2,299 matches
-
două decenii de frontierele noastre și de țările vecine, pe lângă Ungaria, Cehoslovacia și Polonia, ultimele două redesenate pe hartă de mâna hrăpăreață a lui Stalin după al Doilea Război Mondial. Capitole târzii din viața mea este o carte pe deplin revelatoare, conturând o dată mai mult fascinanta personalitate a Reginei Maria. Fosta prințesă de Edinburgh, venită în România în 1892, prin căsătoria cu prințul moștenitor Ferdinand de Hohenzollern, devenită regină în 1914, după moartea "Unchiului" (Carol I), ne apare acum în postură
Regina Maria, o mare ambasadoare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8762_a_10087]
-
a scepticismului), autorul opune aleatoriului, dezordinii șansa unei ordini care nu semnifică un deficit sufletesc ci o altă abordare, mai prielnică prin perspectiva estetică, a vieții lăuntrice. Nimic esențial nu se pierde din substanța acesteia ce se transmută în limbaj revelator. Oportun, autorul afectează procedeul alchimic: "tăcutul hidromel / pe care-l beau îngerii // amestecul secret de / alcool și sînge după / rețetar trismegist" (Poemul). Umorile lipsite de un echivalent stilistic sunt înlăturate în favoarea formulei cristaline,verbozitatea e refuzată cu consecvență în beneficiul
Un romantism ermetizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7756_a_9081]
-
îngrijirea lui Nicolas Witkowski - când a arătat că "pentru unii, știința e total străină culturii înțeleasă în sensul Ťumanitățilorť; pentru alții ea a devenit cultura de astăzi, care înlocuiește formele clasice depășite". În fine, d-na Maryline Bauman a considerat revelator un raport al profesorului Richard Panush de la Facultatea de Medicină a Universității Livingston, New Jersey (S.U.A.) în care, nu de mult, acesta a argumentat că "frecventarea marilor autori sporește empatia medicilor". După cum se vede, o avalanșă de sugestii fertile... de la
Cultura generală - ce se întâmplă cu ea? by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/7189_a_8514]
-
Gheorghe Grigurcu N. Steinhardt este pentru Ioan Pintea un spirit tutelar. Revelatoare ni se înfățișează ipostaza de ucenic, în nota monahală de ascultare, a celui de-al doilea, avînd condiția de cleric, în raport cu cel dintîi, avînd condiția de călugăr. Punctul de pornire lăuntric pare a-l constitui un simțămînt de neîmplinire, de
O evocare a lui N. Steinhardt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8628_a_9953]
-
alte expoziții, încercăm să-l plasez pe Ilfoveanu undeva în intervalul dintre Athos și Isarlâk, dintre viermuiala voluptoasa și fosforescenta a Levantului și lumina pură, taborică, fără umbră și fără istorie, a visului isihast. Însă aceasta privire este cu adevarat revelatoare dacă ea îl integrează și pe Ștefan Agopian. Doar alături, cei doi artiști pot fi înțeleși în profunzime și urmăriți în traseele memoriei și în aspirații. Dacă Ștefan Câltia, dintre artiștii plastici, cu spectacolul lui neobosit și cu imaginarul sau
Carnaval biblic si mistică levantină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17817_a_19142]
-
am văzut ce multe lucruri ar merita să fie cunoscute și de noi, cei de astăzi. Dar cum în toate se impune și măsură, am să mă mărginesc să citez, din păcate tot fragmentat, doar alte câteva luări de poziție revelatoare, unele aproape incredibile pentru curajul celui ce și le-a asumat și pentru momentul când a făcut-o. Ca, de pildă, din numărul de vineri, 3 mai 1941, o altă "Scrisoare deschisă", dar de astă dată adresată lui Ion Antonescu
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
detaliile se încarcă de trăirile ce-și dobîndesc o paradoxală plenitudine chiar prin ținuta lor „prozaică”. Se află aici și o prelungire a poeziei de la Steaua de pe vremuri, zisă „de notație”, care consta în simplificarea discursului tangent la aspectele concretului revelator. Orgolioasă în fond, această creație de o aparență demisionară se vrea o cale împrospătată a accesului la sfera intimității. Mai curînd decît în solemnitatea stilată, eul se regăsește în domesticitate: „Lectură a poeziei - / toți se risipesc/ pe la casele lor” (Lectură
Un neoromantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3273_a_4598]
-
întâmpla cu primul Heidegger și cu Noica), caz în care opera literară este una ilustrativă; fie fără o astfel de grilă conceptuală (ca la Dragomir și la cel de-al doilea Heidegger), caz în care opera literară este mai degrabă revelatoare.
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
despartă de maestru, discipolul pendulează între un eu fragil și un noi tot mai incert. O declarație de iubire, post-mortem, care aproape refuză despărțirea și care încearcă, în același timp, să recupereze energiile mediumnice ale poeziei pentru un ultim dialog revelator, plin de sens pentru o posibilă „sintaxă a întunericului”, despre „scandalul firesc al întâlnirii dintre aici și acolo”, pentru înțelegerea morții înseși, această aparent absentă „soră exactă” a fiecăruia care face ca „cel care a murit să nu fie altul
Poezie la două mâini by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13381_a_14706]
-
inițiere) în substanță. De aici propensiunea intertextualității spre ceea ce reprezintă o ocolire a lirismului direct, de nu chiar o subversiune la adresa lui. Sunt utilizate tramele epice, descripțiile stăruitoare, prozaismele, limbajele sfidător apoetice (termenii științifici, tehnici, de argou etc.)". Considerații teoretice la fel de revelatoare există în numeroase alte texte "analitice". Gheorghe Grigurcu nu face parada de concepția să despre poezie, socotind-o doar un instrument de investigare că oricare altul. El este însă un teoretician strălucit, cum puțini avem azi. Era de altfel imposibil
Criticul de poezie numărul 1 by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16445_a_17770]
-
italianul Marcello Camilucci), pentru filosofie (prin Constantin Micu, preocupat de caracterul specific al spiritualității românești, și prin Grigore Popa, militând pentru o filosofie românească după modelul celei a lui Lucian Blaga, o filosofie a mitului și a metafizicului, ca puteri revelatoare, capabilă să depășească faza profesorală) și, foarte vag, pentru politologie (prin Coriolan Gheție, scriind despre "problematica mulțimii"). La ultimul număr, apărut cu mențiunea ianuarie-aprilie 1942, revista îi are ca directori pe Ovid Caledoniu și Vintilă Horia, iar ca prim-redactor
Depășirea respectuoasă a gândirismului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12111_a_13436]
-
ostile, căci inițial d-sa a produs, sub zodia unei "seninătăți imperturbabile", prin contrast, pagini de proză și s-a arătat atrasă în chip deosebit de teatru. Critica și comentariul cultural, cărora li s-a dedicat pînă la atingerea unei cote revelatoare la extrem, au apărut ca o replică la anomaliile unei epoci teribile, care, în pofida tuturor tribulațiilor ce i le-a hărăzit, i-a acordat șansa exilului parizian, adică a expresiei libere. Evident, ar fi oțios să vorbim despre o deturnare
Un jurnal est-etic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14463_a_15788]
-
de pestriț al publicisticii românești din ultimul deceniu este fixat într-un editorial deloc festivist de Sorin Vieru: "Document de epocă, cronică a actualității transformată prin lucrarea timpului într-o cronică istorică făcută din crâmpeie, câmp de confruntări de idei, revelator al mentalităților unor actori, autori și regizori ai dramelor și vodevilurilor ce se joacă pe scena politică a țării - revista 22 reprezintă toate acestea la un loc; dar, înainte de toate, ea a fost de la bun început o revistă de cultură
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17344_a_18669]
-
activitate. Au fost și câteva întrebări mai puțin relevante, de tip enciclopedic, de genul celei care l-a făcut să se fâstâcească pe Traian Băsescu (cine este autorul versurilor imnului de stat al României). Cele mai multe însă s-au dovedit extrem de revelatoare. Să fii ex-ministru al agriculturii, ca Ion Mureșan, și să crezi că un hectar are o sută de metri pătrați (cam cât livingul din vila unui demnitar!) este iremediabil rușinos și compromițător. Sunt foarte curios ce manevre se vor inventa
O bilă albă pentru Robert Turcescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13266_a_14591]
-
a pus de acord asupra "filozofiei" poetului. Ea cade mereu an capcană descifrării după logică ideilor clare, ale unui sistem filozofic rațional, a misterului poetic construit de Nichita Stănescu după o retorică a paradoxului liric adecvată "logicii ideilor vagi" intuitive, revelatoare prin ambiguitatea lor. Cartea fiind o adevarată "suma" a gândirii lirice a poetului aflat la zenitul creației sale, comparabilă ca importanță cu locul Luceafărului an cadrul poeziei eminesciene, interpretarea ei rămâne mereu "piatră de ăncercare" a oricărei hermeneutici a operei
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
gestul simbolic al loialității și al demnității, al acordului cu sine, al voinței de a fi în consonanță cu tendința sau dispoziția sa naturală. Echilibrul său numai astfel era satisfăcut și menținut. Mărturia unui contemporan, Dan Petrașincu, e întru totul revelatoare: "Lovinescu era mulțumit de sine însuși. El refuza tot ceea ce l-ar fi putut tulbura sau clinti din viziunea sa de viață, limpede, latină și, în fond, avea o mare aversiune față de asimetriile moderne". Cu o acută conștiință de sine
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
l-a făcut cu adevărat fericit și în stare să scrie acea extraordinară carte, carte de căpătâi a culturii și spiritualității românești, Jurnalul fericirii, de care nici o generație de acum înainte nu va trebui să fie lipsită." Alte studii, la fel de revelatoare: Dia/crisis - regândirea credinței sau Între formal, instituțional și viitatea credinței de Ioan Chirilă, Sfinți prin pușcării, securiști prin mânăstiri, cazul Nicu Steinhardt de Virgil Ciomoș, N. Steinhardt - drumul spre adevăr de Iulian Boldea, Sensul suferinței la N. Steinhardt și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7007_a_8332]
-
enorm. Nimeni, niciodată, nu va mai putea evoca, în genul doamnei Zoe, atmosfera timpului interbelic în care s-a format, parcursul biografic și spiritual unic al acestei înalte doamne a culturii române. Nu doar memoria ei fabuloasă - cu detalii mereu revelatoare -, ci, mai cu seamă, farmecul povestirii ne captau întru totul. Aproape că simțeam ca pe o impietate scurtele noastre intervenții în desfășurarea amintirilor, a configurării portretelor - care mai de care mai interesante și mai vii. În 2005, doamna academician Zoe
Despre anii copilăriei by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/8054_a_9379]
-
coerența necesară. Mai bine spus, puterea scriitorului stă în capacitatea de a găsi întâmplări și de a fi în stare să le primească: "Aș zice, acum, că toată viața activă a unui mare scriitor e alcătuită din astfel de momente revelatoare; câtă vreme ele sunt probabile încă, scrisul creator (și nu repetarea, rescrierea) este cu putință". Sunt acestea adevăruri care nu pot fi contrazise și de aceea simpla lor enunțare pare ternă. S-ar putea spune numai că asta e condiția
Arta de a admira literatura by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7285_a_8610]
-
încearcă să încălzească conversațional atmosfera, așa cum o face orice frizer care se respectă cu mușteriii săi vechi. Capul cu obrazul săpunit al lui Moromete devine punctul focal al camerei, discuția e mai puțin importantă chiar dacă ea conduce la o tensiune revelatoare. Însă grosplanul, unul dintre cele mai sugestive din cinematografia actuală, relevă un rapel tăcut către propria interioritate, lăsând să vorbească o extraordinară expresivitate. Aici, filmul se întoarce către fotografie pe care regretatul Alex Leo Șerban o numea „film oprit” și
Câinele japonez în poiana lui Iocan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3099_a_4424]
-
primii ani ai veacului XX și-a aflat apogeul în vecinătatea ermetismului: nu altceva decât o codificare în care cuvântul va pierde mult din densitatea lui logică, devenind aluziv, neliniștitoare sugestie polisemică, găsindu-și forme și sinteze indirecte, simbolice, ocult revelatoare. Și Montale a fost încadrat într-un context „ermetic” ( a nu se confunda cu ceea ce va fi definit Ermetismul propriu-zis). Însă, după cum scrie Edoardo Sanguineti („Tra Liberty e Crepuscolarismo”), Montale n-ar fi nici mai mult nici mai puțin, mai
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
creațiunii divine: fiecărei ființe bune create de Domnul îi corespunde un dublu al ei, malefic, ca lucrare a Satanei. Nimic nu deosebește, în această lume a noastră de azi, o copie de originalul ei: produsul Celui-Rău nu poartă niciun stigmat revelator. De aceea, nici un om nu poate să știe dacă el, unul, aparține seminției ce a ieșit din mâinile lui Dumnezeu sau face parte din falsa stirpe fabricată de Lucifer." În continuare, se mai afirmă ceva. Că la întâlnirea întâmplătoare dintre
Ștefan Aug. Doinaș, prozator by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16270_a_17595]
-
la cele strict legate de civilizația bizantină și de lumea ortodoxă, sînt preluări exacte ale modelului originar. Chiar dacă ar fi adevărată această ipoteză a copierii nemijlocite, nu numai în spiritul, ci și în litera ei, faptul nu este, în sine, revelator. Pentru că nu modelul plastic, indiferent de natura lui, contează aici în primul rînd, ci identificarea în absolut a imaginii cu modelul său. Chipul lui Iisus, așa cum s-a imprimat el pe lințoliu și, mai devreme, pe Drumul Crucii, pe năframa
Mimesis și Transparență by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9734_a_11059]
-
confesiv, atât de vinovat și de sigur pe sine, este - precum-pănitor - incapacitatea acomodării. Cu vârsta, cu regimul politic (indiferent care), cu singurătatea, cu trecutul, cu mărturisirea și tot așa. Dacă ne uităm atent peste biografia naratoarei acestui volum, la migrația revelatoare dintr-un sătuc obscur către marele oraș industrial, la munca sterilă și angoasantă pentru obținerea tezicului urmată de atelierul de confecții metalice, întâlnim scenariul arhicunoscut al tuturor prozelor produse și expirate în anii '50. Dacă ne ținem îndeaproape de limbajul
Incapacitatea acomodării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9627_a_10952]
-
nu admite să se întîmple nimic care să nu fi fost inițiat sau aprobat de el" 9. In cazul lui Ceaușescu, mărturia unei persoane care l-a cunoscut la vîrsta de 23 de ani (sociologul Pavel Câmpeanu) ne oferă date revelatoare privind rădăcinile comportamentului său: „urbanizarea lui părea împotmolită într-o fază incipientă, din care nu putea ieși; orizontul lui cultural păstra - și va păstra pînă la capăt - acea îngustime care nu îngăduia nici depășirea limitelor, nici conștiința lor"; de aici
Țarul și emulii săi by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/6750_a_8075]