2,703 matches
-
drăcește pe superbul stil neoromânesc al lui Mincu, de la incendiatorii de profesie și avocatura bestială pentru care trecutul e una cu scleroza, iar cultura e mama prostiei păguboase?!? S-a spus tot, s-au epuizat revoltele și resursele bunului-simț, ale reveriilor fantast-mateine, dar și cu erudiție arhivistic documentată. S-au făcut campanii de presă, când savant ponderate, când virulent umorale, dinspre politică, religie, estetică, urbanism, ONG-ism, ecologism, naționalism și ecumenism, dinspre stânga și dreapta. Totul degeaba. Casele „lui“ Mincu se tot
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
tre, dar una peste alta suntem niște edecuri. Melancolii ridicole, nostalgii (neglijabile, cel mult înduioșătoare) după valori arhaice, frumuseți specifice, tradiții și cutume sleite de mult și care, pensionate fiind, au dreptul cel puțin la o „secularizare amiabilă“. Trăim în reveria Căderii, cu prezentul ca sfârșit perpetuu (ceea ce ne oferă un sprijin ideal „împotriva tentației optimismului revoluționar“), postulând „invariabilitatea naturii umane, iremediabil sortită decăderii și corupției [...] Adesea reacționarul nu e decât un înțelept versat, un înțelept interesat care, explorând politic marile
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
firește, câtă vreme mai cunoaștem limba respectivă și nu avem nevoie de traducători ca doamna de la ghișeul IDEB, căreia, după plecarea lui Liviu Ciulei, am încercat să-i șoptesc cine era domnul. „Următorul!“ a exclamat dumneaei. 24 noiembrie 2011 Mici reverii editoriale Curat sadism rubricard! Sunt nevoit, conform convenției, să scriu miercuri 23 noiembrie dimineața, tocmai când începe târgul de carte Gaudeamus, fără să fi pus încă pasul în „sacrul“ perimetru Romexpo. Iar articolul e menit să apară joi 1 decembrie
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cu încântare), Mihai Sârbulescu și grupul „Prolog“... Mă rog, tot chestii izbind ca nuca-n perete în festivismul clipei. Dacă tot vom trăi (adică... am trăit) o săptămână în feeria cărții, încai să-mi vărs și eu aiciacum câteva străvechi reverii editoriale. Prietenii din branșă le știu de mult: iertare de tocarea măruntă, dar încăpățânarea e un specific măgăresc la care cu onor consimt. Și pe hârtie le-am pus nu o dată, spre extazierea - iute transformată în lamento neputincios (economicește) - a
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ne taxează periodic megalomania suicidară. Oriunde și oricând te uiți la „știri“, dai peste alergia la bogăție, peste anticapitalism, antiamericanism, antioccidentalism și cultul „justei redistribuiri“, paralel cu fascinația Chinei și-a Rusiei putiniene. Totul în numele unei bizare - de fapt demente - reverii a sărăciei universale. Ură față de multinaționale și de salariile patronilor „vinovați“ de performanță și, deci, de acumulare. Furie asasină pe Wall Street, moarte celor doi sau doișpe la sută care dețin trei sferturi din averea Franței, jos luxul, rafi na
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și cât știință, cât instinct și cât educație în alchimia inefabilă a bucătăriselii? Dar și cât este rafinament artistic al degustării, ori simplă îngurgitare, în actul (erotic? sacerdotal? ani malic?) al înghițirii! Rămânem fiecare pe gânduri, cu farfuria în față. Reverii eufonice În ultimii ani, știu că i-am debusolat nu o dată pe liceenii în fața cărora mi-am desfășurat amăgirile educative vorbindu-le despre jalea versului alb, mai precis: despre întristătoarea dispariție a prozodiei. Asta paralel cu înlocui rea armoniilor stilului
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
lui Orfeu. Domnii specialiști se vor încrunta. Dacă știu că, vorba lui Byron, orice timp devine bun când devine antic, cum îmi mai întrețin romantismul? Foarte simplu. Ca într-o bibliotecă în care păstrezi doar cărțile care te interesează, în reveriile mele antice nu sunt obligat să suport vecinătăți care îmi displac. În ele (spre deosebire de "actualitate") pot alege numai ceea ce îmi convine. Și e suficient să mă imaginez pe vremea lui Praxitele, într-una din cele două împrejurări (serbările de la Eleusis
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
excentrică. Bicicleta pe care o coboară la fiecare escală. Și nu știm cum să împăcăm cu ele aspectul studios al personajului. Se zice că tatăl său e milionar și că Theo a făcut studii strălucite înainte de a fi bântuit de reverii teroriste. Ar fi, după unele zvonuri, un foarte avizat filolog. Cam straniu, dar tobă de carte. Silueta lui fină, fragilă, vulnerabilă pare să facă legătura dintre bibliotecă și ospiciu. Pe vas, e mereu preocupat. Apare pe neașteptate, căutând, parcă, pe
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Sacră, ce suie în serpentină povârnișul pe care, din gloria celui mai mare oracol al antichității, a rămas un fel de cimitir arheologic. Vom sta puțin aici. Autobuzul ne așteaptă să ne ducă înapoi la Atena. N-am timp de reverie și nici chef după sfertul de oră pierdut la intrare. Mă mărginesc să privesc, să încerc să-mi aduc aminte și să compar. Ruinele mi se par acum mai puțin fabuloase. Le-am văzut, altădată, cotropite de bălării, de gâze
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
despre ce este vorba în actul pe care tocmai l-am terminat de citit. Bătrânul zâmbește dus pe gânduri. „Cărui gând îi zâmbește oare?” mă întreb plin de admirație pentru frumusețea chipului bătrânului, care seamănă cu un sfânt de pe icoană... Reveria nu a durat însă prea mult, fiindcă mă trezesc cu un nou manuscris pus dinainte: „Tot am vorbit noi despre școlari. Hai să vedem ce spune Grigore Ghica voievod, la 23 noiembrie 1736 (7245).” Iau manuscrisul și văd că de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
ideea că orice are o cauză și un efect ― se află la originea faptului că toate casele din Asybaris au ferestre doar în pereții dinspre miazăzi, de parcă orașul ar fi vrut să arate că numai într-acolo privește, restul fiind reverie sau somn. În aprilie, când "vîntul din sud" se dezlănțuie, făcând cocoșii de tablă de pe acoperișuri să scoată sunete subțiri și bolnave, începe sezonul secetos. Un sezon cu praf mult, galben-roșcat, care a creat multe nedumeriri, deoarece în împrejurimi nu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
marile păduri de pini, chiparoși și stejari, după care i-a explicat că acolo a debarcat Richard Inimă de Leu ca să angajeze marinari pentru a treia cruciadă și că în Rodos însuși peisajul, scăldat într-o lumină veche, îndeamnă la reverie. În timp ce doctorul Luca perora, cu fața încă mai roșie din pricina pasiunii, Julius și-a amintit că bătrânul custode, care-l luase ca ajutor, se născuse tot în insula Rodos. Ar fi vrut să se lămurească dacă-i legase ceva. Și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
coronarografie. Am luat cu mine sfaturile lui Marc Aureliu, în speranța că mi-ar putea fi de folos. Degeaba. Nici o șansă să găsesc un reazim în filosofia stoică. 61. După părerea doctorului Luca, un visător poate oscila între realitate și reverie ca un clovn între râs și plâns. ― Și dacă ți se pare că mă mint, lasă-mă să mă mint, adăugă el. Poate, o fac, uneori, fiindcă e tot ce mi-a rămas. Adevărul meu de azi e bun de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
în care nu mai poți îndrepta nimic. Din păcate, am pierdut una după alta șansele de a preveni "pasivele"... Dar să revin la "bălți". Am fost contrariul a ceea ce se înțelege prin "aventurier". Sedentar incorigibil, mi-am ratat cu seninătate reveriile din tinerețe. N-am ajuns nici la Polul Nord, nici să refac traseul lui Don Quijote, cum am visat. M-am ocupat, cu pasiune, de civilizația greacă, de antichitatea romană, de Evul Mediu și de Renaștere, dar n-am devenit "specialist" în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
zile. Pur și simplu, oamenii vor fi refuzat să creadă că orașul era în pericol, deși, desigur, primii fugari ar fi putut pleca în toate direcțiile și nici să nu se mai apropie de proprietate. Clane își reveni hotărât din reverie. Chemă un sclav și îl expedie la locul de sosire, cu ordine către gărzile personale. - Spune-le acestor oameni, care au mijloace de transport rapid, să se miște iute. Aici, la optzeci de mile de Linn, vom avea grijă numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
e altceva decât vidul interior indus de viața noastră supraaglomerată, supraocu pată, din care nu ne mai alegem cu nimic din ceea ce „cu adevă rat contează“. Și totuși, orele de singurătate, clipele de nefe ricire, crizele din viață, visele și reveriile, depresia, situațiile limită, obsesiile, muzica, îndrăgostirea - toate ne spun altceva. Tot ce te scoate din rutina vieții tale „reale“ îți arată că, trăind fără reflecție despre tine însuți, te duci de fapt în jos pe un tobo gan de senzații
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
asigura câteva puncte esențiale, câte o mică fâșie în zonele cele mai probabile, înainte ca războiul ofertelor să înceapă... Trebuie să fie Farview. Undeva pe lângă Farview. Cel mai bun pământ neexploatat de lângă Kearney. Numele orașului lui Mark o smulse din reverie. —Ca de obicei, păsările suferă, afirmă solemn Daniel. În mitologie, păsările și-o iau tot timpul pe coajă de la zei. De ce-ar fi altfel acum? Chelnerița apăru, prea devreme. Cum merge treaba aici? Totul e perfect, intonă Karin. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la mine, se holbează la halbă Merg la o bere cu nenea tehnicianul de la "Romtelecomuri". Ne așezăm. Oftăm nițeluș. Nici nu apucăm să ne punem noi posteriorul nădragilor pe scaun că se și repede asupra mesei nenea tehnicianul cu niscaiva reverii. Zice el așa: "ehe, aicea pe vremuri era lume multă, berea ierea șase lei, nu aveai loc, hărmălaie, fojgăială"; eu dau din cap cum că așa-i, și pe dată mi se arată cum anume venea lume multă la această
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
nu aș zice că e neapărat rău. Creșterea economică nu se datorează mai ales înțeleptelor bilanțuri împodobite cu crepdeșin și hârtie creponată ale premierului ci, mai ales, acestei nevoi care îi împinge pe cei mai năbădăioși dintre noi să traducă reveriile science-fiction ale banului în realitate trăită. Averea imaginată, atunci când devine realitate pipăibilă, se traduce în creștere economică, în rating pozitiv, în cozi la supermarket. În realitatea tangibilă a vânzărilor de peste un miliard de euro în luna decembrie. Suntem primitivi, săraci
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
asemenea povestirii aceleia borgesiene care ne arată, cinic însă cinstit, cum o dinastie imperială sălbatică o detronează pe cea dinaintea ei în lunga istorie chineză. Mai apoi, avantajul energiei primitive a cuceritorilor sfârșește, după câteva veacuri, în moleșeala rafinată a reveriilor în grădina potecilor ce se bifurcă, în vreme ce o altă dinastie sălbatică pândește dincolo de marele zid. Așa e și cu noi. Am depășit marele zid, am năvălit în grădina blegilor din vest flămânzi, săraci, vicleni, resentimentari și doritori de a fi
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
UDMR va tuși protector din punct de vedere acustic. O alegorie cu anonimul provincial Vorba lui Vlahuță nu de provincialismul stârnitor de analize politologice mă tem, ci de veșnicia ăluilalt, a celui cultural. Acela mă lasă gânditor și surpat de reverie, așa cum l-a lăsat pe vrednicul Bălcescu pământul cel frumos și armonic alcătuit al Ardealului în cunoscutul fragment cu care delectasem eu, pedagogic și docimologic, ani la rând, populația școlară de pe strada Islaz, din cartierul Fratelia din Timișoara. Asta e
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
cu ochiul șmecherește. "Măi, măi", îmi zic, și pe vârfuri trec pe lângă investitorii FNI care direct în ureche îmi strigă anumite chiuituri cu hoți și alte daravere; "securitatea face și desface în țărișoara noastră", îmi spun și mă pălește o reverie: oare ce fel de bunuri personale o fi având dom' Camenco, ce bibelouri și ce alte felurite bunuri personale o fi achiziționat în cămeșuța dumisale atât de albă? Pe când mă năpădesc reveriile, iacătă, colegul de ideal și lupte de tranșee
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
țărișoara noastră", îmi spun și mă pălește o reverie: oare ce fel de bunuri personale o fi având dom' Camenco, ce bibelouri și ce alte felurite bunuri personale o fi achiziționat în cămeșuța dumisale atât de albă? Pe când mă năpădesc reveriile, iacătă, colegul de ideal și lupte de tranșee cum mă privește nedumerit, în ochii lui îmi pare că văd mijind întrebarea fundamentală, aia de care mă tem eu ce-l mai tare: "ai trădat sau nu, cu cine ești, cu
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
ghitări mânuite de ghitariști, doi la număr. Ar mai fi de arătat cum anume ceva ca o melancolie plutea în ochii actanților și eu, pe dată privindu-i, m-a năpădit nostalgia și mi s-a arătat, ca într-o reverie din departe, felul în care se agitau responsabil pe la Festivalul Artei și Creației Studențești responsabili politici de la cece al uasecere, cum vorbeau tinerește despre conducătorul țării noastre, puțin altfel vorbeau decât, spre exemplu, tovarășa sau tovarășul X sau Z, alte
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
și ministerul este la fel. Altfel nu se poate explica inexistența unei politici coerente de pregătire profesională, dar și civică, pentru acceptarea schimbării, prin extinderea și aprofundarea orizontului cultural al unor educatori care, din deficit cultural, se refugiază adesea în reverii paseiste de felul celor alimentate de partidul lui Vadim Tudor. Terapia ar fi stabilirea unei legături continue și de parteneriat științific între Inspectorate și Universități și altfel decât prin sistemul obținerii gradelor didactice. Nu am auzit până acum să fie
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]