ales formațiuni înființate de „minoritari” - evrei*, armeni, kurzi, creștini - puțin reprezentativi pentru societatea lor majoritar arabă, musulmană și rurală. Această caracteristică sociologică va marca în mod durabil istoria comunismului din Orientul Mijlociu care va fi
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
izolează de mediul societal în care trăiesc; dacă-și privilegiază înrădăcinarea socială, ei riscă să se rupă de mișcarea comunistă. Cu câteva excepții doar, PC arabe rămân fidele URSS, dar plătesc un preț greu pentru asta: scăderea dramatică a efectivelor, represiuni din partea guvernelor și intrarea în clandestinitate. După ruptura URSS cu Israelul începând din 1951, pentru rațiuni care țin mult mai mult de factori interni din URSS și din blocul sovietic decât de schimbările de strategie privitoare la Orientul Mijlociu, relațiile dintre
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Egiptul lui Nasser. URSS le furnizează liderilor naționaliști arme, un model de dezvoltare bazat pe industrializare* și naționalizare, precum și o inginerie politică centrată pe modelul partiduluistat* care exercită un control strict asupra economiei* și societății*, recurgând la mobilizarea și la represiunea de masă. Noile elite din lumea arabă, mai sensibile la ideologia marxistă* și socialistă* decât la democrația liberală asimilată cu colonizatorii, găsesc în modelul sovietic instrumente adaptate ambițiilor lor. în contextul Războiului Rece*, alianța cu URSS le oferă o resursă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
care 190 pe „zidul” pe care, în ciuda riscurilor și a dificultăților tehnice, 216 persoane au reușit totuși să-l treacă. Fugarii capturați, cât și toți cei care le-au planificat și organizat plecarea sunt condamnați la ani grei de închisoare, represiunea extinzându-se și asupra familiilor lor. Totuși, voința de a fugi fertilizează imaginația candidaților: tuneluri, treceri cu aerostatul sau, în forță, cu un camion blindat, încercarea de a construi un submarin, pe sub apă, în costum de scafandru, printr-o terță
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în jur de 150000 membri. Iar Bohumir Smeral, reprezentant al IC în Franța în 1937, declară la Moscova că PCF* controlează direct sau indirect mai bine de treizeci dintre aceste organizații de masă. Atât din pricina răcirii relațiilor, cât și a represiunii, pactele germano-sovietice* provoacă în 1939-1941 o prăbușire a acestor structuri. în primăvara lui 1941, IC incită la înființarea unor fronturi* naționale. în Franța, Frontul național creează în 1942 grupuri armate - franctirorii și partizanii (FTP) - care, în 1943-1944, iau o mare
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
comuniștii care leagă alianțe cu social-democrații sau care refuză linia „clasă contra clasă” adoptată în 1928. Opoziția este caracterizată drept „stângistă” atunci când ține de o interpretare prea radicală a liniei, susceptibilă să pună în pericol supraviețuirea unui PC prin atragerea represiunii. Unii ajung până la urmă să revendice acest statut, ca partizanii lui Troțki, care, în 1931, se autointitulează Opoziția de stânga. în 1932-1933, PCUS începe o nouă verificare a conformității ideologice și sociale a militanților săi, dintre care un milion de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Cadre care colectează biografiile principalilor militanți - mai multe mii - repartizează responsabilitățile în funcție de răspunsuri. în 1933, numărul de întrebări trece la 74, împărțite în 5 categorii: origini sociale și familiale, itinerar în partid, educație școlară, participare la organizațiile de masă și represiune. Biografiile, examinate de responsabilul cu cadrele Maurice Trîand, sunt clasate în patru categorii: promovare, menținere printre responsabili, de îndepărtat, de eliminat. Conducătorii sunt supuși procedurii autobiografiei: convocați la Moscova, trebuie să-și povestească în scris viețile, iar în aceste documente
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pentru un „tratat de delimitare a frontierelor și de prietenie”, încheiat la 28 septembrie la Moscova. Protocoale secrete rectifică zonele de influență delimitate în august în sensul voit de Stalin și le obligă pe cele două părți să coopereze în represiunea comploturilor naționaliștilor polonezi. NKVD și Gestapoul lucrează împreună - antinaziști, inclusiv evrei* excomunicați ca Margarete Buber-Neumann, refugiați în URSS sunt predați Gestapoului -, în timp ce schimburile comerciale cresc în mod considerabil. Astfel, URSS anexează jumătate din Polonia - 194000 km2 și 12 milioane de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
responsabilitatea continuării războiului le incumbă Franței și Angliei cărora partidele comuniste trebuie să le refuze orice susținere. Astfel, încă de la 1 octombrie 1939, PCF* îi cere guvernului francez încheierea unei păci imediate cu Germania, ceea ce atrage asupră-i o puternică represiune și rapida prăbușire. După înfrângerea Franței și ocuparea Europei Occidentale de Germania în vara lui 1940, războiul continuă să fie numit „imperialist”, iar propaganda comunistă, inclusiv în țările aflate sub ocupație germană, menajează nazismul. în Statele Unite, comuniștii rămân pe poziții
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
crize și rupturi interne. Violentele campanii împotriva ocupației franceze a Ruhrului în 1923, apoi a războiului din munții Rif în 1924-1925 - unde PCF își inaugurează anticolonialismul* - suscită asentimentul câtorva minorități pacifiste și rebele; în schimb, izolează partidul și îl expun represiunii. La alegerile legislative din mai 1924, PCF obține mai puțin de 880000 voturi, adică 9,6% din cele exprimate, și 26 deputați. Un rezultat destul de slab, dar care lasă să se întrevadă câteva zone de implantare în regiunile rurale și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Stalin și IC, va considera că războiul e imperialist, va cere o pace imediată și va critica cu asprime burgheziile britanică și franceză. La 26 septembrie, guvernul dizolvă PCF și organizațiile sale de masă. Tulburarea militanților, dezorganizarea datorată mobilizării și represiunii declanșează o hemoragie a efectivelor care scad de la 270000 în 1939 la câteva mii în timpul „războiului ciudat”. Dezertările se înmulțesc printre cei aleși, dar aparatul central dă dovadă de o nezdruncinată fidelitate. în iunie 1940, partidul pune responsabilitatea înfrângerii pe seama
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de poziție: se apropie iar de antifascism și duce acțiunea patriotică la apogeu. Prezența sa pe ansamblul teritoriului, practica ilegalității, terorismul* pe care îl declanșează și care se va dezvolta în luptă armată*, disciplina militanților săi, curajul acestora în fața unei represiuni intense îl transformă încetul cu încetul în cea mai puternică forță a Rezistenței* interne peste care nu izbutește totuși să-și stabilească hegemonia. în ianuarie 1943, PCF trimite un reprezentant oficial pe lângă generalul de Gaulle, iar în iunie se află
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]