94,598 matches
-
2001, p. 137). Persoana este o entitate distinct individuală, dar și o ființă puternic implicată în relații de dependență, îngrijire și responsabilitate. De exemplu, o femeie care acceptă să poarte o sarcină pentru altcineva trebuie percepută atât ca un agent responsabil, cât și ca o persoană care, în timpul sarcinii sale, a stabilit anumite relații cu copilul. Familiile sunt asociații cu caracter privat și entități modelate de ordinea politică. De exemplu, respectarea gradelor de rudenie prohibite, adopțiile legale, care permit alcătuirea unei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
libertățile individuale, ci și drepturile de a întemeia și menține asocieri private compatibile cu concepțiile publice asupra responsabilităților pe care acele asocieri le atrag după ele, subsumând conexiunile dintre familii și comunitatea lărgită. Familia monoparentală poate fi înțeleasă ca una responsabilă, față de care conservatorii (adepți ai familiei tradiționale) nu au de ce să se mai teamă. Moralitatea în cadrul grupurilor și crearea unui mediu optim pentru dezvoltarea copiilor, conform cu așteptările sociale, pot constitui garanții ale legăturilor între familie și comunitate. Elementele de intervenție
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
pildă, pentru drepturile indivizilor la autonomia lor ca persoane. De aici, s-ar putea vorbi despre drepturile părinților naturali, despre drepturi privind viața de familie. Tot în spirit liberal se poate acredita ideea responsabilității față de familie. Agenții raționali sunt agenți responsabili. Opțiunile în sfera privată ar fi favorabile unui parteneriat real între soți. Acestea permit, dacă se aplică consecvent parteneriatul, strategii de autoafirmare a persoanei, de dezvoltare a autonomiei. 4. Feminismul marxist: revoluționarea familieitc "4. Feminismul marxist \: revoluționarea familiei" Mă refer
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
odată cu creșterea nivelului de educație (38% educație medie, 19% educație superioară), ponderea părerilor bune crește. Se poate delimita un segment redus de populație educată (care trăiește în mediul urban, care este deschis spre a tolera opțiunea fiecărui individ atâta timp cât este responsabil de deciziile sale) și un segment mult mai larg de populație cu o educație modestă, care trăiește în mediul rural și perpetuează, privind familia, modelul patriarhal. Interesant ar fi de urmărit răspunsurile la o întrebare privind statutul bărbaților care au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
tip conservator: prezentul este asemenea trecutului (și nu avem dovezi care să infirme că și viitorul va fi la fel), iar lecția trecutului este că „femeile sunt incapabile de a se susține singure”, cu atât mai mult cu cât sunt responsabile de educația unor minori aflați în îngrijire. Orientarea conservatoare nu este un cadru ideatic propriu pentru familia monoparentală. Pentru conservatori, familia este purtătoarea tradițiilor comunității și tocmai de aceea trebuie păstrată în forma de altădată. Familia părintelui singur se află
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
aflat în primele săptămâni/luni de viață. Dependența economică a cunoscut accente specifice în diverse configurații sociopolitice. În perioada comunistă, exista o dependență într-un sens foarte larg față de sursa de proveniență a veniturilor, angajatorul fiind statul socialist. Acesta era „responsabil” și pentru toate formele de protecție socială. În condițiile tranziției, statul a continuat să acorde sprijin preferențial susținut unora dintre cetățenii săi. În acest sens, poate fi amintită practica salariilor compensatorii pentru cei disponibilizați în diverse ramuri industriale. Statul a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
72 este un concept opus dependenței. Poate fi un deziderat al indivizilor care se doresc liberi, cât și al unei societăți care nu se vrea paternalistă și creează mecanismele prin care cetățenii să se bucure de drepturi într-un mod responsabil. Autonomia este o ipoteză fundamentală privind moralitatea faptelor oamenilor. Aceștia nu pot fi apreciați ca subiecți morali, recompensați sau pedepsiți dacă faptele lor nu sunt rezultatul exercitării conștiente, avizate și asumate a liberului arbitru al lor. În opinia Mihaelei Miroiu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
că ființele omenești se pot găsi și într-o situație de vulnerabilitate și că, pentru a putea deveni autonome, ele au adesea nevoie de sprijinul altor persoane. Autonomia incluzivă presupune o conștientizare a relației sinelui cu ceilalți și o situare responsabilă față de nevoile cerute de bunăstarea lor, astfel încât procesul de autodefinire a acestui sine să nu limiteze condițiile necesare pentru ca și ceilalți să se poată diferenția la rândul lor. Acest tip de autonomie este propriu persoanelor care au copii în îngrijire
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
provocat de absența celui de-al doilea părinte), iar cea de-a doua decurge din nevoia de dezvoltare personală. Aceste două tendințe se pot manifesta convergent sau pot provoca conflicte privind prioritatea unuia sau a celuilalt. Tendința unui părinte singur, responsabil, va fi să considere, în primul rând, de datoria sa realizarea unor condiții de viață cât mai bune pentru copilul pe care îl îngrijește. De aceea, se întâmplă ca, în funcție de contextele particulare de viață, părintele singur să se capaciteze unidirecțional
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
fi asimilați cu bunurile comune private 109, raportarea la ei presupunând respectul de tip kantian, privind recunoașterea valorii lor de scop în sine. Un punct de vedere radical ar denunța înțelegerea patriarhală implicită, prin care tatăl ar fi mai puțin responsabil decât mama de creșterea copilului lor, atunci când tatăl nu mai este soțul mamei. În acest sens, nu s-ar face un pact cu opresorul. Un părinte care nu-și îndeplinește obligațiile față de copilul său este sancționat social, și nu tolerat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
a celor cărora li se acordă sprijin în comunitate, principial vorbind, prin susținerea reciprocă a tuturor membrilor. În acest sens, se configurează ideea de responsabilitate socială. Oamenii nu sunt indiferenți unii față de alții, ei împărtășesc valori și aspirații comune, sunt responsabili în mod direct nu numai pentru viețile lor, ci și pentru cele ale apropiaților lor. Astfel, își asumă consecințele faptelor pornind de la evidența influenței acestora nu numai asupra propriei lor persoane, ci și asupra familiei lor și a comunității din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
ele va revigora răspunsurile private și publice la problemele familiei” (Giddens, 2001, p. 140). Accentul se pune în mod deosebit pe relații, inclusiv pe relația dintre viața de familie și ordinea politică și economică, dar în măsura în care sunt susținute de indivizi responsabili. Relațiile din familie sunt parte a unor relații mai ample în comunitate (relații de vecinătate, religioase, etnice, toate tipurile de relații fiind influențate de sistemul politic și de circumstanțele economice). Un grup social care ar funcționa în aria trăsăturilor menționate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
fost privită dintr-un unghi de vedere, dar că pot fi descoperite multe altele. Tratarea familiei monoparentale din perspectiva de gen a condus la ideea conform căreia faptul că de aproape 90% din numărul de familii de acest fel sunt responsabile femeile mame denotă un raport de putere în defavoarea lor; aceasta fiindcă, în majoritatea cazurilor, în România monoparentitatea nu exprimă opțiunea femeilor de a fi mame singure, iar nivelul de trai al acestor familii este scăzut, multe dintre ele trăind în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
simțea din când în când o anume durere. Dar ea se liniștea, dacă ținea mâinile pe punctul dureros. Sau dacă mergea îndoit. Și o durere din când în când nu era chiar ceva de luat în seamă. Dar tu ești responsabil pentru micul Manfred și pentru Eva, am spus. Stomacul și mațele mele nu mai sunt ce erau odată, a continuat el. Mai demult ieșeam cum trebuie și făceam o grămadă de fecale în fiecare dimineață. Era ca o parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
postările. Paingu i se păruse la început cel mai dur. Poate și pentru că postările lui erau foarte critice și expresive. Durul forumului se dovedise - când s-au cunoscut la o reuniune a forumiștilor un om bun ca pâinea caldă, foarte responsabil ca cetățean. Bineînțeles că nu lipseau nici cei din categoria răspândacilor, cum îi plăcea ei să le spună simbriașilor instruiți să semene confuzie și să paraziteze comunicarea liberă pe forum. Era suficient ca cineva, pe forum, să spună un lucru
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
la ea, fiindcă avea o minte ca un laser, analitică, dar și cu o capacitate de sinteză, care îl uimea și îl bucura enorm, pentru ea se gândea deja la un post important în firmă. Și pentru că era un părinte responsabil, de comun acord cu Arm, deschiseseră deja două conturi pe numele fetelor, pentru studii și pentru a le construi mai târziu fiecăreia câte un acoperiș deasupra capului. Liviu privi poza de pe noptieră, poza pe care o lua cu el întotdeauna
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
emisiunii, nu-l scăpase nici un moment din ochi, de parcă ar fi vrut să-l hipnotizeze, iar la sfârșit îl reținuse cu șoșele și amăgele, poftindu-l la o cafeluță într-un birou mic și intim, care-i aparținea, în calitate de redactor responsabil de televiziune. Discuția se prelungise apoi până seara târziu, deși Bart ar fi vrut să o șteargă acasă mai devreme, și în acel răstimp Camelia i se fofilase puțin câte puțin în suflet, continuând să îl tragă de limbă și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
ce vremuri, domnule director de gazetă! se emoționa bărbatul cu părul în formă de nimb, frecându-și palmele, în timp ce așteptau să fie serviți la masă de o menajeră italiană, nepoată a unui vajnic luptător din partidul lui Enrico Berlinguer, cândva responsabilă de încredere la o gospodărie de partid. Mănescu era cu adevărat, în anii aceia, cel mai important om politic din RSR. Stilat, cult și foarte deștept, tovarășe, pardon, domnule director de anuar statistic, pardon, director de gazetă economică... Avea mereu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
inflaționiste și recesioniste ale conjuncturii; o funcție de redistribuire a veniturilor, cu scopul menținerii coeziunii sociale și asigurării egalității șanselor. 1.3.1.4. Reconsiderarea intervenției Statului Pentru neoliberali, Statul a intervenit prea mult în economiile de piață și se face responsabil de criza economică declanșată în 1974, criză ce a pus capăt anilor de însemnată creștere economică de după război. După monetariști, intervenția crescîndă a Statului în economie a declanșat procesul inflaționist actual. Deficitele bugetare permanente, datorate faptului că e mult mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
cu o dublă reglare, pe care nu o putem înțelege decît asociind mecanismele pieței cu cele ale acțiunii publice. În această optică, Statul este investit, în privința mecanismelor economice și sociale, cu o funcție de tutelă. Într-un anume fel, el este responsabil de evoluția socio-economică, prin aceea că el face, face să se facă, sau nu face. Aceasta este o misiune delicată, în măsura în care el trebuie să favorizeze mecanismele de piață și, eventual, să le corecteze carențele. CAPITOLUL 2 ECONOMIA PUBLICĂ Economia publică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
înseamnă, de fapt, intervenția Statului în economie? Po-trivit lui B. Milanovici, "amestecul Statului se definește ca fiind ansamblul acțiunilor Statului care: a) limitează sfera opțiunilor unui agent economic, sau b) face ca un agent economic să nu fie în întregime responsabil pentru deciziile sale, sau c) impune un cost discreționar asupra activității agentului."14 Există trei sisteme economice esențiale în care trebuie definit rolul guvernului. Majoritatea economiilor lumii sunt clasificate ca economii mixte. În acestea, guvernul este considerat un furnizor important
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
permite susținerea unor programe ample de cheltuieli publice. Creșterea semnificativă a ponderii cheltuielilor publice se explică prin funcționarea sistemului politic, cît și prin modificarea nevoilor eco-nomice și a preferințelor consumatorilor. La aceste cauze trebuie să le adăugăm pe cele sociale, responsabile, în bună măsură, de creșterile indicate. După unii autori (Musgrave, Rostow), dezvoltarea economică este esențialmente responsabilă de creșterea cheltuielilor publice. Am amintit, în acest sens, și de "Legea lui Wagner", privind extinderea continuă a activităților Statului. Acesta s-a văzut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
prin funcționarea sistemului politic, cît și prin modificarea nevoilor eco-nomice și a preferințelor consumatorilor. La aceste cauze trebuie să le adăugăm pe cele sociale, responsabile, în bună măsură, de creșterile indicate. După unii autori (Musgrave, Rostow), dezvoltarea economică este esențialmente responsabilă de creșterea cheltuielilor publice. Am amintit, în acest sens, și de "Legea lui Wagner", privind extinderea continuă a activităților Statului. Acesta s-a văzut obligat să intervină și să cheltuiască mai mult pentru acțiuni de reglare și de reducere a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
într-un fel sau altul, un fenomen de putere, capacitatea unui individ (sau a unui grup de indivizi) de a impune alegerile sale, opțiunile sale, colectivității. Această putere poate fi ea însăși impusă colectivității (dictatură) sau delegată temporar de către cetățeni responsabililor politici în situație de liberă competiție pentru putere (democrație). 4.3. Teoria organizațiilor Știința economică, fascinată de rigoarea demonstrațiilor lui Walras privind echilibrul economic general, a oferit pieței un loc central. În același timp, am văzut că rolul Statului a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
în acest caz, nu cumva ne pierdem regulile și ne bîntuie anarhia? Această contestare are în vedere inclusiv mari funcții tradiționale concedate Statului, cum ar fi moneda, ocuparea și chiar securitatea, ceea ce diluează acțiunile guvernamentale. Progresul tehnologic este, în parte, responsabil de aceste evoluții, consideră Susan Strange 36, dar nu ar fi corect să acuzăm niște instrumente, să confundăm mijloacele cu scopurile. Depinde cum utilizăm aceste progrese, ce idealuri slujim cu mijloacele respective. Alegerea ne aparține. Iar fervoarea cu care ne
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]