1,797 matches
-
și renovare 412 DAN-SILVIU BOERESCU Pe strada mea locuiește moartea Dând cu piciorul tuturor celor ce locuiesc pe strada mea În patul meu locuiește moartea În șosetele mele se bălăcește moartea Prin iarba sexului iubitei mele moartea sare ca un roi de lăcuste Dacă deschid gura pe buzele mele iese moartea Dar dacă n-o deschid Moartea continuă să alerge înlăuntrul meu Ca pe un fericit zid al morții Moartea îmi șoptește cuvintele Și tot moartea îmi prescrie marile ei tratamente
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
larg ochii, trezindu-l din reverie și aducându-l Înapoi, În camera sa. La ieșirea din clădire, orașul Îl Întâmpină pustiu. Se gândi să meargă prin Cartierul Vechi, Încercând, pe cât posibil, așa cum se obișnuise, să nu respecte traseele vechi. Un roi de gâze minuscule colcăia deasupra sa, dar nu le luă În seamă. I se dezvăluiau străzi Înguste, descărnate de lumina albă. Clădirile dormitau copleșite de căldura după-amiezii, care amorțise totul. Un sentiment straniu Îl făcu să tresară și nesiguranța i
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
lucire mată o văzu, dintr-o dată, pe ea, Întinsă acolo. Da, era chiar ea, cea pe care o aștepta din totdeauna. Fragilă, aproape străvezie, Înveșmântată În alb, cu pieptul tresăltându-i aproape imperceptibil, Învăluită de o lumină puternică, orbitoare. Un roi de fluturi minusculi zbura pe deasupra, Întruchipând o coroniță de flori vii, ce vibrau discret, unduios, răspândind irizări aprinse În toată odaia. Întinse mâna tremurător, ca un cerșetor neluat În seamă, rotindu-și mărgelele sticloase ale ochilor, inundați acum de o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Și în urmă-le-o vecie din nălțimi abia-văzute Și din sure văi de chaos colonii de lumi pierdute Ar fi isvorît în râuri într-un spaț despopulat; Dar și ele-atrase tainic ca de-o magică durere Cu-a lor roiuri luminoase dup-o lume în cădere S-ar fi dus. Nimic în urmă - nici un atom luminat. Dar el o svîrli în mare... Și d-eterna-i murmuire O urmă ademenită toat-a Greciei gândire, Împlând halele oceanici cu cîntările-i de-amar. De-atunci
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
plane ș-adînci. Pe acea poartă din munte iese zori în coruri dalbe, Ridicîndu-se în cerul dimineții dulci, rozalbe, Pe-acolo soarele-și mână car cu caii arzători, Pe-acolo noaptea răsare blonda lună argintoasă Și popoarele de stele iese-n roiuri luminoase Și pe cer se împrăștie ca de aur sfinte flori. Zeii Daciei acolo locuiau - poarta solară În a oamenilor lume scările de stânci coboară - Și în verdea-ntunecime a pădurilor s-adun-; Și pe negre stânci trunchiate stau ca-n
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Invidia și ura botează-le virtuți, {EminescuOpIV 301} Numește brav pe gâde, isteți pe cei astuți, 105Din patimi a mulțimii fă scară de mărire Și te-or urma cu toții în vecinică orbire. C-o frază lingușește deșertăciunea lor, Din risipite roiuri atunci faci un popor. Fii dinainte sigur, la rele el urma-va, Cu sânge și cenușe pământul presăra-va. Ferește-te de una... Să te ferească ceriul Ca-ntr-un moment de-uitare să li spui adevărul... Te-or răstigni
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ascuți, Pe cel viclean și neted numește-l înțelept, "Nebun zi-i celui nobil și simplu celui drept, "Din patimi a mulțimii fă scară la mărire "Și te-or urma cu toții în vecinică orbire. "Cu laude mîngîe deșertăciunea lor, "Din roiuri risipite vei face un popor Și sigur fii la rele de-apururea urma-va, "Cu sânge și cenușă pământul presura-va... "Ferește-te de una, să te păzească ceriul, "Să nu te-mping-un demon a spune adevărul. "A spune: că
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
l ascuți, Pe cel viclean și neted numește-l înțelept, Nebun zi-i celui nobil și simplu celui drept, Din poftele mulțimii fă scară, de mărire Și te-or urma cu toții în vecinică orbire; Cu laude mîngîe deșertăciunea lor, Din roiuri risipite vei face un popor... Ferește-te de una... Să te păzească cerul, Să nu te-mping-un demon a spune adevărul... A spune că nu-s vrednici decât de-adînc despreț, Că pentru-o vorbă goală jertfești a lor vieți
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Eu chiar sunt tornada care vine cu spume și cu ouă de gheață. — Ce spui tu? Chestia asta cu ouăle nu e un simbol femeiesc... Chiar atunci cineva le bătu cu sfială la ușa de la intrare. Veterinara își trase tot roiul de fluturi deasupra ei, în timp ce Omar, care era în cămașă, își puse pe el niște pantaloni. Când deschise, o văzu pe bătrâna care aducea laptele pentru toată casa, ținând în mână o pâine și o bucată de brânză. Le primi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
care erau de față, începând cu profesorul. Ahmed s-a întors la locul său, cu capul sus. Încă din prima zi de colegiu, devenise cel mai respectat și cel mai admirat dintre învățăcei. Nu mai mergea decât înconjurat de un roi de camarazi de școală supuși, care râdeau când râdea el, tremurau când se mânia și îi împărtășeau toate dușmăniile. Acestea erau foarte tenace. Într-o zi, unul dintre dascălii noștri, fasiot de viță veche, îndrăznise să emită oarece îndoieli în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Înțelepciunea, la douăzeci de ani, este să nu fii înțelept“. E adevărat că-și dăltuia vorbele în aurul meu. Ziua în care au început lucrările a fost una dintre cele mai somptuoase din viața mea. În amurg, înconjurat de un roi de lingușitori, m-am dus să așez la temelie, în cele patru colțuri ale viitoarei construcții, talismane de preț și șuvițe de păr de copil, cu grijă tăiate de pe capul fetiței mele; devenisem dintr-odată sensibil la magie și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de cobalt al amiezii de vară, ca unul din acele personaje paradisiace care plutesc confortabil, cu veșminte bogat drapate, pe tavanul boltit al bisericilor, În timp ce dedesubt, lumânări de ceară ținute de mâini muritoare se aprind una după alta, alcătuind un roi de flăcărui minuscule În fumul de tămâie, iar preotul cântă veșnica pomenire și crinii funerari ascund chipul celui ce zace acolo, printre luminile ce licăresc În jur, În coșciugul deschis. Capitolul 2 1 De când Îmi amintesc de mine Însumi (cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
elvețian cu un Camus În rucsac, când l-am Întrebat, special ca să-l conving pe neîncrezătorul meu Însoțitor, dacă văzuse vreun fluture, În timp ce cobora pe poteca pe care, cu o clipă În urmă, eu și cu tine ne bucuraserăm văzând roiuri Întregi. Dar este În același timp adevărat că evocând imaginea unei anumite poteci pe care mi-o amintesc În detaliu, dar aparținând unei veri de dinaintea acelui 1906, adică anterior datei de pe prima etichetă cu numele localității În care n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
călătorește, o peteală stătătoare Ce sclipind cu mii de raze sub al nopții dulce soare, 420Poartă-n galbenele-i unde spice cu mărgăritare, Flori de mac ce îmflă noaptea capul lor cel roș și mare; Numai fluturi mici albaștri și mari roiuri de albine Curg în râuri sclipitoare de luciri diamantine Ș-împlu aerul cel dulce de cristal și de răcoare, 425A popoarelor de muște sărbători murmuitoare. Iar aude - un cântec mândru care codrul îl trezește, Parcă frunzele-l repetă, parcă vântul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ceruri lângă sori, Frumos ești tu, dar a ta nemurire 240 Ființei trecătoare e peire. El o privi atunci cu ochii țintă: În fața-i slabă-zîmbet dureros; Se face stea și iarăși se avântă 56 {EminescuOpVI 57} În cerul nalt, în roiul luminos. 245Acolo toată noaptea stă de pândă Și prin fereastă el privea duios, Cu o lumină dulce, tristă - clară, Să vadă umbra-i albă și ușoară. A doua zi el se făcu o ploae, 250În tact căzîndă, aromată lin, Și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ne-o vor strica Și pe noi ne-or depărta; Mii de limbi curgeau în râuri, Răsărite din pustiuri Și veneau adunături Răsărite din păduri, 86 {EminescuOpVI 87} Mai călări și mai pe jos Tot veneau în nour gros, Veneau roiuri, veneau turmă Și lăsau pustiu-n urmă, Veneau turmă, veneau vale Și surpau cetăți în cale; Geaba omul meu da piept L-împingeau tot înderept. I-au înfrînt oștirile, I-au răpit măririle, Pustiit-au țările, I-au luat averile
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
noroade, limbi și gloate, Miază noapte, miază zi, Nu-l mai putură trezi. Plîns-au marea pe-ai ei regi, Pe - mpărații lumii - ntregi, Ș-o furtună se lăsă Ce pământul L-înnecă. Miază noapte și apus Neamuri mii pe cale - au pus, Roiuri mari și prădătoare, A străinelor popoare, Ce curgeau, mări, curgeau, Capăt nici nu mai aveau, Ca să puie moștenire Pe sărmana omenire. Când gândesc L-așa dureri Pare-mi-se c-au fost ieri, Când gândesc L-ai mei ciobani 87
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cine Cu ochi de lumine, Cu statura naltă Ca dalia-nvoaltă, Gingaș de mijloc Și cu viers de foc? Îmi era Arghir Cel de trandafir Cu părul de fir. Și-mpăratu avea Lângă curtea sa: O mândră grădină, De miroase plină Și roiuri d-albine, Prin florile dalbe De naramze albe, Grădină de flori Din pomi roditori Și de sărbători. Dar de te duceai, De mi te perdeai Prin umbre răcori, Prin cărări de flori, Iată, mări, iată, Că-mi dădeai de-odată
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și el căzu ca mort în iarba pajiștei. El se trezi pe când mijea de ziuă. Când colo - iepele nicăieri. El își credea capul pus în țeapă, când vede ieșind dintr-o pădure-n depărtare cele șapte iepe alungate de un roi nemărginit de țânțari și un glas subțire-i zise: "Mi-ai făcut un bine, ți L-am făcut și eu". Când se întoarse cu caii, baba începu să turbe, să răstoarne casa cu susu-n jos și să bată fata, care
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Domnului desprinsese din cer două vinete stele ale dimineții și i le așezase pe frunte. A doua zi deșteptată, ea vedea... A treia zi se cunună împăratul cu fata Genarului. a patra zi era să fie nunta lui Făt-Frumos. Un roi de raze venind din cer a spus lăutarilor cum horesc îngerii când se sfințește un sfânt - și roiuri de unde răsărind din inima pământului le-a spus cum cântă ursitorile când urzesc binele oamenilor. Astfel lăutarii măestriră hore nalte și urări
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
deșteptată, ea vedea... A treia zi se cunună împăratul cu fata Genarului. a patra zi era să fie nunta lui Făt-Frumos. Un roi de raze venind din cer a spus lăutarilor cum horesc îngerii când se sfințește un sfânt - și roiuri de unde răsărind din inima pământului le-a spus cum cântă ursitorile când urzesc binele oamenilor. Astfel lăutarii măestriră hore nalte și urări adânci. Trandafirul cel înfocat, crinii de argint, lăcrimioarele sure ca mărgăritarul, mironosițele viorele și florile toate s-adunară
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ar fi împiedicat să fim. Moartea fiecăruia dintre noi poartă finețea acestei mântuiri originare. * Hristosul din Bruges era un țăran care la sfârșitul secolului al VI-lea (591), ne spune Grégoire de Tours în Historia Francorum, este atacat de un roi de viespi în pădure, drept pentru care brusc cunoaște extazul și se crede Dumnezeu pe pământ. Influența lui e considerabilă în epocă și nu poate fi oprit decât prin asasinare. Călugărul Adelbert se credea, în secolul al VIII-lea, însuși
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
în timp ce el le urmărea cu o plasă de prins fluturi și le ruga Opriți-vă, vă rog, nu vă mișcați, așteptați-mă. Atunci, deodată, cuvintele s-au oprit și s-au adunat, s-au îngrămădit unele peste altele ca un roi de albine în așteptarea unui stup unde să cadă, iar el, cu o exclamație de bucurie, aruncă plasa. Prinsese un ziar. Fusese un vis urât, dar ar fi fost și mai urât dacă albatrosul s-ar fi întors ca să înțepe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cosmic, așa și-o fi lovind și Dumnezeu lumile, cu tacul. O să câștigăm, până la urmă, chiar dacă acum nu se vede încă, la masa noastră de biliard istoric, soarta jocului. Nu, zise iar Pavel, la fel de uscat, mai degrabă seamănă cu un roi de lăcuste. — Un stol de lăcuste, îl corectă Procopiu. — Un nor de lăcuste, propuse Peppin, cu experiența lui de traducător. — Ei, las-o dracului, roi, nor, ce-o fi! Până de curând nu știam că lăcustele nu zboară, ci fac
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
biliard istoric, soarta jocului. Nu, zise iar Pavel, la fel de uscat, mai degrabă seamănă cu un roi de lăcuste. — Un stol de lăcuste, îl corectă Procopiu. — Un nor de lăcuste, propuse Peppin, cu experiența lui de traducător. — Ei, las-o dracului, roi, nor, ce-o fi! Până de curând nu știam că lăcustele nu zboară, ci fac numai salturi, salturi uriașe... Și că se lasă duse de vânt ca de niște corăbii aeriene rapide, nu fac efort și nu se opun, folosesc
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]