3,363 matches
-
era pentru mine, biserica de sat albă pe jumătate, cea cu depărtarea pe vîrful turlelor, Valea Moldovei cum încalecă liniile 2-3 ținuturi de munți, pereții de decinde, Berchișești steagul pe fațadă și nu se vede decît prădarea vederii, Capu Codrului rimă semantică la Vîrfu Cîmpului, largul de pe luncă închis în 20 km, inserțiile crestelor pe alte zări, Pavele, ești nebun, înțelepciunea ta cea multă te-a smintit! Nu sînt nebun, preaputernice procuratorule, a înviat! prime stînci, vine și Petru, arcul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
fata asta e soare, păi nu-i neagră ca voi, mă! stația Grădinița rărim lucrurile și ne-am șters, nimic rău nu ne este, am intrat în brad, navigație după cer, voiesc să cred că sînt din cer! scăzînd cu rima verbul cer, pe nord-vest ur-valea cu apusul, PO km 46+900 de la Ilva Mică, cîinele se aruncă pe codrul de mămăligă și pe colțul din pîine, către clădirea vecină nimic, stația Larion între tunele, fusta uniformei peste genunchi, paletă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ei din poeții francezi cât și În retroversiunile poeților 840 români În limba franceză. Îmi amintesc de-o admirabilă redare În franceză a câtorva poezii de Topârceanu. Respecta până și cântecul acestui poet datorat (pe urma lui Eminescu) a folosirii rimelor cu accent paroxiton: - mările - zările. Am cunoscut și am prețuit și izbutitele ei tălmăciri din Paul Valéry. Păstrez poetei Lucreția Andriu o frumoasă, vie și caldă amintire. Barbu Solacolu 2 Cumpătul Sinaia În 7.1.1974 Scumpe domnule Dimitriu, Împreună cu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
folosită pentru a scrie în Corriere della Sera. Comparația între Eminescu și Dante nu este extravagantă așa cum poate să pară la prima vedere. Un contemporan al său povestea că poetul florentin spunea că este orgolios de a fi folosit toate rimele posibile din limba italiană. Am putea să spunem același lucru despre Eminescu: și acesta la rândul său a folosit, cu o extraordinară pricepere, toate rimele din limba română. Multe dintre versurile eminesciene au un substrat cu caracter politic (iar de
by Alina Harja şi Guido Melis [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
al său povestea că poetul florentin spunea că este orgolios de a fi folosit toate rimele posibile din limba italiană. Am putea să spunem același lucru despre Eminescu: și acesta la rândul său a folosit, cu o extraordinară pricepere, toate rimele din limba română. Multe dintre versurile eminesciene au un substrat cu caracter politic (iar de aici o serie întreagă de probleme pe care le-a avut). La fel s-a întâmplat și în cazul lui Dante, care la rândul său
by Alina Harja şi Guido Melis [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
unor romane de Émile Zola, îndeosebi versiunile integrale, în versuri, ale operei celor doi mari reprezentanți ai comediei latine, Plaut și Terențiu. SCRIERI: Căprioara de smalț, București, 1961. Traduceri: M. I. Fetisov, Djambul Djabaev (1846-1945), București, 1955 (în colaborare cu Rima Kardaș); Majtényi Erik, Versuri alese, București, 1955 (în colaborare cu H. Grămescu); I. S. Nikitin, Versuri, București, 1957; M. Stelmah, Prețul sângelui, București, 1959 (în colaborare cu Mihai Caradaș); Jaroslava Blazková, Insula căpitanului Hașașar, București, 1965 (în colaborare cu Traian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290120_a_291449]
-
nea Știrbu, râde țiganul. — Ei, mai bine să ne văităm decât să ne lăudăm, nu ? Că dup-aia-n loc să luăm, tot dăm. Ha-ha, san dilo ? Ăsta chiar i poiet. Apăi ia zi matale, talian bahtali, zi-ne în rime, așa, frumos, ce știi că se petrece p-aci. Și ceilalți doi se apropie, curioși. — Apăi, domnule Știrbu, cu iertare, dacă poetul inspira- ție n- are ? — Na, na, na ! Ia, hai, încearcă matale, s-auzim ș’noi ceva literatură pe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
lași să termin, domnișorule Cristian ? Urmărește-mă până la capăt. Uneori, drept îți spun, ești bun la gură numai când cânți. — Și tu numai pe foaie, dacă e s-o luăm așa. — Nu-ți întorc vorba, nu fac rabat, din două rime te fac de... Fernic se distra copios, râzând în hohote, între gurile de vin alb pe care le sorbea. Era o ceartă în toată regula. Se gesticula aprins, se ridica tonul, aveai impresia că cei doi protagoniști sunt gata oricând
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
aia vă macină mai tare ? Nu de aceea stați în fața foii albe de hârtie, formulând și probabil refor- mulând de atâtea ori o idee, cum și eu mă gândesc că până și pentru un simplu vers, bine, departe de literatură rimele banale ale tangourilor, ce-i drept, dar și pentru un vers stau și iau fiecare cuvânt și îl despic pe toate părțile, până scot melodicitatea din el, până îi văd toate culorile și până îi găsesc pronunția perfectă pentru tonul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
cutii și cârpe, cu care încerca să-și ia zborul și ajungea să se julească și să se lovească pe toate părțile. Mai mult, petrecărețul imprevizibil, fără limite, primește din partea statului român, după nenumărate solicitări, atât serioase, cât și în rime hazlii, propriul său avion : un ICAR Universal, cu două locuri, produs chiar la București cu un an mai devreme, de care, deși nu era în cele mai bune condiții pentru că fusese folosit în nenumărate expediții și antrenamente, Ionel era mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
tot de atâta bucurie, văzându-se printre atâția prieteni. — Vai, nu cred, așa, în plină zi ? se miră Maria. — Dacă-ți zic ! Ce naiba ! — Și Sachi ? Dragul de el, ce i-a zis, nu-mi spune că i-a trântit vreo rimă, se bagă imediat Cristi. — Nu că rimă, fii atent aici ce replică, de m-am ridicat să-l aplaud și, evident, m-au dat și pe mine afară până la urmă, râde Fernic. Fii atent, zice fix așa, că nu pot
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
păzi puntuația, a apăsa citirea după duhul perioadelor, introducînd pe cititor în înțelesul celor scrise. A doilea va păși întru citirea cea adevărată a versurilor apărînd pe cît se va putea pe cititor de a face a se auzi monotonia rimei. A treilea va trece întru a arăta patimile și haracterele imitînd pe cît se va putea natura. A patrulea va înainta întru facerea jestelor (Hironomie) întru mișcarea musculilor, întru luarea pozițiilor interesante vederii și picturei și întru zugrăvirea cea desăvîrșită
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
apropierii de sfârșitul anilor ’80. Tradiționalismul poetului se reliefează nu doar în preferințele tematice (folclorism explicit, aluzii retorice cu trimiteri la dacism, rescrieri de balade - precum Legenda Mănăstirii Argeșului), cât mai ales în prozodie. A. cultivă versul și strofa clasice, rima rară, combinațiile lexicale inedite. De aici o serie de poezii cu pretexte „ancestrale”, cu atmosferă vag folclorică. În cele mai bune exemple de acest fel răzbate câte un ecou din Ion Pillat. Poetul posedă o bună tehnică, se mișcă dezinvolt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285507_a_286836]
-
un sfârșit - un cântecel italienesc, ale cărui cuvinte mi le pot aminti, deoarece Gilbert și Titus îl cântaseră obsedant în zilele precedente. Titus îl învățase pe Gilbert, și acum îl prinsese și Rosina: Eravamo tredici, siamo rimasti dodici, sei facevano rima, e sei facevan’ pima-poma-pima-poma. Dumnezeu știe despre ce putea fi vorba. Cântatul constituie, desigur, o formă de agresiune. Gurile umede deschise ale cântăreților și dinții strălucitori așteaptă cu nerăbdare să-și devoreze victima-ascultător. Cântăreții râvnesc după ascultători așa cum animalele râvnesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
P`n\ la sf`r[itul lumii (fr.). Referire la romanul lui R.L. Stevenson, care tratează cazul unei duble personalități. Amînare (fr.). De n-ar fi de rău augur (lat.) Rîs nebun (fr.). Eram treisprezece, am rămas doisprezece, șase făceau rime, iar șase pima-poma-pima-poma (it.). Larmă, zarvă (fr.). Voi care știți (it.). Ce este iubirea? (It.). Shakespeare, Halmet, actul III. Refren dintr-un poem aparținînd unui poet anonim englez (1584). Roman de Henry James. FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\marea total
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
afirmație folosită ca titlu, ex. Exilul ca instrument de cunoaștere; * titluri care exploatează valori stilistice ale semnelor de punctuație, ex. Salvarea are nevoie de ... ambulanță! * titluri care parafrazează versuri, proverbe, expresii celebre, titluri de film, opere literare; * titluri care folosesc rime, ex. Unii cu faima, alții cu spaima; * titluri asociate cu supratitluri sau subtitluri. Titlul poate fi urmat de șapou (fr. chapeau), un text plasat între titlu și articolul propriuzis. Șapoul are funcționalitate dublă, informativă și incitativă, oferă detalii despre articol
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
cea a numărului de versuri, paisprezece, însă, din punct de vedere ritmic, endecasilabul preluat pe filieră italiană s-a pierdut, numărul de silabe este mult mai mare de unsprezece și nu construiește pattern-ul nici unui picior metric regulat; din cauza aceasta, rimele, corecte și corect așezate, își pierd efectul sonor și, de asemenea, și pe cel vizual. Mai poate fi, eventual, luată în calcul ca ținând de convenția sonetului separația tipografică prin blanc a "catrenelor" și "terținelor". Și atât. Dacă nu s-
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
și conchide: "Mallarmé afecționa și el sonetul, dar la Mircea Ivănescu această formă "perfectă" e voit imperfectă, ironic imperfectă (cu excesiv de multe enjambements care transgresează normele poeticii parnasiano-simboliste, cu versuri inegale, cu ritmuri rupte, cu revărsări de prozaisme în care rima se îneacă), deși efectul final e unul de inefabilitate, de cristalinitate cu fine fisuri, ca nervurile dintr-o frunză înghețată"8. Relaționând observația lui Matei Călinescu despre forma ironic imperfectă cu cele spuse de noi mai sus, înțelegem că se
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
groapă și lada cu poezii în magazia cu lemne. În mintea pictorului, mutatul lăzii conta ca o formă de respect. Dar și ca o dezlegare. În magazie se cădea s-o deschidă. Poeziile din caiete erau toate la fel. Aveau rimă, ritm și armonie; din păcate, erau scrise într-o limbă necunoscută. Citeai una, citeai alta, toate erau la fel. De exemplu, poezia cu titlul „Hirmans“: „Hirmans copșu seman vatar/ Hirmans monșu, gadar, gadar/ Urmic pedartu huduman/ Ca su, ca su
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
o aritmetică concretă ce atribuie numerelor prime o valoare simbolică : „Cum stanțele sau grupele au de acum înainte șapte versuri, structura și succesiunea lor vor combina cele două moduri specifice epopeii italiene, îmbinînd unitatea octavei și continuitatea terținei, prin încrucișarea rimelor și înlănțuirea strofelor. Întotdeauna primul vers al unei stanțe rimează cu ultimul al celei precedente [mai curînd cu penultimul, se pare], a cărei consonanță finală este astfel triplată ca și celelalte două”. Căci dacă, în 1854, Comte nu se simțea
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
șapte secțiuni formate din șapte grupuri de fraze. Dacă substituim versul frazei ca element de bază, regăsim împărțirea cîntu rilor în stanțe așa cum a practicat-o „populația cea mai estetică”. Și aici, trimiterea este tot la Dante. Ca echivalent al rimei, Comte inventează un joc de asonanțe incredibil de complicat. Fiecare paragraf are drept deviză, s-ar putea spune, un cuvînt preluat din una dintre cele cinci limbi occidentale, plus latina și eventual greaca, iar cuvîntul citit pe litere furnizează, în
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
îndoi totuși că, dacă ar fi convertit Italia la pozitivism și ar fi dat astfel artei italiene „adevărata ei menire”, ar fi știut să-i propună și altceva decît bizarul aparat de reguli sub formă de șarade, de versuri pe rime date și de aliterații prin care se exercitau, în ajunul morții sale, ceea ce el își imagina a fi facultățile lui poetice. În mod curios, această iluzie face din Comte mai curînd unul dintre precursorii avangardelor excentrice care au înflorit la
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
pur și simplu poetică. Asonanța este unul dintre mijloacele de care poezia se folosește pentru a ajunge la niște realități inexprimabile în proză. De fapt, acest joc evocă sub o formă rudimentară un procedeu de versificație familiar vechilor poeți, prin rime numite înlănțuite, concatenate, anexate sau înfrățite ; el amintește, de asemenea, de „cuvintele-pivot”, kake kotoba, din versificația japoneză, unde una și aceeași silabă sau unul și același grup de silabe primește simultan două semnificații. Exploatînd și ea similaritatea și diferența, rima
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
rime numite înlănțuite, concatenate, anexate sau înfrățite ; el amintește, de asemenea, de „cuvintele-pivot”, kake kotoba, din versificația japoneză, unde una și aceeași silabă sau unul și același grup de silabe primește simultan două semnificații. Exploatînd și ea similaritatea și diferența, rima face să apară raporturi de echivalență între sunet și sens : „Ar însemna să comitem o simplificare abuzivă dacă am trata rima doar din punctul de vedere al sunetului. Rima implică în mod necesar o relație semantică” (Jakobson, 1963, p. 233
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
silabe primește simultan două semnificații. Exploatînd și ea similaritatea și diferența, rima face să apară raporturi de echivalență între sunet și sens : „Ar însemna să comitem o simplificare abuzivă dacă am trata rima doar din punctul de vedere al sunetului. Rima implică în mod necesar o relație semantică” (Jakobson, 1963, p. 233). Nu ne vom debarasa așadar de analogiile înlănțuite de către analiza structurală acordîndu-le locul inferior pe care, în cadrul altui gen, am greși dacă l-am atribui în mod similar rimelor
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]