2,564 matches
-
ar putea-o stârni aspectul lui ciudat. Endō și Gaston s-au ascuns în autobuzul abandonat, în timp ce Kobayashi s-a apropiat de baracă, intrând cu cizmele prin băltoace. Când a bătut la ușă, a ieșit un țăran. Endō s-a rezemat de peretele autobuzului abandonat, prin al cărui tavan ploua și a început să-și lustruiască pistolul. Fruntea îi era plină de broboane de sudoare. Era și mai tras la față decât fusese la Tokyo, iar pungile de sub ochi, care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
luase. Și-a plătit nota și cum n-avea bagaje, n-avea de ce să se mai întoarcă la hotel. Se întuneca. Ultimele raze ale soarelui luminau palid acoperișurile bătrânelor case de pe Koshō-machi. O fetișcană, cu frățiorul ei în cârcă, stătea rezemată de zidul unul templu și-i cânta un cântec de leagăn. Era ceva în cântecul ei care îl întristă pe Takamori. Mai mult chiar, l-a cuprins nostalgia. „Ce s-o fi întâmplat cu omul nostru ciudat?“ se întreba el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de un verde albăstrui. Locomotiva mai șuieră de câteva ori și prinse viteză. O adiere plăcută pătrundea prin fereastră. Băieții și fetele de la fermele pe lângă care treceau făceau cu mâna pasagerilor. Takamori și Tomoe, care stăteau la fereastră cu coatele rezemate de geam, priveau la norii albi pufoși ce pluteau deasupra piscurilor semețe ale munților. Piscul din mijloc, care se înălța deasupra tuturor celorlalți, se numea Hakutaka - „Șoimul Alb“. Chiar sub el se afla Mlaștina Mare. Nici fratele, nici sora nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
sărute. Am sperat că nu avea să fie decît unul mic, pe buze, dar, În clipa În care nu și-a retras capul mai mult decît cîțiva centimetri, un sentiment familiar de oroare m-a cuprins. Stînd Întinsă În pat, rezemată de perne, cu soțul meu care se apropia pentru un alt sărut, care bănuiam că va implica și limba, mi-am făcut un scurt calcul. Ultima dată, făcusem sex luni, ceea ce Înseamnă acum zece zile. O dată pe săptămînă e probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
doresc să arăt ca Lisa. În clipa asta, seamănă foarte tare cu Elizabeth Hurley, doar că Într-o versiune mai blondă. Iar Amy reprezintă accesoriul perfect. Poartă o foarte frumoasă rochiță de modă veche, cu imprimeu de trandafiri, și stă rezemată Într-un cărucior Bugaboo Frog, ultimul model de pe piață. Amîndouă par a fi pășit printre noi direct dintr-o reclamă. Chiar cînd ajungem lîngă ele, Trish și Gregory sosesc și ei de undeva, din stînga. Trish e Îmbujorată toată, Încercînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să mă opresc. - Nu sunt un om de nimic, Rotari, deși, după felul cum trăiesc, multă lume crede la fel. Am ochii și pielea mai închise la culoare fiindcă mama mamei mele era etiopiancă, fiica unui negustor din Aksum. Mă rezemasem cu spinarea de trunchiul unui stejar, cu pieptul aplecat în față, cu mâinile pe genunchi, șuierând în loc să respir. Era trufia întruchipată și nu-mi inspira deloc simpatie. Dar, dacă voiam să-mi redobândesc privilegiile și să scap teafăr și nevătămat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
văzut și nu m-a auzit. Se ferea de mine. Mai exact, nu mi-a fost greu să ghicesc, încerca să evite începerea lecțiilor. M-am hotărât să-l las în plata Domnului și m-am tolănit sub un ulm, rezemându-mi spinarea de tulpină. Căldura și tăcerea, bruiată doar de bâzâitul muștelor și al albinelor, m-au făcut să ațipesc. Somnul n-a durat mult. Am fost atacat de un nor de tăuni care nu mai pridideau să-mi sugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fără a conteni să-și aștearnă extravagantele mâzgăleli. - Eu sunt cel care se roagă și cugetă. Numele meu, dacă se poate spune așa, este Garibaldoo. - Ești călugăr? Ești pustnic? A pus jos penelul și s-a așezat, cu umerii slabi rezemați de zid și cu mâinile pe genunchi. Privindu-mă în ochi, mi-a spus: - Tu nu ești longobard. Crezi în cele două naturi, devenite una în Logosul întrupat, sau într-o singură natură? Am înțeles ce era cu el, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ei. Hotărâseră să-mi paseze mie afacerea, ei mulțumindu-se să asiste. După ce am cerut unui servitor să aducă o tunică curată, ceva de-ale gurii și vin, ne-am îndreptat spre casa cămătarului. Donatistul era legat de o scară rezemată de zidul magherniței. Era un african puțin mai oacheș decât mine, un egiptean din sud cu o înfățișare frumoasă, cu păr lung negru, îmbrăcat într-o tunică din material bun și închis la culoare. Ochii îi erau vii și inteligenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de ajutor să ne zărim comesenii. Ne-am așezat la prima masă din partea dreapta a ușii, locul cel mai sigur în caz că ar fi trebuit să fugim și numai bun pentru a supraveghea pe cine intra și ieșea; am luat loc, rezemându-ne cu spatele de zid. - Nu-mi convine, nu pot să văd fețele celor de-aici, a spus Gundo. În schimb, stând jos, eram sub nivelul fumului înțepător și puteam cel puțin să respirăm în voie fără să tușim. Ariald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu rugămintea de a raporta orice lucru mai deosebit. A arătat cu bărbia spre scările unei bisericuțe din apropiere. - În acel loc va fi întotdeauna cineva care să te asculte. Am zărit un cerșetor stând pe o treaptă, cu spinarea rezemată de zidul bisericii. A continuat: - Ești fiul unui negustor, așa mi s-a spus. Și-a scuipat în palma mâinii drepte, pe care apoi mi-a întins-o. - Cuvântul tău creează sau distruge creditul familiei tale în orice loc. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
uneia din ele și l-am chemat pe Rotari în șoaptă. - Cine ești? - Am venit să vă eliberăm. Rotari e cu voi? S-au auzit o serie de șoapte, și apoi un glas, încă puternic, exclamând neîncrezător: - Stiliano, tu ești! Rezemate de zid, așteptau două scări lungi, pe care ucigașii cu simbrie le-au luat. Gratiile nu aveau nicio încuietoare. Motivul l-am priceput atunci când mi s-a adus o lampă și am vârât un braț prin deschizătură. Fețele ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pleca împreună cu ai săi, ne-a prevenit: - A treia zi în zori, cineva o să vină și-o să vă ducă la Pad. N-aveam încredere în cărbunari, așa că, în timp ce tinerii dormeau răpuși de oboseală, eu împreună cu Gundo am stat de veghe, rezemați de pragul ușii. M-am uitat atent la Rotari: somnul îi era agitat, și fața, palidă de chinurile și întunericul temniței, deseori brăzdată de zvâcnete și tresăriri. După-amiază când, în sfârșit, s-au trezit, s-au dus să se spele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fără ocolișuri călugărul, din pricina unei boli spurcate. Ne-am dat înapoi spre ușă. - Nu vă fie teamă, nu e nicio primejdie pentru cine n-a avut cu ea relații carnale. Așezați-vă liniștiți pe lavița aia, ne-a îndemnat el. Rezemată de un perete, am văzut o altă saltea, cea a lui Garibaldo. L-am întrebat ce căuta în acel loc necurat, și el, în timp ce încerca răbdător să o facă să bea ceva pe muribundă, ne-a spus că era acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-i umezea tunica sub fund, am înțeles că nu Romilde, cu siguranță, era absentă în patul conjugal. Adevărul mi s-a dezvăluit întâmplător la câteva zile după întoarcerea lui Garibaldo. Tocmai citeam o carte, De magistro, a învățatului Sf. Augustin, rezemat de grătarul de lemn cu perdea care despărțea grădina de micul chioșc unde Romilde obișnuia să se retragă în ceasurile de arșiță. Călugărul tocmai tratase două nepoate ale ei, un oștean și una dintre prietenele intime ale lui Romilde, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
din vatră. N-a pregetat să iasă în ger sau pe viscol pentru orice aș fi avut nevoie. În a patra zi de boală, când m-am trezit dimineața, am găsit-o pe jos lângă patul meu. Ațipise cu capul rezemat pe mâna mea, istovită. Am fost încercat de un sentiment tulburător și am mângâiat-o pe ceafă. Atunci s-a trezit și s-a uitat la mine mirată. Am tras-o spre mine și i-am sărutat fruntea înghețată. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cum îl cuprindea mânia, am tras-o afară pe Gundeperga cât am putut de repede. Când m-am întors, mulți duci, între care și Teodelapio, îl implorau pe Rotari să primească oferta Gundepergăi. Am rămas năucit lângă ușă, cu spatele rezemat de zid, uitându-mă la tronul rămas încă gol. M-am lăsat să alunec încet pe jos, așezându-mă pe podea. Temerile mele cele mai rele deveneau realitate. Mi-am luat capul între mâini și am început să plâng în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fața. - La ce-i bună ascultarea, când ai deja iubirea lor? Cele două lucruri nu merg împreună. Trebuie să te decizi: fie dragoste și respect, fie lingușire și supunere. Între ele nu există decât intrigi și interese personale. M-am rezemat la loc de spătar. L-am văzut roșind, dar nu din pricina căldurii de la flăcări, și chiar încercând să-și ascundă jena și încurcătura, aceleași de pe când era un adolescent. Cu sforțarea tâmplarului care scoate cuie mai vechi dintr-o scândură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cuvântul tău. Am căutat să câștig timp, să accept faptul că până și unul de teapa lui Andras ar putea să țină cu adevărat la cineva, fie și numai în numele ereziilor sale. Am băgat în teacă scramasaxul și m-am rezemat cu coatele de altar, jucându-mă cu copacul. Ceea ce mă rodea pe dinăuntru era faptul că el îmi știa deja răspunsul. L-am rostit cu greu, ca și cum aș fi scuipat. - Ai cuvântul meu. Băiatul, viitorul apărător al aberațiilor tale, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
afla abatele, și i-a întrebat pe fiecare din cei patru: „Dar cu Marciano ce-i?“. Cel care stătea cu fața la Marciano a răspuns: tocmai tăia o coardă de viță. Cel cu spatele la el, a răspuns: „Mi se pare că se odihnea rezemat de un butuc de viță“. Cel din dreapta a răspuns: „L-am văzut luând ceva din vița-de-vie și ducând la gură“. În fine, cel din stânga a răspuns: „Se uita țintă la o coardă de viță ținând în gură o nuia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
avantajele abonamentului la o linie superrapidă - dar ea se prefăcea că nu-l recunoaște, o singură dată izbucnise, boscorodindu-l cu o voce tăioasă și aspră: muncesc, nu-mi ruina și asta, lasă-mă În pace. Femeia cu impermeabilul stătea rezemată de un stâlp galben din stația de autobuz și din când În când Îi arunca priviri Îngrijorate. Stâlpul acela galben era singura pată de culoare Într-o lume Încețoșată, cenușie, de o tristețe și o paloare deprimantă. Antonio se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
undă de fum. Emma nu purta prozaica pijama cu dungi, din vremea căsătoriei, ci o cămășuță lucioasă, provocatoare, probabil din atlas. Rămase la fereastră, cu coatele sprijinite pe pervaz. Expiră un norișor de fum și scutură cenușa În gol. Își rezemase capul de marginea geamului și fixa, fără să vadă, Întunericul din fața ei. Inima lui Antonio mitralie o rafală de bătăi, care Îl lăsă extenuat. Apropie-te. Încet, fără să strigi. Adu-ți aminte că ei Îi este teamă de tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se Întoarce. La dracu’ cu școala și cu toți elevii ei. a opta oră În autobuz stăteau toți Îngrămădiți ca perii Într-o nară. De locuri nici nu putea fi vorba. Valentina se strecură În spatele aparatului de taxat și Își rezemă rucsacul de geam, pornind walkmanul. Cu o voce mormântală, Brian Warner, alias Marilyn Manson, strigă COUNT TO SIX AND DIE, acoperind zidul de sunete al chitarei electronice și al bateriei, purtând-o Într-o altă lume. O lume fără constrângeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
privi dinții, Îngălbeniți și din păcate destul de strâmbi, ca nu cumva să fi rămas Între ei vreo urmă de mic dejun, apoi surâse. Fii mereu optimist. Ține minte, visele sunt singura marfă care nu se depreciază niciodată. Șeful escortei era rezemat de portbagajul Lanciei - și fuma, cufundat În gânduri. Dar când personalitatea sa ieși dintre hortensii, Antonio se desprinse brusc de lângă mașină, se asigură că nimeni nu-i Întinsese vreo cursă printre palmierii și magnoliile grădinii, iar apoi Îi veni În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Înscriu? — Riva, spuse Maja. Acesta fusese timp de mai bine de un sfert de secol numele ei de domnișoară, Înainte să devină doamna Fioravanti. Traversă salonul ca o somnambulă și se Întoarse la locul ei, pe scaunul din fața chiuvetei. Își rezemă ceafa deasupra vasului din plastic. Manichiurista nici nu se mișcase. Închise ochii și tânărul Începu să-i șamponeze părul și să-i maseze tâmplele cu mâinile lui delicate. Dar nu reuși să regăsească plăcerea bine-cunoscută. Tunica umedă Îi dădea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]