2,221 matches
-
Luni noaptea: primul cap a venit spre mine și a încercat să mă muște dar m-am transformat într-o femeie-robot luptătoare; făceam niște fițe din mâini și picioare, că nu a putut să se apropie și a spus cu resemnare: „iată viitoarea femeie, nu te poți atinge de ea”! Marți noaptea: al doilea cap a trimis flăcări cu limbi de foc spre mine; am scos un stingător de incendiu, și, numaidecât, am stins flăcările. Miercuri noaptea: al treilea cap a
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
roșii, riduri sub pleoape. Nas mare, de delfin, cu nările oblice, retrase. Botul mic, mofluz. Început de gușă, sub bărbia cândva dreaptă. Înfățișare oarecare, simplu înveliș, una din ipotezele disimulării ? Nu se vedeau rănile, vinovăția, egoismul, renunțările, șiretenia adaptabi lității, resemnarea. Nu era încă desfigurat, cum s-ar fi cuvenit ? Acest cap putea fi împrumutat unei păsări, unui pește bizar, semănând prea bine cu omul, sau cârtiței pământii ? Ticul buzelor se tot accentua, tremur continuu. Își vârî obrazul sub șuvoiul de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
umblă gândurile, afurisitule, acasă! Soldatul înlemni în poziție, cu fața la locotenentul aprins de mânie. Era om de peste treizeci de ani, înalt, spătos, cu mâinile ca niște lopeți, cu obrajii osoși și cu ochii nespus de blânzi, în care pâlpâia evlavie și resemnare. Apostol îl avea ordonanță de vreo șapte luni și Petre îl slujea cu o credință de câine, fericit că l-a scos din foc. De altfel îl recomandase, într-o scrisoare, chiar doamna Bologa, căci era tot din Parva, cunoștea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
care-ți strivește ție sufletul? Cui îi mai pasă aici de sufletele noastre? ― Atunci urmează să...? întrebă repede Bologa, care începuse să asculte și n-avea puterea să aștepte. ― Să mergi unde vom merge toți, zise Klapka grav, cu o resemnare îndurerată. Să mergi, să faci ce vor face toți și să-ți închizi ermetic toate portițele sufletului până ce va sosi pacea sau se va prăbuși lumea, sau până ce-ți va veni rândul și ție să mori și să scapi de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și... Klapka n-are dreptate. De altfel, Klapka e un fricos, care vede pretutindeni călăi și spânzurători. Pe când el, Apostol Bologa, cu trei semne de vitejie pe piept... Sfaturile totdeauna I-au plictisit, dar acuma ale lui Klapka îl înfuriau. Resemnarea i s-a părut o atitudine animalică, nevrednică de omul liber. Cu atât mai mult i se părea azi că a sta cu mâinile în sân ar fi o crimă cel puțin egală cu plecarea la război. Închipuirea că ar
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
aproape curajos față de barbarii din tranșee. Acuma, văzând la spatele lui Bologa pe plutonierul cu fața cenușie și deoarece Bologa examina casele și acareturile indiferent, parcă nici n-ar fi vrut să-l mai asculte, pretorul strigă cu mândrie și resemnare: ― Haidem, plutonier, la muncă!... Noi nu cunoaștem odihna... Asta-i soarta noastră!... Mai avem câteva interogatorii și trebuie să încheiem dosarele, căci mâine e zi mare... Aruncă o privire disprețuitoare lui Bologa și porni grăbit, legănîndu-și burta, spre casa din stânga
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
argumente celor puternici. Patriotismul poate fi trompeta deșteptării naționale. Ori un circ de toată frumusețea. Unele popoare se află în epoca postindustrială, altele în cea a pietrei șlefuite. De prea multe ori în istorie, noi, românii, am transformat voința în resemnare. Politicienii actuali fentează istoria, nu o înfrunta. Renașterea a reanimat antichitatea. Comunismul ne-a trimis direct în comuna primitivă. Popoarele imbecile își deversează uscăturile spre vârf. Unele tratate de pace par scrise cu mitraliera. În istorie, popoarele mici joacă întotdeauna
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
se declară sănătoși. În Rai mărul era prohibit. Nouă ni-l bagă insistent medicii pe gât. Solitarii suferă de nostalgia solidarității. Ia-ți întâi cârje, și după aceea schiuri. Într-un mare învins se zbuciumă atât misticul cât și belicosul. Resemnarea anulează atât certitudinea cât și îndoiala. Nu e bine să fii nici pom lăudat, dar nici fruct interzis. Omul este, deocamdată, singura ființă care își permite să aibă sărbători. Deseori, calitățile secundare duc spre scaune principale. Țăranul nu va putea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
care nu gândesc devin instrumente. Lumea este guvernată mai mult de orgolii, decât de reguli. Există suficiente victorii urzite doar de compromisuri. În avion toate sunt sublime. Și zborul și frica. Multe gânduri tulburătoare mor fără să cunoască botezul cernelii. Resemnarea nu este decât un surogat de înțelepciune. Cinstea continuă să fie plumb în aripa consacrării. Am impresia că cele mai apocaliptice întunecimi sunt dosite în om. Omul nu a reușit să extragă încă din singurătate chiar toate parfumurile. In "Miorița
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
din fierbere. Când crezi în înfrângere, nu o mai poți ocoli. La eșec și la furie, numai neghiobii își insultă sfinții. Gândul neîmpărtășit e lipsit de ventilație. Psihiatru acest bulibașă al nebunilor. Zeul nebunilor își da, probabil, aere de psihiatru. Resemnarea nu intră în sfera înțelepciunii. Pentru ca sensul vieții rămâne zbaterea. Marea școală a vieții rămâne eșecul. Fără artă, viața se circumscrie erorii. Filosofia rafinează limbajul până la neantizare. Fug artiștii contemporani de claritate ca de o boală venerică. Există creiere care
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
marelui poate. Mama acesta poartă mirifică pe care ne smulgem din neant. Inima este la cheremul sentimentelor, sufletul escaladează metafizica. Nașterea nu înseamnă de fapt decât poarta spre iremediabil. Într-un mare învins se zbuciumă atât misticul cât și belicosul. Resemnarea anulează atât certitudinea cât și îndoiala. Nu e bine să fii nici pom lăudat, dar nici fruct interzis. Omul este deocamdată singura ființă care își permite să aibă sărbători. Deseori calitățile secundare duc spre scaune principale. Țăranul nu va putea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
dar sublim. Iar moartea o imbecilă necesitate. Moartea este rampa de lansare a marilor destine. Mulți oameni s-au salvat de la sinucidere prin spânzurare, fiindcă nu au avut cu ce să-și cumpere ștreang. Nu poți totuși să aștepți cu resemnare ultimul ordin de chemare. Orice artă speră într-o moarte cu rest. Orice boală poate fi o presemnalizare a ... finalului. Gandhi era împotriva spitalelor. Pentru că "ele amână doar plata unor datorii". Luptă unii împotriva morții ascunzând cadavre. Până acum, firmele
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
este primul nivel de viață care trebuie schimbat pentru a vindeca corupția. Ceea ce trebuie evitat, în mod absolut, și eventual combătut, explică Piercamillo Davigo, unul din protagoniștii organizației Mani Pulite, astăzi consilier al Curții Supreme de casație, este „dezinteresul și resemnarea cetățenilor”, deoarece ei „sunt terenul cel mai fertil pentru aderarea sau adaptarea la practica corupției”. Din acest motiv, a recunoaște și a analiza experiențele pozitive, a pune în circulație cunoașterea, a forma o bază critică de administratori și de cetățeni
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
care a jucat la Spurts. O respirație aburindă Îi iese pe gură. La câțiva metri depărtare, În șemineul nostru, zace cenușa manuscrisului lui. Nu putem să Încuviințăm din cap când purtăm gulerul nostru pentru suport. — Apreciem asta, spunem noi cu resemnare În voce. Toal Încearcă să fie În același timp și ferm și plin de compasiune. Trebuie să ne facă să ne dăm seama de gravitatea situației, dar, de asemenea, să ne dea și speranța că lucrurile o să se amelioreze. Nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
care Eva și le-a satisfăcut prin săvîșirea păcatului plăcerea, posesia, puterea se vor răsturna în destinul ei pămîntesc, dobîndind semnificații opuse. Astfel, pe de o parte, plăcerea va deveni durere a nașterii, dorința de posesie se va transforma în resemnarea de a fi posedată, dorința de putere se va perverti în dominația ei de către bărbat. Pe de altă parte, relația de "cooperare" a femeii cu șarpele va deveni în context mundan una de agresiune reciprocă, așa cum rezultă din blestemul adresat
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
aceasta: vizibilul este manifestarea invizibilului." Absolut constrângătoare în operațiunile ei, magia este mai puțin laxistă decât religia. Ea afirmă o voință vitală, o hotărâre de eficacitate pe care nu le regăsim în religiile elaborate, mai puțin activiste, mai înclinate spre resemnare și smerenie. Într-o frumoasă carte intitulată Arta magică, în care ochiului fizic, care datorează totul perceperii realității, îi opune ochiul minții care-și este propria sursă, André Breton susține, cu un oarecare optimism, că titlul său este un pleonasm
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
o perspectivă de clasă inferioară asupra lumii sociale, dar o asimilează cu coloratura idiosincrazică dată de părinți (sau de alte persoane care se îngrijesc de socializarea sa primară). Aceeași perspectivă de clasă inferioară poate provoca un sentiment de neputință, de resemnare, un resentiment amar sau o stare acută de revoltă. Drept consecință, copilul dintr-o clasă inferioară nu numai că va trăi într-o lume foarte diferită de cea a unui copil dintr-o clasă superioară, dar poate face aceasta într-
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
salveze pe câte cineva sau ceva... Oameni disperați care au pierdut pe cei dragi. Copii plângând, cei mai mici în brațele... cine știe dacă mai erau părinții lor sau altcineva. Oameni șocați, traumatizați psihic. Fețele cetățenilor arătau fie disperare, fie resemnare. De pe chipul altora dispăruse expresia de mulțumire, relaxare și plenitudine. De ce oare e nevoie de războaie, inundații, furtuni, cutremure etc., pentru ca oamenii să se smerească, să devină mai umani și mai înțelepți? se întreba Noel în timp ce își căuta cunoscuții în
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
Monica Spiridon care își prefața revelatoriul studiu Melancolia descendenței prin această departajare : "Memoria antecesorilor este privilegiul oferit cu perfidie temerarilor care se înfățișează la porțile literaturii. Unora, ofranda le este fatală. [...] Alții însă adevărații creatori își duc povara cu trufașă resemnare. Ea le veghează elanul condeiului, le decantează fervorile, depunând în ele zațul nobil al melancoliei"47. În cazul acestora din urmă, se disting mai multe situații: cei care abordează cu predilecție comicul și sunt inevitabil legați de numele înaintașului, cum
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Deși are un titlu vădit ironic și amintește și prin odiseea neplăcutelor incidente de Grand Hotel "Victoria Română", scrierea lui D. D Pătrășcanu este o povestire ilustrativă pentru umorul care stârnește un zâmbet trist, indispoziția mascată de o veselie a resemnării. Personajul central, franțuzul Jean Renaud, ajuns profesoraș din provincie, este tipul fanfaronului inofensiv care provoacă sentimente contradictorii de dispreț și de compătimire, prin penibilul încercării de cosmetizare a sărăciei cu ajutorul formulărilor pretențioase. Ar fi de remarcat, în privința acestora, un aspect
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
traducă" nu doar "ciufuți bătrâni", ci și tineri chiriași buni de exploatat pentru plata datoriilor, asupra seninătății cu care soții sunt înșelați în propriile camere, asupra unei lumi corupte și desfrânate, reflectate cu obiectivitate. Ultimele replici din roman sugerează clar resemnarea și detașarea izbăvitoare în raport cu mizeria umană întâlnită la tot pasul: "Rea e lumea, coană Tincuțo!... -E dată dracului. Mai vrei un ceai?"103 Astfel, ceea ce reprezintă marca diferențiatoare față de viziunea caragialiană este, așa cum spuneam, dramul de înțelegere din privirea umoristică
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
discuția alunecă asupra ultimelor inundații de la mama dracului, ce părere am eu despre potop, despre proto-potop...ș.a.m.d. Vreau să spun că, după două-trei replici, normale, discuția o ia razna. Devine, într-un fel, anormală, apolitică.91 Grija și resemnarea, ilustrată, cum observăm, prin încifrarea și reinventarea limbajului, marchează în acest fel existența în datele concrete, recognoscibilă în ciuda depersonalizării personajelor reduse la simple funcții dramatice. Condiționat de nevoia de supraviețuire, eroul sorescian nu se poate totuși sustrage frământărilor metafizice. Lucid
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
replici între forțe antagonice inegale, Caragiale imaginează situațiile cele mai improbabile, a căror ocurență, perfect posibilă, de altfel, chiar visată sau, dimpotrivă, nedorită și neanticipată, ca în cazul câștigului și apoi al ghinionului absolut la loterie, presupune reacții diverse, de la resemnarea dureroasă, ca în Precauție inutilă, Partea poetului, Fără noroc. Snoavă populară, la "boală", disperare, revoltă și nebunie, ca în Două loturi, această veritabilă "farsă tragică", prin reprezentarea simbolică a condiției umane. Clară ilustrare a concepției fataliste caragialiene, obsesia legată de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Janos fumându-și liniștit țigara și dinspre pădure se răspândește imperceptibil înserarea dulce de vară, undeva, în vale, apele izvorului își fac datoria cu sfințenie, neîntârziind nici o clipă să iasă la lumină din pântecul muntelui care le sloboade cu pașnică resemnare și în acest, Tu de ce, îmi întrerupe Janos firul gândurilor, tu de ce vrei să pictezi biserici? Și eu cuprins de vraja fără scăpare a înserării nu pot ocoli adevărul, Vreau să mă înțeleg pe mine însumi și adevărul adevărat, vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nostru dialog, Vineri seara, zilele încep atât de bine să semene una cu alta încât nici nu-mi mai dau seama cum trec, e una și aceeași zi pe care o parcurg de la un capăt la altul cu aceeași divină resemnare și desenez, amintindu-mi din când în când ca de-o poză veche de viața mea din alt timp și care am impresia că se duce undeva în lume, fără știrea mea, scrisoarea mamei, tata e tot neînduplecat în ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]