2,803 matches
-
lume se plimba pe alei. „Ar mai fi ceva ce nu scrie acolo“, își aminti cuvintele lui Pantelimon, care, după ce o acceptase în secția lui, îi ceruse să citească, rar și apăsat, jurământul lui Hipocrat. Cosminei i se păruse ușor ridicolă festivitatea la care participau medicii și asistentele de la Chirurgie, dar pe urmă înțelesese că o astfel de ceremonie absurdă nu distona cu absurdul pe care îl întâlneai, în lupta cu moartea, la fiece pas. „Mai e ceva“, spusese Pantelimon. „Din
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lui se documenta pe o lungă listă de crime mărunte, însă în atâtea zile umoarea neagră îi pierise în întregime și privind cu coada ochiului la doamna Ioanide o găsea inofensivă, necesară, distinsă. Simțea că se află într-o situație ridicolă. Dar motivul principal de agasare îl constituia faptul că uitase cauza inițială a supărării, cu toate că n-avea nici o îndoială de soliditatea ei. Dacă acum Ioanide sta absorbit în farfurie ori în jurnal, la masă, acesta era un fenomen nu de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dumneata. - De ce? se sperie Ioanide. - Vrea ca în timpul boalei să i se ofere suplinirea catedrei lui Conțescu și îmi închipui că te va ruga să intervii pe lângă Conțescu însuși. Ioanide ridică mâinile spre mozaicul din plafon ca de o calamitate ridicolă, iar Dan Bogdan își reluă iritantul rictus ironic, care acum se explica prin aceea că acesta, trăit în atmosfera meschină a consiliilor profesorale și avid de propuneri și litigii, găsea lucrul foarte legitim. Dacă un profesor nu-și poate ține
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și-o culese din-tr-un instinct de ordine. Dar când o puse pe masă și constată că Hagienuș, tot vorbind despre credința în Dumnezeu, o fixa atent, se află, din cauza excesivului său spirit de complicație, într-o situație din cele mai ridicole. Învârti moneda de valoare neînsemnată, fără a se decide s-o pună în buzunar. Soluția de a întreba pe Hagienuș de nu cumva moneda îi aparținea i se păru meschină și absurdă. Ce rost să întrebi pe alții despre un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
inițială. În cele din urmă, avu o lumină: "T.I." putea să însemne "Tudorel Ioanide". Așadar, nota ar fi sunat: "Tudorel Ioanide, Externe". De aci încolo arhitectul nu mai pricepea nimic și o anume interpretare o înlătura din capul locului ca ridicolă. Așeză hârtiuța cu grijă în portofoliu și se sculă. Când, punând la punct lucrurile, Ioanide se sui în trăsură împreună cu Doru, pe podul satului din vale, cu pietrarul pe capră, mai privi o dată spumele apei în rostogolire și se gândi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ei pentru soț, merse și mai departe și spuse o minciună: - Soțul meu a fost azi acasă, adineauri a plecat.Și cu aceasta întinse foarte galant mâna lui Gonzalv, mulțumindu-i pentru bunele sale intenții. "Oamenii ăștia sunt cu totul ridicoli! se supără Gonzalv când fu în stradă. Mă pun pe drumuri, după niște informații neserioase." Atât reținu el din toată întîmplarea. Când auzi iarăși spunîndu-se că Ioanide se află cu Ioana (lucru perfect adevărat), Gonzalv, cu aerul unui om bine
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
e onorabilă și pe urmele lui se va naște un Humboldt român, și atunci și pretenția mea e îndreptățită și sunt un precursor al unui Giotto sau Bramante român, ori toate acestea sunt mofturi și atunci amândoi suntem egal de ridicoli." - Mă tem foarte mult, îi mai spuse Ermil Conțescu, de un război mondial care ne-ar arunca într-o tabără opusă Germaniei. - De ce? - Numai din punct de vedere științific. Câțiva ani celpuțin, vom fi în imposibilitate să ne informăm. Fără
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ce povestea el. N-a fost dat afară fiindcă e ateu sau pentru vreo erezie, ci fiindcă cerea de la corpul clerical o misiune spirituală, un sacrificiu, așa cum a văzut la catolici: preotul un soldat al Bisericii. Și încă și mai ridicol: el susținea, zice, că temeiul religiei este miracolul; direcția l-a acuzat că e mistic și l-a eliminat. - Astea sunt paradoxuri care se-ntîmplă la noi; să vezi căpe mine are să mă dea afară din corpul arhitecților fiindcă vreau să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mereu tare politicește, în vreme ce ministrul era pentru întîia dată în guvern, ia ascultă, ce te-a găsit să-mi trimiți inspecții în cartierul meu? . - Nu știu nimic. . - A venit o comisie să raporteze dacă biserica mea nuatrage cumva inamicul. Sunteți ridicoli. - N-am trimis nimic, pe onoarea mea! G. Călinescu Ministrul de război ceru lămuriri și înțelese că era o simplă inițiativă dintr-un birou, cu caracter informativ, însă pornită de departe, din atmosfera lui Pomponescu. . - Pomponescu, înștiință el pe primar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
plicticoasă și în definitiv de prisos. În primăvară, în orice chip, ar fi trebuit să se mute. Deci acceptă somația. Însă personal era inapt pentru operația mutării, și a-și găsi o locuință cu chirie reprezenta pentru el o afacere ridicolă. De ani de zile locuia în case construite de el însuși. Madam Ioanide începu singură investigațiile, cu slabe rezultate. Nu găsi nici un apartament potrivit pentru natura ocupațiilor lui Ioanide, care reclamau lumină multă în camera de lucru. Atunci își dădu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
am ajutat să intri în drepturile tale. . - Perfect, însă cu știința mea. - Cu știința ta! Adevărul este că tu nu știai că-ți maidatorează bani. - Știam, nu știam, a face lucrurile fără mine este a mă pune într-o situație ridicolă. - Este mai ridicol să te lași păcălit de un oarecare. - Madam Ioanide, așa vreau eu, să fiu păcălit! Ai comis o indiscreție. De unde ai aflat că mi-este dator? . - Mi-a spus Butoiescu. O mulțime de inși îți datoreazăîncă bani
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu-și are, la el, ca la înaintași și confrați, sursa în contradicția dintre aparență și esență, între ceea ce personajele vor să pară și ceea ce sunt ele în realitate. Aparența nu contrazice esența lor, ci o acoperă și o exprimă. Ridicole sunt de astă dată virtuțile înseși. Aristocrația nu e condamnată pentru că, pierzîndu-și "virtuțile", s-a înstrăinat de sine, ci, fiindcă păstrîndu-le cu sfințenie, a rămas ea însăși. E condamnată în ceea ce constituie grandoarea ei, condamnată, deci, fără a i se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
plăcut ne face temporar să ne simțim împăcați cu lumea și să evaluăm relația noastră cu mediul ca fiind una benignă sau benefică. Acest tip de estimare ne diminuează nevoia de a fi rezervați, chiar cu riscul de a fi ridicoli, și minimalizează nevoia preocupării pentru propria persoană, împreună cu interferențele la nivelul gândirii și acțiunii pe care aceasta le produce. Prin contrast cu tendința de a-i trata pe ceilalți cu prudență, ca atunci când există o competiție puternică, în cazul descris
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
grad tot mai ridicat de moralitate, de lumină și de bunăstare? Însă care este valoarea unei axiome în care subiectul și atributul pot să se încrucișeze fără neajuns? Toată lumea înțelege să spunem: mama își va alăpta copilul. Dar ar fi ridicol să spui: copilul va alăpta mama. Americanii își făceau altă idee despre relațiile cetățenilor cu statul când au plasat înaintea Constituției lor aceste simple cuvinte: Noi, poporul Statelor Unite, pentru a forma o uniune mai perfectă, a stabili dreptatea, a asigura
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
căci înseamnă a pune în mod obligatoriu forța noastră, sângele și averea cetățenilor, în serviciul oricui le va reclama pentru a servi o cauză care suscită simpatia legislatorului. Singulară fraternitate. Cu mult timp în urmă Cervantes i-a personificat vanitatea ridicolă. Dar dogma fraternității mi se pare periculoasă mai ales în chestiune muncii, când, contrar ideii care constituie esența acestui cuvânt sacru, se concepe introducerea ei în Coduri, acompaniată de dispoziția penală care sancționează orice lege pozitivă. Fraternitatea implică întotdeauna ideea
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
garantarea proprietăților, ci cu nivelarea acestora. Cu alte cuvinte: nu există Proprietate. Nu tratez aici decât o chestiune de principiu. Dacă aș dori să scrutez primele pentru export sub aspectul efectelor lor economice, le voi pune în lumina cea mai ridicolă, căci ele nu sunt decât un dar gratuit făcut de Franța străinătății. Nu vânzătorul este cel care primește prima, ci cumpărătorul, în virtutea acestei legi pe care ați putut-o constata chiar dumneavoastră în legătură cu impozitul: consumatorul suportă, în definitiv, toate cheltuielile
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
în urmă cu 35 de ani, când am scris Două introduceri..., unde mă refeream amplu la lucrarea lui despre Kant și problema metafizicii, eram obsedat de părerea pe care și-ar fi făcut-o despre lucrarea mea. Nu ar fi ridicol să mă întreb astăzi ce crede Paul Ric´ur despre mine? În afară de problema în sine, de problema ființei sau de cea a hermeneuticii, de pildă, nu-mi pasă de nimic." După masa de prânz, îi propun să reluăm de a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nimeni și situația începe să devină puțin dramatică. Locul pare devastat și părăsit. Urc cu Andrei colina către vila lui Noica, ținîndu-ne de mână, cu mâinile libere întinse în față, pentru a nu ne izbi de copaci. Sîntem precari și ridicoli. Noica era îngrijorat (ne aștepta de la 3 după-amiaza). Preia rapid situația și, în timp ce își pune hotărât paltonul și își ia lanterna, mormăie adagial, parcă pentru a forța reușita: "De altminteri, am o mie de soluții!" Trăiește un moment de limfatism
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ci doar o "gloriolă", ceva superficial, până la urmă o exclamație de identificare - "deci așa arătați!" etc. Îți dai seama repede că pe oameni nu-i interesează decât suprafața ta, că uneori nu fac decât să te aproximeze într-un chip ridicol. Într-o zi, cineva mi-a spus că i-a plăcut teribil de mult interpretarea pe care am făcut-o la basmul Harap Alb! Sau am comis odată imprudența să-l întreb pe un admirator care dintre cărțile mele i-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
echivalente. Cel mai ușor este să combați logica la nivelul exemplelor. Când și-au bătut joc de ea, scriitorii (Molière sau Ionesco) așa au procedat. Dar dacă nu o cobori la nivelul exemplelor, logica nu mai apare într-o lumină ridicolă. Mașinile, de pildă, funcționează perfect cu implicația materială. - Bine; am să-ți propun o altă cale. Formele sânt abstracții și, ca atare, sânt abstrase. Vin și te întreb: sânt abstrase din lucruri sau sânt abstrase de lucruri? Eu spun "din
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ani. Stă de opt ani în Japonia. Este, cred eu, cineva, în orice caz un tip cu totul special. Indiferent de ceea ce face într-o etapă sau alta a vieții sale, trage după el ingenuitatea întrebărilor ultime ― cu aerul lor ridicol și patetic în același timp ― pe care și le pune cu atât mai apăsat cu cât știe că nu există un răspuns la ele. M-a sunat zilele trecute din Tokio la 2-3 noaptea ca să mă întrebe cum pot trăi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
zilei și sânt 30 de grade. Spectacolul unor oameni îmbrăcați în negru în plin soare, suflând de zor în alămurile strălucitoare, cu sudoarea curgîndu-le de pe față pe gulerul tare al cămășii și apoi pe papion are în el ceva deopotrivă ridicol și impunător. Cine sânt cei care vând muzică pe un trotuar parizian îmbrăcați ca în sala de concert? Mă apropii să-i văd mai bine. Pe o plăcuță fixată de bara orizontală a grilajului care desparte trotuarul de fluxul necontenit
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
forme de guvern ce esista ieri și esista parte încă și azi, rămășițe cari se vor șterge neapărat deodată cu rădăcina, cu cauza lor: feudalismul și absolutismul. Vorbe ca Ilustr[it]ate, Serenissim, Reverendissim ș. a. în România deja ar fi ridicole; în Austria nu, căci sunt rămășițele justificate ale unor timpi abia trecuți. Tot în capitolul VII i place d-lui critic să surâdă asupra fundațiunei pumnulene (Fondul ce se crează pentru eternizarea memoriei lui Pumnul). Voi să obiectez și aicea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
aplicat prin mijloace greșite chiar. Și, dacă combateți formele esterioare ale fondului, băgați de seamă a o face din punt de vedere absolut; estetic, rece și judecător raționalist al formei, combateți-o cu rigoarea și seriozitatea convicțiunei, nu cu pamfletul ridicol și fără preț, care detrage întotdeuna mai mult autoriului său decât celor persiflați prin el. Nu râdeți, domnilor delepturariu; pentru că secațiunea sa de pe - alocurea e oglinda domniei - voastre proprie; nu râdeți de nihilismul său, pentru că e al dv. Și dacă
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
mai mult? La ce-și votează ei oare fonduri de dispozițiune? Ungurii nu sunt superiori în nimica națiunilor cu cari locuiesc la un loc; și acest palat de spume mincinoase cu care au înșelat Europa e, de aproape privit, forma ridicolă a unor pretențiuni ridicole. Kant numește ridicolul risipirea spontanee a unei așteptări mari într-o nimica întreagă, adică: parturiunt montes, nascitur ridiculus mus. Și cu toate acestea, ăst ridicol e trist în sine; ceea ce dovedește că definițiunea filozofului german are
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]