1,973 matches
-
afacerea și că sunt obsedată de cumpărături. Și eu i‑am zis că e obsedat de muncă... și că maică‑sa e... o vacă... Ai făcut‑o pe maică‑sa vacă? Suze e atât de șocată, că nu‑mi pot reprima un chicot firav. — Păi, dacă asta e! E oribilă. Și nici măcar nu‑l iubește. Dar el nu vede asta... nu vrea decât să pună pe picioare cea mai mare afacere din lume, ca s‑o impresioneze pe ea. Numai la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și începe să scrie. OK... bine... da. Da. Am să‑i spun. Mersi. — Deci, zic în clipa în care ea lasă telefonul jos, cine era? Și, știu că e o prostie, dar, când mă uit la ea, nu‑mi pot reprima o tresărire de speranță. Poate era producătorul altei emisiuni. Poate era cineva care vrea să scriu în ziarul lui. Poate era John Gavin, care a sunat să‑și ceară scuze și să‑mi ofere înlesniri nelimitate de creditare. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mai aștepte. Viitorul companiei tale poate să mai aștepte? Ridic din sprâncene. Nu crezi că e cam... iresponsabil din partea ta, Luke? — Compania mea n‑ar fi avut absolut nici un viitor, fără tine, strigă el, aproape furios, și nu îmi pot reprima un fior de încântare în tot corpul. Știu ce ai făcut de la Michael. Cum ai prins‑o pe Alicia. Cum l‑ai avertizat, cum ai descoperit totul. Clatină din cap. Habar n‑am avut. Dumnezeule, fără tine, Becky... N‑ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
am avut mai mult de zece minute. Habar n‑ai cum a fost. — Știu ceva‑ceva de la Michael, recunosc. — Am așteptat până când lucrurile s‑au mai liniștit un pic. — Așa că ți‑ai ales tocmai ziua de azi. Nu‑mi pot reprima un mic zâmbet. Ziua când toți investitorii tăi au venit de peste ocean să stea de vorbă cu tine. — Da, nu e ziua ideală. Aici sunt perfect de acord. Chipul îi e străbătut de un zâmbet amuzat. Dar de unde era să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
râd, să dansez, să țip, să fac ceva. În loc de asta, însă, îmi iau caietul și, fără să mă grăbesc, mă răsucesc spre el. — De obicei, încep prin a‑mi ruga clienții să îmi spună câte ceva despre ei. Nu‑mi pot reprima agitația din glas și mă opresc. Poate ai putea să... faci și tu același lucru? — Am înțeles. Cu mare plăcere. Luke se gândește un pic. Sunt un om de afaceri britanic. Am sediul în Londra. Îmi întâlnește privirea. Dar mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
telefonul trecând peste aceastè voce de femeie rènitè, dar eu sâmbètè?! Mè mai întreabè dupè nu știu-l meu când ar putea sè mè vadè, o întrebare-rugè, Matei! Speriindu-mè de cruzimea cu care as vrea sè lovesc în ea, îmi reprim cu greu infamele cuvinte, Eu sunt oricând la dispoziția ta, Doamnè, numai tu, tu nu ești niciodatè când te doresc eu! n-au mai ajuns la ea cuvintele de mai sus, din fericire! Oricând! rèspunsul meu bucurând-o, în aceastè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
o stalactitè de toatè frumusețea, În prezența lui Virgil, insensibil la frumusețea lumii și cu gândul la tot soiul de lucruri prozaice, cum ar fi, de pildè, modul in care sè izoleze țeavă spartè de restul sistemului de încèlzire, îmi reprim orice formè de extaz artistic, Nu sunt instalator așa cè nu-i pot fi de prea mare folos, iar pèrerile mele despre cum ar fi mai bine sè facem nu au alt rol decât acela de a iniția o apropiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
nerăstălmăcind, negând, inventând, închegând fiecare pas, hotărâre, abordare, șlefuite și așezate cu grijă, în creuzetul amestecurilor de imagini care aveau să-i închege teoremele și să-i cristalizeze postulatele existenței. Un singur lucru nu putea să-l facă: să-și reprime uimirea. Traversă substanța curcubeică a lui Rolando, până în pragul ușii, unde domnea nucleul cornului posterior. Axonii țâșneau ca niște mustăți prin pereți, semn că brăzdatul era acasă. Ocoli în grabă pe nesuferit și traversă orbește, fără să se asigure la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
un cip special să fie perfecționat și noi măsuri de inhibare a comportamentului agresiv și nedorit să fie luate. Cipul, D4N8, va fi organic și va controla dorințele și gândurile elevilor, avându-se grijă ca orice idei interzise să fie reprimate prin șocuri electrice. Cipurile vor fi implantate tuturor elevilor ce sunt acum în ultimul an de învățământ și care ar mai putea nutri speranțe de răzvrătire de sub conducerea Guvernului. Ăștia suntem noi, spuse în șoaptă Marius. Vor începe să implanteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
an de învățământ și care ar mai putea nutri speranțe de răzvrătire de sub conducerea Guvernului. Ăștia suntem noi, spuse în șoaptă Marius. Vor începe să implanteze cipul din anul ăsta, iar noi vom fi cobaii. Și dacă vor să ne reprime orice gând și orice faptă ce nu se conformează codului dat, vom fi prăjiți. Și dacă nu ați observat, băieți, acum nu suntem tocmai conform codului. Tot ce facem și tot ce gândim noi este ilegal. De unde ai materialul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
vorbesc mult. — Nu vom discuta detaliile cazului, zise Johnson. Dar vreau să stabilim structura apărării tale. În acest caz, propun o apărare genetică. — Apărare genetică? Ce înseamnă asta? — Oamenii cu diverse anomalii genetice se trezesc că sunt incapabili să își reprime anumite impulsuri, spuse Johnson. Asta îi face nevinovați, în termeni tehnici. Vom propune această explicație, în cazul tău. — Ce boală genetică? N-am nici o boală genetică. — Hei, asta nu înseamnă ceva rău, zise Johnson. Gândește-te că ar fi vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
simți, pe bună dreptate, că ele sunt în continuare ale lui. Este un sentiment uman natural și obișnuit. Sentimentul nu va dispărea numai pentru că un tribunal decide acest lucru, conform unui alt concept juridic introdus forțat prin analogie. Nu putem reprima sentimentele umane printr-un ordin judecătoresc. Și totuși, exact asta au încercat să facă acele tribunale. Unii judecători au luat decizii în cazurile legate de țesuturi considerând aceste țesuturi ca fiind deșeuri. Alții au considerat țesuturile ca fiind material de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
jenată. — Pe bune ? Katie mă privește visătoare. Doamne, Emma, sunteți un cuplu absolut perfect. Când mă uit la voi, parcă mai-mai Îmi revine speranța că asemenea lucruri chiar se Întâmplă. Ție toate Îți ies așa de ușor ! Nu-mi pot reprima o mică tresărire de mândrie, când o aud. Eu și Connor. Cuplul perfect. Modele pentru alții. — Ei, nu e chiar atât de ușor, spun cu un chicot modest. Vreau să spun că ne certăm și noi, ca toată lumea. Serios ? Katie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mai sună-mă când ai chef. Se Îndreaptă cu pași Împleticiți spre masa ei, iar Jack mă fixează Întrebător. — Vrei să-mi spui ceva ? — Da, zic. Femeia aia e mangă. În clipa În care Îi Întâlnesc privirea, nu-mi pot reprima un mic chicot, și Îl văd cum mustăcește. Deci ce facem, ne așezăm ? Sau mai ai de salutat și alți vechi prieteni ? Mă uit Împrejur cu mare atenție. Nu, cam ăștia ar fi. Dacă zici tu. Te rog, nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de acord să mai Încercăm o dată ? Mâine seară ? De data asta, Îți promit, facem tot ce vrei tu. Tu hotărăști. — OK. Încerc să ridic din umeri cât mai neutru, dar, În clipa În care Îi surprind privirea, nu-mi pot reprima un surâs. — Tot la ora opt ? — La opt. Și lasă mașina acasă, adaug ferm. Eu fac programul. Perfect ! Abia aștept. Noapte bună, Emma. — Noapte bună. Când Îmi Întoarce spatele pentru a coborî, urc scările spre etaj. Mă duc spre scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
râzând stresată. Bănuiesc că nu te temi de nimic. Jack ridică evaziv din umeri, iar eu schițez un zâmbet. Chiar așa, nu ți-e frică de absolut nimic ? insist. — Bărbaților adevărați nu le e frică, spune glumind. Nu-mi pot reprima o mică Împunsătură de nemulțumire. Jack e probabil singurul om din lume care nu vorbește aproape deloc despre sine. — De unde ai cicatricea asta ? Îl Întreb, arătând spre Încheietura lui. — E o poveste lungă și plicticoasă. Zâmbește. Nu vrei s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
din cauza unui bărbat, recunosc. Metroul se oprește, iar femeia În costum Închis la culoare Își dă ochii peste cap și iese. Tanti cu ananas ridică ochii spre cer. Auzi, foametea la nivel mondial ! spune cu dispreț și nu-mi pot reprima un mic chicotit. Nu-ți face griji, scumpo. Mă mângâie blând pe umăr, În timp ce eu mă șterg la ochi. Bea un ceai, mănâncă vreo câțiva biscuiți digestivi și schimbă câteva cuvinte cu mama ta. Ai mamă, sper. — Sinceră să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mică intenție de a se folosi de mine, spun În cele din urmă. Mi-a zis că i-am intrat În gânduri. Și că o să-i dea afară pe toți ăia care m-au luat peste picior. Nu-mi pot reprima un mic chicotit. — Pe bune ? spune Lissy. Doamne. E de-a dreptul roman... Tace și face o față de om care-și cere scuze. Iartă-mă. Mi-a zis că-i pare foarte rău pentru ce s-a Întâmplat și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
vorbim pe astfel de teme? Băiatul care până acum trei minute crezuse că ... atâta a fost totul!, fu străfulgerat de un fascicul de raze multicolore, un gând Îl purtă către zone nepermise, un gând pe care Încerca să și-l reprime dureros, și-a rostit sieși că trebuie să rămână cu piciorele pe pământ iar cu glas tare spuse: Dacă așa dorești, să mergem! Au ieșit de mână, natural și au trecut prin fața celor două cabane din bârne groase, apoi au
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
când trebuie să cuprindă cu ochii și limpezimea și măreția cosmică. Își dă seama că n-a zburat niciodată cu avionul. dar, poate, cine știe? Acest ultim gând Îi dă un fior de tainică bucurie, pe care imediat și-o reprimă. Își simte pantofii mizeri, cu tălpi groase din cauciuc, Încălțați pe picioarele goale, ca pe niște pietre de moară care-i macină sângele. Trupul abia mai poate purta hainele, dintr-odată și ele foarte grele. Șuieratul trenului Îl trezește din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
gură de apă și, dintr-odată, În lumina tulburată de penumbre, din Încăpere, Antoniu Îl vede pe Kawabata ca pe un bătrân Înțelept pe patul de moarte, dând un ultim sfat Învățăcelului, o imagine pe care nu și-o poate reprima, și-l face să piardă pentru câteva clipe logica poveștii. Își scutură capul ca străbătut de un curent electric, după care Începe din nou să vorbească. Era luna iunie și mirosul teilor, de care cartierul În care locuiam era plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
acelei perioade, constatarea că neliniștile provocate de amenințarea focarelor epidemice reușesc, uneori, să scoată la iveală și să agraveze frământările sociale. Așa se petrecuseră lucrurile, de pildă, în Franța, la apariția holerei din 1832, când armata a fost pregătită să reprime o eventuală răscoală populară 452. 2. Holera din 1865-1866 în porturile dunărene și în restul țării Din punctul de vedere al organizării noastre sanitaro-antiepidemice, holera a survenit de data aceasta pe un teren mai bine pregătit să facă față infecției
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
afla bustul poetului ( În grafică) și câteva date esențiale privind viața și actul creator al acestuia. Începuse să ningă cu fulgi mari, care cădeau leneși și somnolenți peste trecătorii grăbiți. „Doamne! Ce fac? Oare voi fi În stare să-mi reprim emoția astfel ca Întreaga acțiune să fie o reușită?” „Hai, băieți! aliniați-vă câte doi așa cum am stabilit. Vedeți ce faceți, aveți grijă cum vă manifestați deoarece este și prestigiul școlii În joc.” „Mult succes!” s-a auzit vocea celei
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
-i spun cât de mult greșise și să-l implor să mă primească înapoi. Era o prostie să ai un impuls din ăsta incontrolabil într-un avion aflat în aer, la începutul unui zbor de șapte ore. Așa că mi-am reprimat dorința de a trage semnalul de alarmă. Noroc că stewardesa venea cu căruciorul de băuturi, așa că am acceptat o votcă amestecată cu suc de portocale cu aceeași recunoștință cu care o fată pe cale să se înece acceptă o funie. —Terminați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
lui. Mă pricep de minune la trucurile tale psihanalitice! Nu sunt o idioată! Doar am trăit în New York - al doilea oraș, după San Francisco, în materie de psihanaliști! Probabil că aș putea să te psihanalizez eu pe tine! Mi-am reprimat pofta de a-l fixa pe doctorul Billings și de a-i spune: „Te simți amenințat de mine?“. Fără nici un motiv, am răspuns, în final, zâmbind dulce. N-am vrut să spun nimic cu chestia asta. Două telefoane pe săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]