3,827 matches
-
Da, ăla e», mi-au răspuns. Prevăzusem lucrul acesta înainte ca el să termine liceul Rakunan. Sunt furios. Foarte furios. Însă furia asta are legătură cu antipatia pe care o simțeam în perioada liceului. E altceva. Pur și simplu sunt revoltat. Deși m-am mutat între timp la alt liceu și nu am terminat acolo, eram foarte mândru de liceul acela. Nu credeam că niște oameni atât de îngrozitori pot absolvi un asemenea liceu. Din această cauză am fost șocat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
îngrijește de el. Carol o face și încă atât de pedant. Ce-i pasă unui sinucigaș de felul cum îi stă mustața? Și bărbieritul, lavanda...? Or fi pur și simplu ticuri involuntare? Obișnuințe de zi cu zi? Dar tocmai ele revoltă până la disperare astfel de oameni, făcându-i să le curme cu un gest definitiv. Oare chiar nu mă vede sau mă ignoră? Și apoi, nu l-am văzut dormind nici o clipă de când am intrat în această încăpere. Și sunt câteva
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
același timp. Am cerut de mâncare și-mi aduc perfect aminte de niște varză roșie. Apoi am dezbrăcat-o pe încetul, întîrziind la sânii goi, pe care ii cunoșteam mai de mult. N-a protestat o clipă, nu s-a revoltat și n-a făcut nici gestul cedării amoroase. A scâncit doar, și, în întunericul care se lăsa, îi vedeam ochii mari deschiși, sforțîndu-se să vadă tot ce se petrecea cu dânsa. Probabil că nu era curiozitatea, ci mai mult frica
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mărturisesc că nu fără plăcere am dat legăturii noastre o nouă putință de împrospătare. Dacă nu eram încă peste măsură de înfierbîntat, nu eram eu de vină. Sunt vinovat, dar a mea este singura aventură din lume? Aventura nu mai revoltă pe nimeni acum. Probabil că mă iubea și nu-și precupețea darurile. Trebuia imediat să mă sacrific? De altfel, nu renunțasem la orice planuri pentru mai tîrziu? Odată îmi spusese: "Cum suntem văzuți tot timpul împreună, de ce nu vii acasă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
femeile!" Totul era ridicol și amuzant. Nu înțelegeam nimic, zâmbeam și aprobam. Toți vorbeau laolaltă și nimeni nu înțelegea ce spune celălalt. Păreau mai multe gramofoane puse în mișcare deodată, cu plăci diferite. Michel deveni impudic, și cum femeile se revoltau, se enerva că i se strică efectul povestirii. Vocile se ridicau. Am fost luat ca martor. În același timp, la ușă începură lătrături diferite. Tânărul Grégoire, galben și unsuros ca un sparanghel fiert, își făcu apariția: Tante Eliza scuză: "Grégoire
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
putea ridica riposta "ești întreținută". Deci, fără scrupule, putea anunța din vreme ziua ei de naștere și cele două de botez (o chema și Marie-Anne) și îmi spunea printr-un ton degajat cât de mult ținea la ele. Eu mă revoltam (cu durere, văzând ce ușor o înțeleg, și cu perversitatea de a-i strica planurile), arătând că mi se pare stupid obiceiul acesta. Ea atunci, cu un ton de copilă mică de tot, îmi explica, mîngîindu-se că "o amuză" să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
aibă o mie de întîmplări galante, să presare suferințe fără nici un regret, și totodată să simtă nevoia imperioasă de a privi îndelung, singur, o dată cu răsăritul soarelui, neliniștele mării. Când i-am spus mai târziu uimirea mea Ioanei, ea s-a revoltat. - Îmi vezi și tu tragedia! Mie mi-a sugerat imediat povestea luiviața noastră, și tu te-ai gândit la preocupările tale, fără nici o legătură cu mine. Și, cu o infinită tristețe: Nu mă iubești. - Mă chinui îngrozitor din pricina ta tot
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fie că nu puteam scăpa de aceste obsesii și le spuneam oricui avea răbdarea să mă asculte, fie că aveam perversitatea să-i transmit panica mea, după cum un vițios încearcă să transmită vițiul lui celui mai bun prieten. Ioana se revolta uneori, dar nu mai putea să se dezobicinuiască. O fi acesta unul din motivele care au ținut-o fidelă cel puțin sufletește, în tot timpul despărțirii? Probabil că vina mea mare este că i-am explicat, sau că am grăbit
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
întîmplări simple ale vieții. Pare un matematician care pe tablă face cine știe ce socoteli complicate, e pe cale de a demonstra cine știe ce secret ai universului și care se încurcă, din pricină că la un moment a înmulțit greșit pe 7 cu 8. Atunci mă revolt: cum nu mi-am dat seama că Ioana avusese tot timpul febră și că nu e capabilă să-mi suporte jeluirile? Nu pot însă să admit că ea depinde în întregime de boala ce o minează. Pot explica așa plecarea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nu face nici o mișcare, dacă îl ridicăm puțin de labele de dinainte cade la loc. Numai ochii îi sunt tot așa de mari. Nu mai are însă nici o bucurie în ei. Vrasăzică, Ahmed e bolnav cu adevărat! M-am revoltat și am început să țip, în timp ce lacrimile îmi veneau în ochi: "E oribil în aceste locuri păcătoase! Mori cu zile! Nu sunt decât doi doctori imbecili care să te îngrijească! Dar pentru un animal mititel nici nu poți face nimic
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
libertate și de cea a limbii vorbite. Aș reține faptul că sunt în joc cel puțin două forme de coerență, una între gândire și obiectul ei și o alta între gândire și expresia ei. Când lipsește cea dintâi, logicianul se revoltă ime diat, energic și cu voce tare. Vecinul său, gramaticianul, tace și zâmbește în fața unor propoziții absurde. Nu doar el simte o anume bucurie, ci înainte de toate poetul, cel care își află locul propriu acolo unde limbajul se descoperă în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
În tăcere viața-mi trece Ca izvorul lin spre șes, Care-și pierde unda rece, Limpezimea mai ales. 27 mai 2005 Au pe inimă cagulă Și în creier doară eu, Egoismul e-n basculă, Lăcomia în nucleu. Bicisnica natură Se revoltă tot mai des; Omul nu se satură Cu ce timpul drept l-a dres. Rugina pe suflet crește, Nimănui nu-i pasă, nu; Neputința azi dospește Sub regimul de tabú. 7 iunie 2005
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
libertate și de cea a limbii vorbite. Aș reține faptul că sunt în joc cel puțin două forme de coerență, una între gândire și obiectul ei și o alta între gândire și expresia ei. Când lipsește cea dintâi, logicianul se revoltă ime diat, energic și cu voce tare. Vecinul său, gramaticianul, tace și zâmbește în fața unor propoziții absurde. Nu doar el simte o anume bucurie, ci înainte de toate poetul, cel care își află locul propriu acolo unde limbajul se descoperă în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
după ce Regele Joîo VI jurase din nou credință Constituției la Lisabona, izbucnește, în Nordul țării, revolta Contelui de Amarante. Mulțimea strigă: "Trăiască Regele absolut! Moarte Constituției!" De abia se potolise mișcarea Contelui de Amarante, când un regiment de infanterie se revoltă la ieșirea din Lisabona. La Vila-Franca, garnizoana încearcă o mișcare asemănătoare. Al doilea fiu al Regelui, Infantele Don Miguel, ia comanda trupelor, jurând că va "dezrobi pe Suveran din ghearele masoneriei". Don Joîo VI rezistă câtva timp, dar în cele
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
părea că n-are sorți de izbândă. Șefii Insurecției, cu Afonso Costa și Antonio Jose de Almeida în frunte, sunt gata să fugă. Mai multe regimente care trebuiau să se răscoale, rămân loiale Regelui. Doar un regiment de infanterie se revoltă; sergenții își arestează ofițerii și, împreună cu grupuri de marinari și civili înarmați, se întăresc în Rotonda care domina orașul, actuala Piață Pombal. Armata guvernamentală atacă de mai multe ori piața, fără să izbutească să o cucerească. Artileria bombardează centrele insurecte
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
la complotul din 5 decembrie - Sidonio Paes nu se îndoia că vor guverna împreună, dobândind poate și sprijinul elementelor conservatoare din celălalt partid republican, al evoluționiștilor. Biruitorul de la 5 decembrie era un sincer republican, cu idei liberale. Iar "decembrismul" era revolta împotriva demagogiei și anarhiei partidului lui Afonso Costa, revoltă desăvârșită prin instaurarea "Republicii Noi". Curând însă, Sidonio Paes înțelege că trebuie să guverneze singur. Captarea elementelor conservatoare din toate grupările republicane nu izbutește. Brito Camacha, care colaborează la început participând
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Santos. Grupările de dreapta - catolicii și monarhiștii, - cărora decembrismul le dăduse dreptul de reorganizare și propagandă, se păstrau față de Sidonio Paes într-o atitudine de îngăduitoare rezervă; uneori, amintindu-și teroarea lui Costa și a masoneriei din care-i scăpase revolta de la 5 decembrie, arătau noului regim o simpatie destul de largă, dar care nu ducea în nici un caz, cel puțin din partea monarhiștilor, la colaborare. Alături de această dușmănie sau rezervă a cadrelor politice organizate, se ridică, surprinzător de caldă, adeziunea maselor. Sidonio
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
al matematicianului, prin eleganța cu care înaintează pe calul lui alb. Dă dovadă de un sânge rece și de un spirit de hotărâre, care electrizează trupele în dimineața de 5 decembrie. Când, o lună după victoria de la Rotondă, marinarii se revoltă (8 ianuarie 1918) și crucișătorul rebel Vasco de Gama se pregătește să bombardeze Lisabona, Sidonio nu numai că ia personal conducerea operațiunilor, rămânând tot timpul în linia întîia, dar dirijează el însuși tirul artileriei de la castelul San Jorge, iar de la
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ofițeri monarhiști și sidoniști, câteva sute de soldați veniți cu artilerie, dar cu foarte puțină muniție. Nimeni nu știe ce vrea. Nimeni nu înțelege de ce s-au adunat. Nimeni nu strigă nici "Trăiască Monarhia!", nici "Trăiască Republica!". Vin mereu detașamente, revoltate contra Guvernului, dar nimeni nu are curajul să ia vreo hotărâre. În sfârșit, după trei zile de șovăire - în care timp vechile gărzi republicane se înarmează, iar marinarii comunizanți parcurg orașul chemând populația să apere Republica - revoltații de la Campo Pequeno
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de planurile Juntei militare. Guvernul Barbosa e demis, la 28 ianuarie, și îi urmează un nou cabinet, accentuat democrat, al lui José Relvas. De abia acum înțelege și Theofilo Duarte că a fost trădat. Deși aproape totul e pierdut, se revoltă împotriva lui Relvas și organizează, în Nord, un centru de rezistență militară. Poate că totuși ar mai fi putut dobândi ceva, dacă ar fi trecut de partea insurgenților din Porto; dar Guvernul, temîndu-se de marele său prestigiu și îndoindu-se
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
veneau și plecau cu ordine, fără ca totuși comandantul fortului Elvas să îndrăznească să se opună. După achitarea și eliberarea complotiștilor, centrul mișcării insurecționale se strămută la Lisabona. Aproape în toate garnizoanele ofițerii se angajează, prin declarații scrise, că se vor revolta îndată ce vor auzi semnalul. Șeful insurecției era generalul Alves Rocadas. Și când pretutindeni se aștepta, dintr-un moment în altul, izbucnirea revoluției - generalul Rocadas moare. Insurecția e din nou amânată; cei nehotărâți șovăiesc, nerăbdătorii se agită peste măsură, e nevoie
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
în, orașele din Nordul țării. "Portughezi! Pentru oamenii de demnitate și de onoare, situația politică a țării e de neîndurat. Strivită sub acțiunea unei minorități corupte și tiranice, națiunea, umilită, stă gata să moară. Eu, în ceea ce mă privește, mă revolt pe față! Și oamenii de valoare, de curaj și demnitate, să vină la mine cu armele în mâini, dacă voiesc să biruiască sau să moară cu mine! La arme, Portugalia! La arme, pentru libertate și pentru onoarea națiunii! La arme
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
La Lisabona, Manuel Murias este acela care anunță lovitura de la Braga, știre repede difuzată de nucleele civile revoluționare. Guvernul instaurează cenzura și dă următorul comunicat oficial: "Liniștea domnește în toată țara. Doar o parte a garnizoanei din Braga s-a revoltat, sub comanda generalului Gomes da Costa. La Porto, liniștea e absolută. S-au organizat două coloane care se îndreaptă spre Braga, pentru a înfrînge pe rebeli". Și probabil că, cel puțin în Nord, rebelii ar fi fost înfrînți dacă n-
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Porto și Antonio Maria da Silva, întîmplător auzită de Manuel Murias, dă acestuia din urmă putința să anunțe izbucnirea revoluției; coloana militară din Porto, organizată din "elemente sigure", se îndreaptă spre Braga, îngăduind astfel grupului revoluționar din Porto să se revolte și să dobândească chiar adeziunea unei părți din garnizoană care, nefiind "sigură", fusese lăsată acasă etc. etc. Coloana guvernamentală înaintează șovăielnic, deși are cu ea artilerie și multă muniție. Dar părerile sunt împărțite și printre comandanții coloanei loiale; propaganda - revoluționară
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
atenția, de la început, că "agitația revoluționară, a trecut de mult de pe planul național pe planul internațional". Instrumentele ei sunt chiar anumiți ofițeri care socotesc că regimul salazarian s-a depărtat de la spiritul mișcării din 28 mai. Unii din ei se revoltă împotriva preluării puterii de către unii civili. Dar Salazar le atrage atenția că momentul lor istoric - restaurarea ordinii interne - a trecut. Mișcarea armatei continuă să se exercite pe planul politicii externe, de apărare a integrității patriei. Eliberând armata de grija politicii
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]